Linkuri accesibilitate

Shinzo Abe (1955-2022), un premier longeviv, cu ambiții parțial împlinite


Shinzo Abe și drapelul Japoniei.

Ziua de vineri, 8 iulie, 2022, va rămâne înscrisă între cele mai „negre” date din istoria recentă a Japoniei. După cel puțin jumătate de secol fără violențe politice notabile, un atentator înarmat cu o pușcă de fabricație artizanală l-a ucis pe fostul premier Shinzo Abe.

Politicianul conservator de 67 de ani, care a condus guvernul de la Tokio vreme de aproape opt ani, între 2012 și 2020, a murit la spital după ce a fost împușcat în gât și în claviculă, când rostea un discurs la un miting electoral din orașul Nara.

Autoritățile nipone au spus că suspectul, arestat la locul faptei, era un fost militar de 41 de ani. Motivul crimei nu a fost limpede de îndată.

Asasinatul a fost condamnat prompt de premierul actual al Japoniei, Fumio Kishida: „Nu putem accepta că acest act a avut loc în timpul alegerilor – care sunt fundamentul democrației”, a spus el.

New York Times notează că Shinzo Abe, premierul cu cele mai lungi state de plată din istoria Japoniei, a murit fără să-și fi văzut împlinit obiectivul politic numărul unu, adică să facă din țara sa o putere militară „normală”. O victorie parțială poate fi considerată, totuși, tentativa de relansare a economiei, printr-un program poreclit „Abenomics”.

Una din realizările sale ca premier a venit în 2015, când a obținut aprobarea în parlament a legislației ce permite trimiterea de trupe combatante japoneze în misiuni externe alături de puteri aliate în numele „apărării colective” – o decizie care a provocat mari proteste publice. Abe nu a reușit, totuși, să modifice în Constituție o clauză impusă de ocupanții americani, după al doilea război mondial, în care Japonia își interzice să recurgă la forța militară pentru rezolvarea disputelor.

Pe plan economic, Abe a impus o terapie de șoc: o combinație de credite ieftine, cheltuieli bugetare sporite și stimuli economici, care au mărit datoria țării – ca și încercări de deregulare corporatistă. Această combinație a dat rezultate bune în primii ani ai conducerii lui Abe, vindecând economia de unele din bolile ei cronice și aducându-i premierului nipon o anume recunoaștere internațională.

O altă preocupare importantă a lui Abe a fost de a mări rolul femeilor în conducerea societății și economiei, ca și simpla lor angajare în câmpul muncii, în speranța de a compensa contracția forței de muncă în condițiile îmbătrânirii societății.

Pe plan internațional, Abe a fost unul dintre puțini lideri care au avut relații constant bune cu președintele american Donald Trump. L-a găzduit de două ori, iar americanul a căpătat astfel ocazia de a fi primit de noul împărat, Naruhito. Abe l-a primit de asemenea în vizită pe președintele Barack Obama, primul președinte american care a vizitat oficial Hiroshima, oraș distrus de Statele Unite cu bomba atomică la 6 august 1945.

După mulți ani de relații reci cu China, Abe a încercat să creeze o atmosferă mai caldă. În 2018, a fost primul premier nipon care a vizitat Beijingul în 7 ani, întâlnindu-se cu președintele Xi Jinping. Relațiile cu Coreea de Sud, marcate de animozități din al doilea război mondial, au rămas însă reci în vremea lui Abe.

Moartea lui Shinzo Abe a fost deplânsă de liderii lumii democratice, care i-au recunoscut inclusiv rolul în implicarea mai profundă a Japoniei în structurile de cooperare internaționale.

Premierul Shinzo Abe la ceremonia de închidere a Jocurilor Olimpice, Maracana, Rio de Janeiro, Brazilia, 21 august 2016.
Premierul Shinzo Abe la ceremonia de închidere a Jocurilor Olimpice, Maracana, Rio de Janeiro, Brazilia, 21 august 2016.

Pentru mulți telespectatori din lume care nu urmăresc neapărat politica japoneză, Shinzo Abe ar putea rămâne în memorie pentru un episod de PR simpatic: la sfârșitul Jocurilor Olimpice de la Rio de Janeiro, în 2016, a apărut deghizat într-un personaj de joc Video Nintendo, anume Mario, la predarea ștafetei olimpice, preluată de următoarea gazdă, Tokio.

  • 16x9 Image

    Mircea Ţicudean

    La Europa Liberă sunt din 1993. Am lucrat mai întâi în secția pentru România, la Programul Internațional, apoi la emisiunea radio pentru R. Moldova, cu o întrerupere de 2-3 ani în care am fost în slujba departamentului de training al Europei Libere, unde am fost și director interimar o perioadă. Începuturile jurnalistice au fost concentrate pe critica literară și actualitate culturală. În prezent, domeniile predilecte sunt progresul social (drepturile minorităților, egalitatea de gen, echitatea socială), prevenirea catastrofei climaterice etc.

XS
SM
MD
LG