În percepția est-europeană, monopolurile și cooperativele agricole sunt strâns legate de comunism, întrucât acolo luaseră forma unor instrumente ale puterii de control total asupra economiei.
Termenii prezintă însă o largă game de evoluții istorice, diversificare și aplicare practică.
În occident, proprietățile agricole unifamiliale sunt mult mai rare decât în țări precum România sau Polonia. Fermierii germani sau americani au format încă de generații echivalentul unor cooperative lucrate rentabil pe largi suprafețe, în vreme ce în România sau Polonia familiile încă mai lucrează câte un hectar, la limita subzistenței, „cooperativă” sunând și acum a comunism.
În Franța, în schimb, regiunile vinicole, cum e de pildă Provența, sunt împânzite de cooperative, de podgorii care și-au unit suprafețele și forțele pentru a produce mai eficace.
În privința monopolului de stat, și acolo noțiunea este mult mai largă decât ce se înțelegea în economia-politică comunistă.
Sigur există monopolul economic istoric, în anumite domenii, care a sfârșit prin a fi interzis chiar în miezul capitalismului. Astfel, în SUA Rockefeller deținuse practic un monopol asupra petrolului la sfârșitul sec. XIX, situație căreia Curtea Supremă i-a pus capăt în 1911.
Un monopol de stat este însă și legea, precum și aplicarea forței fizice. Numai instituțiile statului au dreptul să practice acestea, peste tot in lume.
La fel, în majoritatea statelor planetei, poșta este un monopol al statului, deși unele țări permit aici concurența în anumite sectoare.
Telecomunicațiile și căile ferate au fost până la sfârșitul sec. XX un monopol al statului în întreaga lume industrializată. Asta s-a încheiat în Marea Britanie abia cu insistența premierului nominal socialist (Labour, laburist) Tony Blair de a continua privatizarea masivă a economiei începută de predecesoarea sa conservatoare Margaret Thatcher, ceea ce a dus chiar și la privatizarea contestată a căilor ferate.
În ultimii ani se remarcă însă o tendință larg răspândită de a renaționaliza acele sectoare vitale ale economiei care s-au dovedit ineficace atunci când erau administrate privat.
Chiar și în câteva din cele mai mari democrații ale planetei, cum sunt țări scandinave precum Norvegia, Islanda, Suedia sau Finlanda, statul păstrează un monopol absolut asupra vânzării alcoolului, de pildă, iar în Finlanda statul mai deține și monopolul asupra cazinourilor și jocurilor de noroc.
La fel, în Canada sistemul medical este un monopol absolut al statului.
În sfârșit, la un nivel coborât, se poate spune chiar că și copyright-ul, protecția unor opere sau manifestări artistice, este o formă de monopol acordată -- temporar-- de stat.
------------
În încercarea de a ademeni electoratul de stânga, care continuă, în mare parte, să fie nostalgic după trecutul sovietic, unii politicieni nu ezită să capitalizeze această stare de spirit, mai ales în campanii electorale. Crestomatice sunt inițiativele comuniştilor, promovate de o manieră postmodernistă, înainte de a prelua guvernarea în 2001, când promiteau pâine la preţul de 16 copeici şi revenirea la colhozuri. Promisiuni similare au fost făcute recent de primarul de Orhei, Ilan Shor, condamnat în dosarul fraudei bancare de proporţii. El a anunțat că formațiunea sa optează pentru renaşterea colhozurilor, a monopolurilor și a întreprinderilor de stat, pentru a redresa economia Republicii Moldova. „Astfel o să restabilim viața care era pe vremuri în Moldova înfloritoare”, a spus Shor, amintind că în trecutul sovietic nu foarte îndepărtat Moldova producea de toate, începând de la tractoare şi până la televizoare.
Propunerile se înscriu perfect în retorica partidului Shor, un partid de vocaţie pro-rusească, spun analiştii, curtând electoratul de stânga nostalgic pe durata ultimilor doi ani. Procedeele prin care partidul primarului de Orhei încearcă să confişte electoratul de la socialişti şi comunişti este reţeau de magazine sociale care le pune la dispoziţie simpatizanţilor produse alimentare mai ieftine pentru categorii defavorizate, notează expertul Viorel Gîrbu:
„În societatea moldovenească există anumită nostalgie. Trebuie să recunoaștem faptul că transformările economice după anii 90 sunt în mare măsură dezastruoase în special pentru localitățile rurale. Pe acest fundal sigur că acest gen de propuneri pot să producă un anumit efect electoral, dar doar electoral. Nu văd o rațiune economică practică. Eu cred în capacitatea colectivităților să se asocieze pentru a-și rezolva propriile lor probleme, dar nu în maniera care este promovată de acest partid politic și îndeosebi nu prin acele abordări care au fost folosite în perioada comunistă. Ne amintim istoria, modul cum au fost create colhozurile prin abuzuri, prin deposedări.”
Economistul observă că în Moldova nu există o cultură a asocierii agricultorilor şi întreprinzătorilor. O eventuală soluţie ar putea formarea unor cooperative, unor asociaţii de agricultori care să-şi unească eforturile pentru a produce mai rentabil:
„Eu cred într-un anumit potenţial de formare a unor cooperative, colectivităţi de oameni, care să nu se realizeze prin forţă, ci prin cointeresare şi printr-o politică bine gândită din partea autorităţilor. Dacă oamenii vor să se asocieze, dacă guvernul vine cu măsuri stimulative şi în acelaşi timp cu anumite penalizări sub formă de impozite, de exemplu, cei care nu vor să-şi prelucreze pământul să-l vândă la preţ de piaţă, acest lucru se poate realiza printr-un sistem fiscal bine gândit.”
Monopolurile sunt la fel ca şi colhozurile percepute ca fiind strâns legate de comunism. Principiile economiei de piaţă, pe care guvernările din R. Moldova pretind să le aplice, sunt incompatibile cu monopolurile, care exclud concurenţa şi competiţia pe piaţă. Iar monopolizarea importurilor de produse de tutun şi produse petroliere propusă de Ilan Shor comportă şi ale riscuri, crede economistul Alexandru Fala, de la Centrul Expert-Grup:
„Nu cred că e un lucru favorabil pentru oameni. Experiențele anterioare în care noi am avut anumite scheme sau mecanisme prin care se limita comerţul, importul au arătat că aceastea nu au fost în favoarea simplului cetățean. Ar putea crea mai multe probleme. Iar un prim risc ar fi creşterea preţurilor la aceste produse.”
Experţii cu care am discutat despre şansele recentelor iniţaiative electorale spun că cei care îşi mai fac iluzii că revenirea la vremurile sovietice cu colhozuri şi monopoluri ar mai fi posibilă, nu au decât să arunce o privire în raioanele din stânga Nistrului, care în dorinţa de a conserva trecutul sovietic din ratiuni ideologice au ajuns la o economie susținută artificial ce produce inevitabil pauperizarea populaţiei şi îmbogăţirea nemeritată a decidenţilor.
