Cine altul dacă nu Heraldistul de Stat al Republicii Moldova, istoricul dr. Silviu Andrieş-Tabac, ar fi în drept să prezinte, într-o ediţie elegantă, Stemele şi drapelele raioanelor Republicii Moldova, Chişinău, 2018 – şi asta cu atât mai mult, cu cât tot el le-a elaborat, în mare majoritate.
În Capitolul I, Elaborarea şi adoptarea simbolurilor raionale, autorul trasează liniile directorii ale cărţii: „Moştenirea heraldică districtuală a RM se compune pentru Basarabia din stemele ţinuturilor Ţării Moldovei, stemele judeţelor Guberniei Basarabia a Imperiului Rus şi stemele judeţelor Regatului României, care le-au continuat în mare parte pe cele ruseşti. Pentru Transnistria putem invoca doar o stemă poloneză pentru districtul Balta şi stemele judeţelor transnistrene din guberniile Podolia şi Herson ale Imperiului Rus”; după care sunt citate tot felul de hotărâri ale Comisiei Naţionale de Heraldică care au dus la adoptarea stemelor.
Cu adevărat pasionante însă mi se par Descrierea şi semnificaţiile stemelor şi drapelelor (Cap. II), mai cu seamă în cazurile în care anumite localităţi au o bogată istorie în timp, cum e de pildă raionul Cantemir. „În câmp verde, o lebădă de vară (Signus olor), de argint, ciocată roşu, plutind pe talpa micşorată a scutului, de acelaşi metal, şi surmontată de un ecuson în aur, încărcat cu un bărbătuş de mierlă neagră (Turdus merula), stând pe o rămurică şi cântând, totul în culori naturale”, aşa sună descrierea stemei. Iată şi explicaţia: „Lebăda de vară (…) constituie mobila principală a celor două însemne şi desemnează lunca Prutului (…) care a figurat şi anterior în emblematica heraldică a zonei. Semnificaţia lebedei este întărită de talpa scutului de culoarea argintului, argintul fiind smaltul heraldic al apei. (…) Ecusonul heraldic care surmontează lebăda în stemă este rezervat marcării tradiţiilor culturale româneşti foarte bine conservate în sudul Basarabiei. Dintre acestea, tradiţia cântecului popular face gloria raionului Cantemir”, de unde-i originar „neîntrecutul Nicolae Sulac (născut în s. Sadâc)”. Şi tocmai „pentru a marca această tradiţie a fosta aleasă o pasăre cântătoare deosebit de îndrăgită în sudul Basarabiei – mierla neagră (Turdus merula) (…) în poziţie grăitoare: stând pe o rămurică şi cântând, totul în culori naturale. (…) Fundalul pe care apare mierla nu este întâmplător, deoarece aurul este smaltul heraldic superior”.
Şi aşa preţ de 180 de pagini, lucrarea încheindu-se print-o Bibliografie selectivă şi două rezumate, în franceză şi rusă, la care se adaugă Albumul heraldic propriu-zis, în culori, precum şi o Tabula gratulatoria. Carte frumoasă, cinste cui ne-a pus-o în mâini, după ce că tot el a elaborat stemele, a făcut parte din Comisia Naţionale de Heraldică ce le-a adoptat, iar acum e Heraldistul de Stat al Republicii Moldova.
27 august ’18
