Linkuri accesibilitate

Slavoj ZIZEK. Ca un hoţ ziua în amiaza mare


Filosoful sloven de orientare hegeliană & politologul marxist atacă Puterea în epoca post-umanităţii.

În mare vogă, filosoful sloven de orientare hegeliană & politologul marxist Slavoj Zizek (n. 1949) atacă Puterea în epoca post-umanităţii într-un studiu recent, Ca un hoţ ziua în amiaza mare, Cartier, 2019, luând taurul de coarne fără menajamente:

„Să ne amintim dialogul dintre Lenin şi Troţki din ajunul Revoluţiei din Octombrie: Lenin spune «Ce se va întâmpla cu noi dacă dăm greş?», iar Troţki răspunde: «Dar ce se va întâmpla cu noi dacă reuşim?»

Astăzi, suntem puşi în faţa acestei întrebări. Cartea de faţă o tratează în trei acte tragice, plus un al patrulea, un fel de supliment comic. Premisa ei este că astăzi, mai mult ca oricând, ar trebui să rămânem la intuiţia marxistă fundamentală: comunismul nu este un ideal, o ordine normativă, un fel de «axiomă» etico-politică, ci ceva care apare ca reacţie la procesul istoric în curs şi la impasurile sale”.

Împărţită în patru părţi – 1. Starea de fapt; 2. Capriciile puterii; 3. De la identitate la universalitate; 4. Ernst Lubitsch, sexul şi indirecteţea – şi avânt şi o Concluzie: Cât timp putem să acţionăm global şi să gândim local, cartea mai mult chestionează decât oferă soluţii de-a gata, iar întrebările se ţin lanţ: „Cum se va întâmpla, atunci, transformarea socială radicală? Categoric nu ca o victorie triumfătoare şi nici măcar ca o catastrofă larg dezbătută şi prezisă de media, ci «ca un hoţ în noapte» (…) Nu se întâmplă asta deja în societatea noastră obsedată de «pace şi securitate»? (…) nu exact acelaşi lucru este valabil şi pentru toate revoluţiile şi toate procesele de emancipare radicală?” Cum ar veni, o dezbatere de circa 300 de pagini, cu numeroase incursiuni în istoria modernă & contemporană (noroc cu desecretizarea arhivelor!), iar pe post de învăţătură de minte, această observaţie de mare fineţe:

„Ideologia dominantă acum nu e o viziune pozitivă a vreunui viitor utopic, ci o resemnare cinică, o acceptare a modului în care «lumea e de fapt», însoţită de un avertisment că dacă vrem s-o schimbăm prea mult, va urma doar o oroare totalitară. Orice viziune a unei lumi e respinsă drept ideologie.” Aşa să arate oare minunata lume nouă?!

6 mai ’19

XS
SM
MD
LG