Piața de dumincă aduce țăranilor adunați în orășele din sudul Italiei, Spaniei sau Franței, o sută de euro peste benzina cu care au sosit. La întoarcere, acasă, îi aștepată interdicții înălțătoare.
Acolo, ei vor afla că nu mai au voie să pescuiască decît jumătatea de pește și nu mai pot cultiva decît jumătatea de teren cu care nu se pot întreține. Cealalată jumătate e rezervată fanteziilor ecologiste.
Lumea Europei de Sud e tot mai ciudată. Șomerii obținuți prin cote de producție se amestecă, prin comune, cu români care culeg roșii și ajută la evitarea impozitelor. Banii se duc în economia neagră locală și în România, stat membru UE, unde țin în picioare satele părăsite de cei plecați în Italia.
În 20 de ani, cooperarea s-a adîncit. E solidară. Mulți români au copii în Italia care, ca buni italieni, învață să fie șomeri în altă limbă. Între timp, viitorul summit UE și cele de după vor reafirma solemn caracterul sacru al solidairtății europene.
