Coabitarea dintre PSRM și Blocul ACUM a fost din start minată de diferențe ideologice insurmontabile și promitea destule surprize. Apariția unor disensiuni între cele două componente ale coaliției și cu un Dodon care și-a sincronizat agenda cu interesele Rusiei, manifestând, după fuga lui Plahotniuc, un apetit vizibil pentru putere personală în stil putinist - toate acestea pun sub semnul întrebării funcționarea „armonioasă” a noii puteri.
Criticii alianței PSRM-ACUM pândesc și contabilizează aceste desincronizări și defecțiuni. Constată că alianța se clatină, că promite fisuri ireparabile, glosează pe ideea că Blocul ACUM și premierul Maia Sandu sunt neputincioși, novici în politică și cedează, uneori fără să-și dea seama, toată puterea Moscovei și socialiștilor lui Dodon.
Și de parcă n-ar fi de ajuns, apar semnele unei disidențe și în interiorul Blocului ACUM. Ea era previzibilă și firească până la un punct. Celor două partide, PAS și Platforma DA, li s-au alăturat și câteva figuri proeminente din societatea civilă, intelectuali cunoscuți, care au adus plusvaloare și consistență Blocului. Acești oameni au chemat în alegerile parlamentare la un vot unit pentru opoziția proeuropeană, afirmând în același timp că unitatea nu înseamnă uniformitate.
Cred că mulți își aduc aminte o intervenție televizată a istoricului Octavian Țîcu, actual membru în fracțiunea DA. Acesta spunea că Blocul ACUM nu înseamnă numai liderii de partid, Maia Sandu și Andrei Năstase, ci că există și oameni care își vor păstra nealterate discursul și independența, mai ales că atragerea unor personalități care și-au construit prin merit propriu un renume și o credibilitate a fost din start un obiectiv programatic al opoziției proeuropene.
Octavian Țîcu își reafirmă independența de opinie într-un interviu acordat zilele acestea Europei Libere. Interviul, pe larg mediatizat, semnalează o serie de probleme și desincronizări în cadrul Blocului ACUM, care s-au văzut, de pildă, cu prilejul alegerii Zinaidei Greceanîi ca președinte al Parlamentului, când Octavian Țîcu și alți colegi ai săi au votat împotrivă, dar și mai recent, la desemnarea noilor șefi de la CNA și Procuratura Generală.
Deputatul Țîcu vorbește despre „un joc foarte periculos în care au loc partajări de funcții, ministere, concursuri, comisii parlamentare…”. Regretă lipsa de transparență pe care o constată în anumite numiri despre care ei, deputații Blocului ACUM, află din presă. Acuză o anumită lipsă de solidaritate în luarea unor decizii. Consiliul Blocului, spune el, nu s-a mai întrunit de mult timp. Pe rivalitatea dintre DA și PAS socialiștii construiesc numeroase strategii. Octavian Țîcu reclamă întâlnirea cu Kozak (care trebuia evitată, socialiștii oricum erau deciși să facă alianță cu ACUM), reclamă votul lui Andrei Năstase în APCE, dar și unele numiri de secretari de stat la MAI și la Ministerul Educației, Culturii și Cercetării – cadre vechi, care au servit regimul Plahotniuc.
„Continuarea alianței cu PSRM este nocivă sub orice formă”, declară Octavian Țîcu. Cei care pierd din această mezalianță sunt partidele din Blocul ACUM și alegătorii lor.
Socialiștii și Dodon personal, pe care deputatul Țîcu îl consideră un politician expirat, ies întăriți din această coabitare. În plus, „socialiștii vin cu o experiență deja testată în relațiile pe care le-au avut cu PD-ul de complicitate la regimul oligarhic, ei negociază cu oamenii Partidului Democrat foarte deschis, ca în târg. Noi nu putem așa, noi suntem de altă factură. Și atunci acești oameni desigur că vin în câmpul socialiștilor”.
Evident, este mai greu să construiești, să-ți asumi riscuri politice, decât să culegi „caimacul” coabitării. E foarte comod să parazitezi pe eforturile guvernului condus de Maia Sandu, decât să-ți pui la rându-ți osul la bătaie, cum e cazul PSRM-ului.
„Prim-planul” asumat în ultimul timp de Octavian Țîcu este privit din două perspective. Unii consideră „disidența” sa o formă de orgoliu și egoism. Era mai bine, spun ei, dacă toate aceste probleme și neînțelegeri s-ar fi discutat în interiorul Blocului ACUM, pentru că etalarea, exhibarea disonanțelor apărute fragilizează coeziunea acestei construcții. Alții, dimpotrivă, apreciază „poziția principială” a lui Octavian Țîcu, discursul lui direct și tranșant, care se mulează perfect pe așteptările multor cetățeni supărați și frustrați de „coaliția conjuncturală” PSRM-ACUM.
Sigur că aceste voci critice și deocamdată puținele desincronizări în Parlament între Blocul ACUM și PSRM nu sunt de natură să dinamiteze acordul dintre cele două entități, atâta timp cât agenda convenită este respectată. Vom vedea cum vor evolua lucrurile, dacă aceste atitudini răzlețe și voturile împotrivă ale lui Țîcu, Reniță, Carp… nu vor atrage și alte nume, alți adepți, încât să apară probleme mai mari în coaliție.
Asemenea ieșiri, asemenea delimitări sunt până la urmă benefice...
Dar este și indubitabil că asemenea ieșiri, asemenea delimitări sunt până la urmă benefice. Pentru liderii Blocului ACUM ar fi util să-și vadă faptele în oglinda acestor critici. Chiar biografia recentă a politicului din Moldova ne-a oferit un exemplu covârșitor, când un partid de guvernământ, PD, era condus autoritar de o singură persoană, Plahotniuc, și de droaia lui de consilieri secreți în frunte cu Iaralov, care au pus partidul în fața unor decizii scandaloase, gata luate.
Acest stil de lucru arbitrar a fost recunoscut, după fuga lui Plahotniuc, de președintele de onoare al PD, Diacov, dar și de fostul premier Filip. La fel, cei doi pretind că nu știau nimic despre sursele din care era finanțat partidul și luxosul sediu din strada Armenească.
Blocul ACUM a declarat că vrea să ofere un alt model de politică, așa încât tribulațiile interne, vocile „disidente” de fapt îi mențin vigilența și spiritul viu, dialogul, climatul pluralist pe care se cuvine să-l cultive orice formațiune cu adevărat democratică. E mai bine să discuți, să lămurești niște chestiuni neplăcute, decât să te trezești că te taxează electoratul.
Dincolo de aprehensiuni, exagerări și orgolii, Octavian Țîcu formulează o dilemă de principiu: merită să continue această guvernare pentru a restabili cât de puțin funcționalitatea unor instituții de stat, pentru ca niște alegeri – mai degrabă anticipate – să ne găsească într-o situație mai bună, cu reguli de joc mai corecte, cu mai multă democrație? Sau alianța cu PSRM trebuie denunțată mai repede, înainte ca pierderile de imagine ale Blocului ACUM să devină ireparabile?
Să rupi acordul n-ar fi o problemă, dar cum să faci ca acest divorț să nu fie instrumentat de socialiști în favoarea lor? Apoi, clamarea publică a unor îndoieli – fie și legitime, justificate – cu privire la alianța cu PSRM nu transmite un semnal de încurajare caracatiței din instituții?
Fără credibilitatea și eficiența guvernului Sandu, Dodon va rămâne doar cu fotografiile sale cu Putin...
Există riscuri, orice ai face. Am vrea totuși să dăm dreptate celor care spun că dacă Blocul ACUM nu-și permite să rupă în acest moment înțelegerea cu PSRM, nici socialiștilor nu le-ar conveni o atare evoluție, nu în zadar Dodon vrea acord de lungă durată. Fără credibilitatea și eficiența guvernului Sandu, Dodon va rămâne doar cu fotografiile sale cu Putin. N-ai să le dai moldovenilor propagandă rusească în loc de pâine.
Blocul ACUM are argumente serioase în relația cu socialiștii. Să le folosească, să arate mai mult aplomb, mai multă hotărâre. Să ceară „partenerilor” lor să-și mai domolească poftele de putere. Încercarea socialiștilor de a prelua sistemul corupt îi face complici cu Plahotniuc.
* Opiniile exprimate în acest material aparțin autorului și nu sunt neapărat ale Europei Libere.
