Linkuri accesibilitate

Spaţiul indispoziţiei cronice


Spaţiul indispoziţiei cronice
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:02:48 0:00

Prima oară am remarcat proasta dispoziţie a moldovenilor în anii ’90. Era o perioadă foarte complicată, toate vechile repere se prăbuşeau, sărăcia şi corupţia făceau ravagii, şi întâlneam tot mai mulţi moldoveni cu feţe acrite, supărate, nervoase. Am constatat apoi de-a lungul anilor că indispoziţia asta e cronică, că a pus stăpânire pe mulţi moldoveni şi că mulţi dintre noi sunt afectaţi de o mare insatisfacţie.

Poţi să ai o frustrare adâncă din cauza salariului mic

E adevărat, în acest spaţiu sufocant-neprielnic problemele dau buzna peste om ca muştele la borcanul cu miere. E posibil să te supere atmosfera din familie, e posibil să simţi că eforturile tale de ani de zile nu prea ţi-au modificat stilul de viaţă, că nu-ţi poţi permite ceea ce îşi permit oamenii pe alte meridiane, sau te poate enerva atitudinea unor funcţionari, poliţişti sau medici autohtoni. Poţi să ai o frustrare adâncă din cauza salariului mic, căci vreo 25% din salariaţii Moldovei au o leafă de două ori mai mică decât salariul mediu pe economie, ne spune economistul Veaceslav Ioniţă. Te poate enerva impertinenţa vecinilor care fac gălăgie în fapt de seară. Şi chiar atunci când parcă îţi merge mai bine, când armonia domneşte în familie şi salariul e bunişor, poţi să fii ros de indispoziţie. Şi iată de ce.

În RM aproape că nu există coeziunea socială, nu există sentimentul că toţi împreună facem ceva pentru binele comun, că dincolo de diferenţe există un scop spre care ne mişcăm. Dimpotrivă, foarte pronunţat e sentimentul că fiecare se gândeşte la propria ogradă, că dincolo de această ogradă e un spaţiu plin de pericole. Am înţeles asta după mulţi ani trăiţi în RM: aici omul se teme mereu că îi va apărea în faţă un rău, că cineva îl va încolţi, îl va brusca, îl va fraieri. Iar încrederea în instituţiile statului, care ar trebui să te apere, tot nu există. De aceea, moldoveanul e mereu agitat, e mereu pe fază, gata să respingă un atac neaşteptat.

Şi mai e ceva. Ne-a rămas încă ruşinea de sorginte sovietică, aceea de a merge la un neurolog sau la un psihiatru. Şi încercăm să ne eliberăm de frustrări şi nelinişti de unii singuri. Or de multe ori, pentru a fi mai calmi, ar fi bine să consultăm totuşi un medic.

Previous Next

Previous Next

XS
SM
MD
LG