Obiectivele revoluției din 1989 au fost atinse. Ion M. Ioniță explică în Adevărul: „Românii au vrut să dărâme un dictator, să răstoarne un regim totalitar, să trăiască liberi în democraţie.
La fel ca toţi ceilalţi din fostele state comuniste, românii au vrut să se întoarcă acolo unde le era locul, în civilizaţia occidentală, într-o Europă unită după decenii de divizare”. Revoluția din decembrie 89 se ridică astfel, arată comentatorul, la nivelul celei din 1848, cu deosebirea că atunci elitele au condus poporul, în timp ce acum, după treizeci de ani de la răsturnarea regimului comunist, poporul ieșit în stradă a obligat elitele să îl urmeze. Au fost „Demonstraţii masive (…), proteste, vot de penalizare devastator. Fără această prezenţă civică şi politică, România nu ar fi ieşit din post-comunism. (…) Această presiune a generat la rândul ei spiritul civic al noilor generaţii. Este marele câştig. Cine se îndoieşte de asta să ia în consideraţie cele un milion de voturi exprimate în afara ţării, în marea majoritate de generaţiile tinere. Aici este schimbarea care, e drept, a venit cu greu, în 30 de ani, dar este ireversibilă”.
În același timp, guvernarea e încă foarte dificilă : fie debalansează toate echilibrele atunci când stânga se află la putere, fie se luptă să dreagă situația și, în același timp, să se dezbare de relele obiceiuri înfipte în gena actualei clase politice, atunci când la putere se află dreapta.
Ioana Ene-Dogioiu, comentator de politică internă la ziare.com, urmărește deciziile guvernului și ale Parlamentului. Parlamentul tocmai a aprobat dublarea alocațiilor pentru copii, în momentul bugetar cel mai nepotrivit. Pe partea cealaltă a monedei este însă sigla PNL, cel care a propus această dublare atunci cînd social-democrații se aflau la putere. Nu e de așteptat nici ca președintele Klaus Iohannis să refuze legea de la promulgare, asta ar devenit certamente prima temă de campanie, cu daune serioase pentru partidele anti-PSD. Problema e alta : PNL continuă să se comporte „populist”, în chestiunea pensiilor speciale, scrie Ioana Ene. Guvernul Orban merge mai departe cu ideea că desființării lor, inclusiv a pensiilor pentru magistrați, deși în acest din urmă caz guvernul știe foarte bine că există două decizii ale Curții Constituționale care le mențin. Bine ar fi ca pensiile magistraților să rămână așa cum sunt, propune jurnalista, dar să fie condiționate de calitatea actului de justiție. E absolut necesar câtă vreme, în România, dosare ale unui judecător au fost găsite, după sentință, cu paginile lipite – lipite anume pentru a se verifica dacă chiar a studiat cazul înainte de a da verdictul.Roxana Zamfirescu scrie în publicația Reporter Global că actualul guvern nu are ce face, trebuie să uzeze de asumarea răspunderii – acest instrument uitat de vreo zece ani. Fără el, ar însemna să nu poată face corecțiile necesare. Nu există risc să fie moțiune de cenzură, PSD nu are chef de așa ceva. Apoi, Constituția nu limitează folosirea asumării răspunderii, nici măcar în cazul Legii bugetului de stat. Evident, dezbaterea parlamentară ar fi de preferat, dar în actualul război la baionetă dus de PSD împotriva puterii, bugetul riscă să ajungă o bazaconie explozivă.
