Președintele Igor Dodon a semnat miercuri decretele de revocare a celor doi miniștri din guvernulFilip pe care Partidul Democrat de guvernământ vrea să-i înlocuiască zilele acestea, anume ministrul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului și ministra Sănătății, Muncii și Protecției Sociale. Șeful statului a spus că, astfel, numărul miniștrilor pe care i-a demis de când este președinte a ajuns la 17. Cum și de ce au fost dați afară tocmai atâția membri dintr-un guvern dominat de Partidul Democrat despre care liderii săi spun că este unul foarte stabil?
Cea mai de amplă remaniere a guvernului condus de Pavel Filip a fost făcută în decembrie 2017, când s-au înlocuit șapte din 13 miniștri. Premierul Filip spunea atunci că „noua formulă este una care se încadrează perfect în dimensiunea tehnocrată”.
Printre cei șapte tehnocrați se numără Liviu Volconovici și Svetlana Cebotari de la Agricultură și, respectiv, Sănătate, a căror retragere a fost acceptată astăzi de președintele Igor Dodon.
În primăvara anului trecut, cabinetul de miniștri condus de Pavel Filip s-a confruntat cu o reorganizare oarecum forțată, după ce Partidul Liberal, care făcea la acea vreme parte din coaliția de guvernare, a decis să treacă în opoziție, la scurt timp de la reținerea ex-primarul de Chișinău, Dorin Chirtoacă. Atunci și-au anunțat demisiile ministrul Mediului, Valeriu Munteanu, ministra Educației, Corina Fusu, și vicepremierul Gheorghe Brega.
Opoziția a reproșat guvernării că în pofida declarațiilor că ar asigura o stabilitate, schimbarea frecventă a miniștrilor demonstrează contrariul. Comentatorul politic Roman Mihăieș nu împărtășește acest punct de vedere, insistând că, dimpotrivă, înlocuirea șefilor de la ministere s-ar face pentru a eficientiza procesul de administrare publică:
„Eu nu aș lega de instabilitate aceste remanieri. Ele au fost anunțate ca fiind în sensul eficientizării activității guvernului. Este o practică normală în orice țară a lumii ca partidele din alianța de guvernare, din republicile parlamentare, să facă o apreciere și să monitorizeze activitatea guvernului. (…) Stabilitatea guvernului este oferită de o majoritate clară pe care o deține coaliția de guvernare formată din Partidul Democrat plus Partidul Popular European. Din punctul meu de vedere, nu e nicio problemă dacă unii miniștri au fost remaniați. Contează ca în continuare programul de guvernare să fie îndeplinit și să vedem îmbunătățire la ministere la care au fost numiți.”
Astăzi, Președintele Igor Dodon se laudă că de când a fost investit în funcție „a demis 17 miniștri din componența actualului guvern”, fără să menționeze că prerogativele funcției sale presupun doar aprobarea unor remanieri făcute la inițiativa premierului. Ce nu spune șeful statului e că a fost suspendat temporar din funcție de două ori, astfel încât înlocuitorii miniștrilor pe care i-a respins să fie numiți fără el. Igor Dodon a fost suspendat în toamna anului trecut pentru a face posibilă promovarea ministrului apărării Eugen Sturza, după care, în ianuarie acest an, pentru investirea în funcție a altor șapte miniștri.
În ce măsură schimbarea frecventă a miniștrilor poate frâna mersul reformelor? Într-un stat în care procesul de promovare în funcție este bazat pe meritocrație și competiție acest aspect nu ar avea prea mare importanță, în Republica Moldova lucrurile însă stau altfel, constată comentatorul pe teme economice, Victor Ciobanu.
„Inclusiv guvernul, inclusiv ministerele sunt anumite instrumente ale partidului de guvernare pentru a rezolva anumite chestii pe care băieții șmecheri de la guvernare și le pun în plan. De aceea nu merge învățământul, nu o să meargă nici sănătatea, nu o să meargă economia. De fapt, ea nu a mers niciodată pentru că s-au îngrijit în exclusivitate de scheme obscure în domeniul energetic, de controlul întreprinderilor de stat etc, or, în niciun fel de strategii de dezvoltare și politici în domeniile respective.”
Din ianuarie 2016, de când a fost desemnat guvernul condus de Pavel Filip, cele mai instabile portofolii s-au dovedit a fi cele de la Ministerul Justiției, de la Ministerul Agriculturii, dezvoltării regionale și mediului și de la Ministerul Sănătății, muncii și protecției sociale – la toate cele trei instituții au fost schimbați câte patru miniștri până acum.
