Relieful dintre satele ucrainene Robotine și Verbove, în sudul Ucrainei, în regiunea Zaporojie, este deschis și plat, terenurile agricole fiind acum pline de cratere de artilerie înnegrite și iar lizierele de copaci sfârtecați de schije oferă doar o protecție iluzorie. Pe câmpuri sunt scurmate tranșee și tuneluri, sunt amplasate blocuri de beton triunghiulare numite „colți de dragon” și un număr imposibil de imaginat de mine antitanc și antipersoană.
Sunt așa-numitele „Liniile Surovikin”, un sistem defensiv format din trei zone de apărare. Au primit numele generalului rus care a ordonat construirea lor anul trecut pentru a zădărnici eforturile ucrainene de a pătrunde și de a încerca să respingă forțele rusești pe un front lung de 1200 de kilometri.
La 18 luni de la invazia Rusiei și la trei luni după declanșarea unei mult-așteptate contraofensive, Ucraina este pregătită pentru o mică, dar semnificativă etapă pe câmpul de luptă în apropiere de Orihiv, în ceea ce mulți consideră a fi axa principală a ofensivei: străpungerea liniei Surovikin.
Spargerea liniei defensive Surovikin în apropiere de Verbove ar însemna că satul ar putea fi cucerit și că ar putea fi extins buzunarul de control („o pungă”) creat de forțele ucrainene la sud de Robotine, localitate capturată pe 28 august.
Este ceea ce ar putea permite forțelor ucrainene să preia controlul autostrăzii-cheie care duce de la Orihiv la Robotine și, apoi, să avanseze în sud către Tokmak, nod feroviar și răscruce importantă, care se află la 20 de kilometri mai la sud, dincolo de fortificații aproape inexpugnabile. Dacă ar ajunge la Tokmak, trupele ucrainene s-ar afla suficient de aproape ca să atace Melitopol, un important oraș fluvial aflat la alți cincizeci de kilometri mai la sud, și chiar se amenințe autostrada costieră folosită de forțele rusești pentru a transporta oameni și provizii în peninsula Crimeea ocupată.
„Adevărul este că nu numai că prima linie de apărare rusă a fost depășită; în acest moment, există lupte în desfășurare și în interiorul celei de-a doua linii", a declarat Evhen Dikii, fost ofițer într-o unitate militară ucraineană cunoscută sub numele de Batalionul Aidar.
„Comandamentul rus știe foarte bine ce e în joc acum, care este miza luptelor”, a declarat el pentru Current Time, o rețea în limba rusă administrată de RFE/RL în cooperare cu VOA. „De aceea, bătălia pentru Tokmak va fi foarte grea. Ei vor arunca acolo toate rezervele pe care le mai au. Și, în esență, întrebarea de acum este cine va rămâne primul fără rezerve. Pentru că noi suferim pierderi destul de serioase în această ofensivă, dar și pierderile rușilor sunt, de asemenea, foarte semnificative.”
„Sunt de acord cu teza că rușilor le este teamă de o pătrundere și de lipsa de control în Zaporojie", a afirmat Maciej Korowaj, analist militar polonez și locotenent-colonel în rezervă în armata poloneză. „Ucraina luptă după principiul: lovește, încovoaie, secătuiește de forțe”, a spus el. „Tocmai această tactică ucraineană este cea de care rușii se tem și pe care încearcă să o contracareze."
Într-un interviu cu The Guardian publicat pe 2 septembrie, generalul de brigadă Oleksandr Tarnavski, cel care comandă unitatea de trupe ucrainene Tavria, a afirmat, de asemenea, că trupele au străpuns primele linii de apărare Surovikin în apropiere de Robotine.
„Inamicul masează rezerve nu numai din Ucraina, ci și din Rusia. Dar, mai devreme sau mai târziu, rușii vor rămâne fără cei mai buni soldați. Acest lucru ne va da un impuls pentru a ataca mai mult și mai repede", a declarat Tarnavski.
Relatările privind înaintarea ucraineană sau faptul că sunt pe punctul de a face o breșă sunt susținute de imaginile din satelit și de informațiile din surse deschise. Bloggerii militari ruși, dintre care unii au legătură cu unități militare sau agenții de securitate, vorbesc, de asemenea, despre progresele ucrainene.
„Inamicul încearcă să atace între Verbove și Novoprokopivka”, scrie un cunoscut blogger rus, Iuri Kotenok, într-o postare pe Telegram. „Acolo situația este gravă. Planează amenințarea unei străpungeri. Rusia a adus rezerve acolo. Linia este deținută de unități foarte rezistente. Din păcate, nu sunt suficiente".
După luni de regrupare și reaprovizionare, Ucraina a lansat pe 5 iunie o contraofensivă concentrată în trei zone pe linia frontului, lungă de 1200 de kilometri: la sud de orașul Orihiv, la sud de așezarea Velika Novosilka și lângă orașul Bahmut din regiunea Donețk.
Efortul ucrainean a fost susținut de speranța că vehiculele de luptă și armamentul furnizate de Occident - transportoarele blindate Bradley furnizate de SUA, tancurile Leopard, vehiculele de infanterie Marder din Germania și obuzierele franceze Caesar montate pe camioane - vor ajuta trupele să străpungă apărarea rusă.
Cu toate acestea, în zilele de după începerea campaniei, unitățile ucrainene au dat de liniile defensive Surovikin construite de Rusia în cele câteva luni de zile pe care le-au avut la dispoziție. De atunci, ritmul contraofensivei a scăzut substanțial, trupele ucrainene făcând progrese lente și meticuloase, sat cu sat, „înaintând aproximativ 700–1200 de metri la fiecare cinci zile”, conform unei estimări. La aproximativ 100 de kilometri nord-est de Orihiv, de-a lungul meandrelor râului Mokri Iali, le-au trebuit forțelor ucrainene mai mult de trei săptămâni pentru a captura câteva sate aflate la sud de Velika Novosilka. Și în vecinătatea orașului Orikhiv, care, după unele relatări, a devenit principala țintă a eforturilor ucrainene, trupele au avansat aproximativ șapte kilometri.
În perioada 4-5 septembrie, forțele ucrainene păreau să fi trecut de cel puțin una dintre liniile Surovikin de la periferia de vest a localității Verbove, potrivit analiștilor de la Institutul pentru Studiul Războiului din Washington și a altor cercetători open-source. În comentarii făcute pe 4 septembrie pentru televiziunea ucraineană, colonelul Oleksandr Ștupun, purtătorul de cuvânt al unității de trupe ucrainene Tavria, a declarat că a doua linie de apărare în afara Verbove este „formidabilă”, dar nu la fel de rezistentă ca prima linie.
Cu toate acestea, înaintarea de melc a contraofensivei ucrainene a stârnit frustrarea în unele capitale occidentale, în special în Washington, unde administrația americană a oferit aproape 70 de miliarde de dolari în arme, echipamente și alte ajutoare umanitare, potrivit Institutului Kiel pentru Economia Mondială, care a urmărit donațiile către Ucraina.
Rusia încearcă din răsputeri să valorifice această frustrare. Răspunzând la întrebarea unui reporter la o conferință de presă susținută alături de președintele turc Recep Tayyip Erdoğan pe 4 septembrie, președintele Vladimir Putin a declarat ca ofensiva ucraineană a eșuat. „În ceea ce privește ideea că contraofensiva ucraineană merge șnur: nu merge, este un eșec”, spunea Putin. „Sau, cel puțin, cam așa se vede azi.”
În focul luptei | Ucrainenii spun că au făcut o breșă în liniile defensive rusești
Totuși, afirmația lui Putin este contrazisă de informațiile de săptămâna trecută conform cărora comandanții ruși au redistribuit cel puțin o unitate importantă de parașutiști - Brigada 76 de asalt aerian - care lupta la periferia orașului nord-estic Kreminna, pentru a întări trupele la nord de Tokmak.
„Acest lucru, combinat cu lipsa unui răspuns coordonat și decisiv la formarea unui buzunar ucrainean, pare să sugereze o degradare semnificativă a potențialului de luptă rusesc în acest sector”, a declarat Konrad Muzyka, un analist de apărare din Polonia, într-o cercetare recentă. „Prin urmare, sunt probabile câștiguri suplimentare ucrainene”.
„Moscova va continua, probabil, să încerce să degradeze atacurile ucrainene în profunzime și să-și consume potențialul de luptă, forțând-o să lupte pentru fiecare tranșee până când ucrainenii nu ar mai putea susține ritmul actual al atacurilor”, susține el.
„Redistribuirea rezervelor unităților aeriene ruse are ca scop saturarea liniei fracturate a frontului”, afirmă analistul militar Korowaj. „Armata rusă a epuizat toate rezervele operaționale și strategice. Dacă vor să se salveze, trebuie să ia cele mai bune unități de pe alte teatre de luptă", subliniază el. „Dacă intensitatea luptei rămâne aceeași, teoretic, până la sfârșitul toamnei, armata rusă va trebui să renunțe la axa Zaporojie-Azov”.
„Ofensiva de vară ajunge să fie o confruntare de uzură în timp, câștigând partea care are mai multe rezerve și care își poate gestiona mai bine puterea de luptă într-o confruntare violentă cu lovituri năpraznice din ambele părți”, se mai spune în cercetarea citată mai sus.
Purtătorul de cuvânt al Casei Albe, John Kirby, a evidențiat succesele ucrainene în comentarii făcute în fața reporterilor pe 1 septembrie. „Am observat în ultimele 72 de ore un progres notabil al forțelor armate ucrainene... pe acea axă de înaintare sudică, ajungând aproape de zona Zaporojie și obținând totodată un oarecare succes împotriva cele de-a doua linii de apărare Surovikin”, a afirmat Kirby.
În ciuda acestor progrese, unii experți spun că trebuie răbdare, iar așteptările trebuie să fie realiste cu privire la ceea ce trupele ucrainene pot realiza - și când.
„Actuala contraofensivă a Ucrainei nu va scoate Rusia de pe teritoriul Ucrainei – nu că cineva s-ar fi așteptat să o facă. Nici nu este probabil să reducă zona ocupată la jumătate înainte de iarnă, unul dintre obiectivele cele mai optimiste”, scrie Richard Barrons, fost general al armatei britanice și fost comandant al Comandamentului Forțelor Comune din Marea Britanie, într-un articol de opinie al Financial Times.
„A arătat, totuși, cum poate fi învinsă armata rusă. Nu în 2023, ci în 2024 sau 2025. Sau, după cum sună refrenul aliaților occidentali care spun că vor sprijini Kievul: atât timp cât va fi nevoie”.
Într-un studiu publicat pe 4 septembrie de Royal United Services Institute, un think tank din Londra, se afirmă, de asemenea, că forțele ruse și-au îmbunătățit performanța din primele săptămâni după invazia din februarie 2022, când trupele ruse au încercat să pună mâna pe capitala Kiev, dar au fost zădărnicite de apărătorii ucraineni.
„De asemenea, este important să recunoaștem că forțele ruse luptă mai competent și cu o tenacitate rezonabilă în apărare”, au scris autorii raportului, Jack Watling și Nick Reynolds.
Pe lângă amplasarea unor câmpuri minate complexe care încearcă să canalizeze atacurile ucrainene pe anumite coridoare unde pot fi țintite de artilerie sau de tancuri, forțele rusești au construit tranșee extinse și chiar rețele de tuneluri subterane care pot fi folosite pentru a roti soldații și a aduce echipamente și muniții fără dificultăți. În unele cazuri, au construit tranșee-momeală minate care pot fi detonate în cazul în care forțele ucrainene ajung la ele.
Trupele rusești și-au îmbunătățit, de asemenea, și tacticile care țin de războiul electronic - dereglând radarele și a bruia dronele, rachetele și proiectilele ghidate prin GPS. De asemenea, utilizează elicoptere de atac Ka-52 care se ridică peste pâlcurile de copaci, lansează rachete antitanc și apoi coboară la altitudini mai mici, ceea ce le face greu de lovit pentru artileriștii antiaerieni ucraineni.
„Având în vedere că este puțin probabil, totuși, ca această ofensivă să ducă la o eliberare decisivă a terenului, atât Rusia, cât și Ucraina se confruntă acum cu întrebarea cum să refacă puterea de luptă pentru următoarele runde de luptă, în 2024 și după", mai spun Watling și Reynolds în studiul lor.
