Consilierul american pentru securitate națională, Robert O’Brien crede că este mai probabil ca Iranul să revină la masa negocierilor, acum, dupa ce Statele Unite l-au eliminat pe generalul Qasem Soleimani, unul dintre cei mai proeminenți lideri militari de la Teheran.
Această idee nu este străină de maniera în care președintele Trump gândește și operează. Pentru el, nimic nu este definitiv, dușmanul de azi, poate deveni aliatul de mâine, chiar peste noapte. Este premiza strategiei sale în Coreea de Nord, de exemplu, ca acțiune politică, deocamdată nu și ca rezultate.
Trump crede de asemenea într-o poziție de forță ca fiind cea mai în măsură să aducă succes, în cazul de față că, odată ce înțelege că America își pune în aplicare amenințările, Iranul nu va vedea altă soluție decât să se angajeze în negocieri și să facă compromisuri.
El mai crede că succesul său în afaceri și în economia americană, de când este președinte, îl fac credibil atunci când promite țărilor cu care se află în conflict că, dacă își vor schimba atitudinea și politicile, prosperitatea se află la capatul tunelului: exemplele sunt Coreea de Nord, palestinienii, tentați cu planul de pace Kushner și acum Iranul – țară despre al carei potențial economic vorbește des.
Teheranul susține însă, pe mai multe voci, că negocieri cu Statele Unite nu reprezintă o opțiune, după uciderea generalului.
O’Brien a arătat că, înainte de decizia lui Trump de a autoriza uciderea generalului Soleimani pe 3 ianuarie 2020, iranienii credeau că America va ceda în fața violențelor și presiunilor. Recentele evenimente i-au contrazis. De aici și teoria implicită ca un regim certat cu legea ca cel de la Teheran, ar înțelege doar limbajul armelor și forței.
Întrebat de ce și-au asumat Statele Unite responsabilitatea pentru uciderea lui Soleimani, O’Brien a spus că nu multe țări sunt în stare să execute astfel de atacuri și că, în cele din urma, oricum s-ar fi aflat. În subtext exista și ideea că asumarea în sine reprezintă o provocare explicită la adresa regimului de la Teheran, punându-l în situația de a decide dacă să riposteze sau nu, știut fiind care poate fi prețul ripostei. Și, în viziunea administrației Trump, regimul Iranian a dat înapoi.
