Mesaje de la românii din străinătate: despre 21 decembrie la Sibiu; agențiile de presă Tanjug și TASS despre victimele represiunii armatei și Securității la București, Timișoara, Târgu-Mureș, Cluj; informații despre chemarea studenților dela București la grevă generală; Emil Hurezeanu citește o serie de depeșe încă neverificate despre numărul morților, răniților și arestaților la Timișoara de la începutul revoltei, pe 16 decembrie; interviul lui Nestor Rateș de la Washington cu Liviu Turcu, fostul șef al spionajului românesc în spațiul de limbă germană, fugit în Occident în 1989; apelul lui Emil Hurezeanu la reținere, adresat autorităților românești; mesajul doctorului psihiatru și critic al regimului, Ion Vianu; Nestor Rateș de la Washington despre reacțiile unor cunoscuți români din exil, între care laureatul Premiului Nobel, George Palade și poata Nina Cassian; se reia revendicarea protestatarilor de la Timișoara, care cer demisia lui Nicolae Ceaușescu.
Emil Hurezeanu: Două sugestii, două informații tehnice. Numărul de telefon pe care vi l-am comunicat – 293917, la Munchen, este în continuare ocupat. Persoane care intenționează să transmită mesaje foarte importante susțin că nu pot să o facă pentru că linia este mereu ocupată. Apelăm la înțelegerea dumneavoastră – numai în situația în care mesajele pe care vreți să ni le transmiteți sunt deosebit de importante folosiți acest număr.
Pe de altă parte, ni se sugerează că aceste apeluri adresate de diverse persoane din țară și din străinătate, adresate armatei pentru ne-violență, pentru pactizarea și fraternizarea cu poporul nu pot fi, probabil, auzite tocmai de cei care la această oră sunt în situația de a interveni împotriva demonstranților. Din acest motiv ni se sugerează, și credem că sugestia este utilă și din această cauză o transmitem imediat, ca radio amatorii din România să preia informațiile esențiale pe care le transmitem în aceste emisiuni și mai ales în apelurile adresate armatei și să le transmită prin mijloacele lor proprii, pe undele scurte de radio, să transmită mai departe aceste informații prin aparatele lor de radio emisie-recepție, pentru că trupele și îndeosebi blindatele și tancurile dispun de aparate de recepție și, deci, în felul acesta, pot să afle despre ce e vorba.
Avem un mesaj din Sibiu:
„Prin telefon, ora 4,20, ora României. Sibiu, 21 decembrie 1989. A început la ora 10.00, 15 mii de demonstranți. S-a tras doar în doi bărbați și un copil, mortal, în Piața Republicii, apoi focul a încetat. Este mobilizată numai unitatea 0815 de Securitate de pe Calea Poplăcii, miliția și securitatea civilă. În cursul zilei au sosit la Sibiu în număr foarte mare locuitori din orașele Mediaș, Mârșa, Avrig și Cisnădie. Numărul actual la această oră este de circa 25-30 de mii. Mulțimea este adunată în număr foarte mare în fața Comitetului județean de partid, în Piața Republicii, centrul civic, Hotel Continental, magazin Dumbrava și Piața 6 martie. Încă la ora aceasta a nopții se demonstrează pașnic, cu lumânări în mână și se strigă lozinci: „Armata e cu noi, poporul!”, „Astăzi nu lucrăm și vă demonstrăm c-o să câștigăm!”; s-a cântat „Deșteaptă-te române!”, „Joc clanul Ceaușescu!”, „Democrație!”, „Libertate!”.
Pentru astăzi, 22 decembrie, este anunțată o grevă generală în întreg Sibiul. Oficialitățile nu au stat de vorbă încă cu demonstranții. Se pare că Nicu, fiul tiranului dictator Ceaușescu, s-a refugiat la București. Această știre am primit-o de la un prieten, militant și el, și confirmată de încă două persoane. De reținut faptul, foarte surprinzător, că legăturile mele telefonice nu au fost interceptate și întrerupte. Sau poate, chiar dacă au fost, băieții de acolo au decis să fie de partea poporului și, în ciuda stricteților și ordinelor, au dat frâu liber liberului schimb de informații. S-ar putea părea să s-au trezit, s-au deșteptat din somn organele și la Sibiu. Dar, spun încă o dată, s-ar putea părea numai.
Mai este de menționat că după uciderea celor doi bărbați și a unui copil, o parte din milițieni și soldați ai Securității au pus armele pe umăr și s-au retras. Deci, și la această oră se demonstrează la Sibiu. S-a demonstrat toată noaptea și se demonstrează și în continuare pe străzile Sibiului – circa 25-30 de mii de oameni. Semnat – un sibian refugiat de mai mult timp în RFG. Vă mulțumesc, la revedere!”
Emil Hurezeanu: Și noi vă mulțumim din inimă!
Și acum, în așteptarea unor știri foarte proaspete, să le revedem pe cele ceva mai vechi, dar într-o sinteză mai cuprinzătoare.
Peste 50 de persoane au fost ucise joi, în timp ce forțele de securitate române au deschis focul în cel puțin două orașe împotriva demonstranților care cereau înlăturarea dictatorului Ceaușescu, se relatează la Budapesta și la Belgrad. Agenția Tanjug susține că cel puțin 20 de studenți ar fi omorâți la București de miliția care a deschis focul asupra miilor de demonstranți. Asupra demonstranților de la București s-a tras și din elicoptere. Radio Budapesta relatează că 32 de demonstranți au fost uciși la Cluj și că împușcăturile continuau pe străzi și ieri seara. Sunt mulți morți pe străzile Timișoarei, ale Bucureștiului și în alte orașe, scrie agenția Tanjug, care continuă, arătând că în București miliția a deschis focul cu arme automate împotriva demonstranților și că, din nou, asupra lor s-a tras și din elicoptere, și că mașini blindate au trecut peste studenți.
Tanjug arată că 20 de tineri au fost uciși încercând să ajute doi oameni care fuseseră călcați de mașinile blindate în Piața Universității din capitală. Tanjug scrie că „ordinul a sunat: „Foc!”, au izbucnit împușcăturile și cel puțin 20 de demonstranți au căzut”.
Pe bulevardele centrale din București, jos, în stradă, lângă forțele de intervenție speciale ale Securității au putut fi văzute trupuri neînsuflețite de tineri. Într-o relatare anterioară la televiziunea din Belgrad corespondentul agenției Tanjug declara: „Ei, studenții, mi-au spus printre lacrimi că pe trotuar sunt 20 de oameni morți”. El a mai arătat că grupuri de studenți s-au îndreptat spre fabrici pentru a-i determina pe muncitori să se alăture revoltei anti-Ceaușescu. Ulterior am primit confirmarea acestei informații, și anume că tinerii și studenții Bucureștiului sunt deciși să se solidarizeze cu muncitorii Bucureștiului care intră în aceste prime ore ale dimineții într-o grevă generală, până la capăt. Este o informație pe care am primit-o prin telefon, de la București.
Agenția de știri sovietică TASS informează că studenții au cerut muncitorilor – iată confirmarea celor spuse mai devreme de mine și, deci, a telefonului de la București – TASS informează că studenții au cerut muncitorilor din fabricile Bucureștiului să înceapă o grevă generală vineri și să se alăture protestelor de stradă. Câteva zeci de mii de oameni, spune TASS, s-au adunat în Piața Universității din București după căderea nopții și până la opt mii de demonstranți se îndreptau spre Piață din toate cartierele Bucureștiului.
Potrivit unei relatări a postului de radio maghiar, joi seara s-au auzit împușcături în apropierea unui magazin universal din București. Nu știm mai mult, nu se oferă detalii. Se mai comunică însă că în această ciocnire s-au înregistrat și victime. Aceeași sursă a continuat, arătând că seara se mai aflau încă demonstranți pe străzile capitalei, care se opuneau încercărilor miliției de a-i îndepărta de pe arterele principale.
Agenția Tanjug revine și spune că joi seara studenții ridicau baricade din lăzi de gunoi în fața Hotelului Intercontinental, la București deci, în centrul Bucureștiului, și că doar în această zonă circa cinci mii de demonstranți se adunaseră și strigau: „Armata e cu noi!”, „Fără violență!”. În ultima propoziție a depeșei Tanjug sunt indicii că miliția va interveni. De asemenea, la București bat clopotele în toate bisericile orașului, femeile cu lacrimi în ochi aprind lumânări.
Radio Budapesta informează că un număr de persoane au fost ucise în timpul demonstrației care a avut loc joi seara și la Târgu Mureș. Nu a dat cifre, dar a menționat că români și etnici maghiari au participat împreună la acțiunea de protest care a urmat unei greve înregistrate în întreaga zonă, în întregul oraș. S-au auzit împușcături și au fost victime, spune Radio Budapesta despre evenimentele de la Târgu Mureș. Un refugiat român intervievat de televiziunea din Belgrad a spus că a văzut mulți morți la Timișoara, unde, potrivit relatărilor de până acum, conform ultimului bilanț, ar fi fost ucise circa patru mii de persoane de către forțele de securitate în timpul demonstrațiilor de sâmbătă și de duminică. „În Timișoara este groaznic, spune martorul ocular. Oameni morți, femei, copii morți”.
Și acum, o nouă informație de la Timișoara, o informație pe care v-o relatăm cu titlul senzațional. Caracterul ei senzațional însă ne face să fim și relativ circumspecți. O comunicăm așa cum am primit-o. În cursul acestei dimineți colegul Neculai Constantin Munteanu a fost sunat la telefon. Cineva cu o voce gâtuită de emoție i-a spus doar atât: „Sunt pe un aeroport într-o misiune, lângă mine se află o secretară de la Cabinetul doi de partid”. Cabinetul doi de partid este eșalonul din Comitetul central și din partid condus direct de soția satrapului de la București, de Elena Ceaușescu. Acesta i-a spus, doar atât: „Cifrele victimelor înregistrate la Timișoara și ale arestările discutate la Cabinetul doi de partid în cursul serii de miercuri într-o reuniune de urgență și secretă ale acestui organism sunt următoarele:”. Le redăm, deci, atenție, sub beneficiul de inventar, însă nu putem face abstracție în aceste momente de nicio informație. Deci, iată ce a spus acest individ: „4632 de morți. Repet, este vorba de cifre de la Timișoara. 4632 de morți, 1282 de răniți în spitale, unii în județe apropiate” – cifra mi se pare foarte mică – „13.214 arestați și 7.613 condamnați la moarte la Timișoara”. Cifrele respective ar fi fost discutate într-o ședință cu ușile închise a Cabinetului doi a comitetului executiv miercuri seara. Cel care ne-a transmis știrea bineînțeles își păstrează anonimatul.
Și acum, cred că avem ceva din Statele Unite. Avem un interviu cu Liviu Turcu, transmis de Nestor Ratesh. Liviu Turcu a fost responsabili serviciilor de securitate, de spionaj în țările de limbă germană, a defectat, cum se spune, adică a trecut dincolo în februarie anul acesta, după conferința de la Viena. Între timp, a dat mai multe interviuri, a scris mai multe articole, unele le-am transmis și noi. Liviu Turcu este un om din tânăra generație, a fost unul dintre cei mai eminenți reprezentanți ai tinerii generații ai Securității. Să-i ascultăm mărturia de acum.
Nestor Ratesh: Care este reacția Dumneavoastră la evenimentele care se petrec acum în România?
Liviu Turcu: Domnule Nestor Ratesh, desigur, sunt ca și multe, multe alte mii de români aflați în afara țării emoționat și plin de speranțe față de veștile care ne parvin clipă de clipă. Pentru mine personal, care cunosc bine mecanismul aparatului de securitate intern, trebuie să vă spun că, în pofida imaginii mai mult sau mai puțin de calm și de coeziune pe care încearcă să o mizeze în fața opiniei publice românești, sentimentul general este acela de panică. Experiența aparatelor similare de represiune din țările socialiste alăturate constituie nu numai un termen de comparație extrem de nefavorabil pentru viitorul aparatului de represiune românesc, dar sunt convins că în pofida eforturilor intense de îndoctrinare în ultima clipă a aparatului de securitate, acesta este destul de confuzionat și într-un moment de răscruce, aș spune, față de desfășurarea evenimentelor din România.
Spunând aceasta am în vedere înainte de toate faptul că și în acest aparat de securitate există încă o parte numeroasă care nu îl iubește pe Ceaușescu și singura problemă pe care și-o pune în această clipă este doar aceea dacă va fi sau nu va fi tras la răspundere pentru activitățile anterioare. Un număr mic, și în special cardele de comandă din conducerea aparatului de securitate, este limpede că încearcă să-și salveze, cum se spune în popor, pielea, fiind dispuși să ducă violențele până la capăt. Cu cât numărul și amploarea manifestațiilor în restul țării vor crește, regimul va fi tot mai mult confuzionat și paralizat.
Nestor Ratesh: Ai avea un cuvânt și pentru foștii dumitale colegi din Departamentul securității statului?
Liviu Turcu: Desigur. Întâmplarea face să cunosc mult mai bine situația în cadrul Serviciului român de informații și vă pot spune, așa cum am mai făcut-o, că peste, probabil, 50 la sută din efectul acestui aparat, mă refer la aparatul de securitate externă, este constituit de oameni care nu doresc să ridice nici măcar un singur deget împotriva poporului român.
În ceea ce privește securitatea internă, care este într-o situație mult mai dificilă, întrucât are un trecut și trebuie să răspundă pentru multe dintre faptele săvârșite, situația este, desigur, incertă.
Fac un apel, dacă se poate spune așa, și către ei să reacționeze alăturându-se poporului român și să contribuie în acest fel direct la eliminarea unei dictaturi și a unui clan care pur și simplu a exfoliat poporul și țara românească în ultimele două decenii și jumătate.
Ar mai trebui ca poporul român în aceste clipe să cunoască câteva lucruri legate de mecanismul represiunii. Spuneam că în acest context Ministerul de interne și Departamentul securității statului (DSS) se află în stare de alarmă, de luptă. Aceasta însemnă că permanent ei sunt distribuiți în diferitele categorii sociale și în sectoarele de activitate ale țării, încercând să obțină permanent informații legate de starea de spirit a populației și îndeosebi să încerce să evalueze până unde poporul român este dispus că meargă. Iată de ce este foarte important în aceste momente cu adevărat istorice pentru România ca poporul român să nu se lase manipulat și, mai ales, să nu se lase pradă zvonurilor plasate în mod sistematic, menite să-i descurajeze și să îi paralizeze.
Sunt convins că s-a trecut deja încă în urmă cu 48 de ore la arestări cu caracter preventiv, multe dintre acestea necunoscute. Este tactica aplicată în astfel de situații confuze. Toți cetățenii străini sunt complet încadrați informativ, comunicațiile sunt sub un control total. Este, cu alte cuvinte, o adevărată stare de război nedeclarată, o stare de război împotriva propriului popor. Se triază și se distrug cu mare febrilitate documentele cele mai compromițătoare pentru DSS, iar celelalte sunt pregătite încă, conform sistemului stabilit, pentru evacuare în containere speciale.
Este momentul să fac un apel cu totul și cu totul special pentru cei care sunt trimiși să execute astfel de sarcini să nu o facă, întrucât acestea sunt documente de o importanță istorică care vor pune cu adevărat regimul Ceaușescu în adevărata sa lumină.
Cele petrecute în Germania de răsărit din acest punct de vedere, mă refer la documentele dispărute și la intervenția populației de a încerca să oprească acest proces de distrugere, este pe deplin edificator, iar regimul de la București sunt convins că a cunoscut și a aplicat bine această lecție.
În încheierea cel puțin a acestei idei aș vrea să menționez principalii factori de sprijin și de execuție a lui Nicolae Ceaușescu pe linie represivă în aceste clipe. Ei sunt Tudor Postelnicu, ministrul de interne, dar mai bine de nouă ani și jumătate șeful Departamentului securității interne, deci principalul instrument, cel mai dur, aș spune, membru al Comitetului politic executiv. Este general-colonelul Iulian Vlad, care este fostul adjunct al lui Postelnicu, în prezent ministru secretar de stat și sef al Departamentul securității statului. Este generalul Aristotel Stamatoiu, care este șeful Serviciului român de informații externe și care are o veche experiență și și-a petrecut o parte însemnată a activități sale în calitate de șef al securității interne. Și, în sfârșit, să-l numim pe generalul Giani Bucurescu, care a fost recent, circa câteva luni în urmă, numit adjunct al ministrului și șef al securității interne. La aceștia mai pot să fie desigur amintiți și alții. Dar dacă i-am amintit în special pe aceștia, i-am amintit pentru că ei sunt vechi slujbași ai dictatorului și au mâinile pătate de sânge românesc.
Lista potențială a martorilor ce ar putea să depună mărturii împotriva acestora este, desigur, imensă. I-am nominalizat însă în aceste momente pentru ca poporul român să știe și să poată trage la răspundere pe aceștia. Și să sperăm că acest lucru se va întâmpla cât se poate de curând.
Nestor Ratesh: Terenul este desigur mișcător la București și toate surprizele sunt posibile, inclusiv cea ca unii dintre aceștia să-și schimbe atitudinea și să înțeleagă mai bine voința și năzuințele poporului român. Mulțumesc foarte mult, Liviu Turcu!
Liviu Turcu: Și eu vă mulțumesc foarte mult și îmi exprim încă o dată speranța, ca și Dumneavoastră, și mulți alți compatrioți, că ceea ce a pornit, tăvălugul care a pornit zilele acestea în România va conduce la pulverizarea acestei dictaturi de mai bine de două decenii și jumătate.
Nestor Ratesh: Acesta a fost, deci, Liviu Turcu, fost ofițer cu înalte funcții în Serviciul de informații externe al Direcției securității statului.
***
Emil Hurezeanu: Mulțumesc, Liviu Turcu, mulțumesc, Nestor Ratesh.
Avem o informație fierbinte de la Cluj. Sunt confirmate mari demonstrații, zeci de mii de oameni, împușcați, răniți. Informația ne-a fost oferită prin telefon de un doctor chirurg de la Cluj.
De asemenea, un ascultător cu cunoștințe tehnice de radio amator ne informează: mesajele pe care le transmitem noi și care sunt recepționate de radio amatori pot fi transmise mai departe pentru a fi recepționate de soldații din tancuri și de ceilalți soldați care au în dotare aparate de radio emisie, pe banda de 80 de metri. Deci, mesajele de la Europa Liberă, recepționate de radio amatori care pot fi transmise mai departe, funcționează pe banda de 80 de metri.
Regia: Emil, te întrerup puțin, avem o scurtă comunicare de câteva secunde.
„În Sighetul Marmației a început greva minerilor. În Baia Mare sunt demonstrații și se trage.”
Emil Hurezeanu: Așadar, stimați compatrioți, la această oră de la București la Sighetul Marmației, România este în stare de asediu. Studenți, muncitori, intelectuali, români, maghiari și germani, mineri, timișoreni, bucureșteni, sibieni, clujeni, ieșeni, târgu-mureșeni, maramureșeni – o întreagă țară, un întreg popor demonstrează.
Regimul continuă cu represiunea. Dacă se confirmă știrile că și în nordul țării au izbucnit demonstrațiile, dacă se confirmă știrile că regimul nu găsește altă metodă decât represiunea sângeroasă și ordinele de represiune sângeroasă împotriva demonstranților, situația va continua să se agraveze. Din acest motiv credem că este util, că este necesar să reamintim, și să o facem foarte des, tuturor factorilor politici și militari, încă responsabili, ai statului român, că escaladarea actualei situații din România poate produce nenorociri după nenorociri, poate conduce spre o adevărată catastrofă națională. Deci, este momentul ca fiecare individ, ca fiecare român responsabil, indiferent de funcție, dar care poate să facă ceva, să o facă acum. România și poporul ei au nevoie de încetarea imediată a represiunii îndreptate la ordinul unei iresponsabile și odioase conduceri împotriva poporului român.
***
Cred că îl ascultăm acum pe doctorul Vianu, cu un mesaj către Dumneavoastră.
Ion Vianu: De aici, din Europa, repercutate prin radio, strigătele de mânie, pocnetul puștilor și al armelor automate, liniștea de moarte care le urmează ne apar deodată în înspăimântătoarea lor realitate. Poporul român a tresărit și tiranul se clatină. Mâine se va scutura poporul și cel care îl asuprește va cădea în străfundurile de iad ale istoriei.
După ce a inventat puterea întregului popor prin foamea, frigul și frica instaurate ca singure principii de guvernământ, Ceaușescu creează democrația baionetelor, libertatea blindatelor și fericirea elicopterelor de asalt. Copiii, ținând o lumânare în mână, bunicii dimprejurul lor, muncitorii înfometați devin în logica barbară a asupritorului teroriști încercați și sunt bătuți fără milă. Răniții mor în spitale pentru că doctorii nu au cu ce să-i îngrijească, iar părinților și fraților celor căzuți le este refuzată până și mângâierea de a-i coborî în mormânt.
După ce a trebuit să sufere timp de un sfert de veac discursul gângav și mincinos al „titanului gândirii”, poporul român, cu toate limbile și dialectele lui își dă azi posibilitatea să rostească adevărul și nimic nu-l poate împiedica să-și ducă spunerea până la capăt. Acum el nu se va mai opri. Și dacă va lăsa din mână numai trei zile uneltele care au făcut din el sclavul celei mai nedemne dintre familiile lui, dacă va lăsa în pustii fabricile și ogoarele care, în loc să-l hrănească, în smulg pâinea de la gură, victoria asupra puterii întunericului nu-i mai poate scăpa. Și peste ruinele fumegânde, peste bietele noastre sate și orașe cuprinse de molimă se va ridica mai luminos ca niciodată, în această cea mai scurtă zi a anului, soarele libertății.
Inima noastră se încrâncenează de durele la gândul că în chiar această clipă frații și surorile noastre mor de glontele năvălitorului venit dinăuntrul țării. Dar în același timp ea se umple de speranța că mâine dreptatea se va întoarce pe pământul rodnic și nespus de frumos de pe care a fost izgonită și că stă în puterea românilor să facă o țară dreaptă și puternică, mai mult decât a fost vreodată. O să fie Crăciunul, cea mai blândă și mângâietoare sărbătoare din toate câte sunt, ea amintește de nașterea unui prunc în care s-a adunat toată nădejdea lumii.
Români, uniți-vă în cuget și în simțiri, dar și în faptă, pentru ca această nădejde să renască, minune încă o dată repetată pe solul patriei. Nu mai e nevoie să vă spun „Deșteaptă-te române!”. Să știți numai că Europa întreagă, lumea întreagă așteaptă cu răsuflarea tăiată deznodământul și că rugăciunile cele mai fierbinți se înalță pentru voi.”
***
Emil Hurezeanu: Având în vedere evoluția situației în România, imperativele Comitetului pentru democrație socialistă, constituit la Timișoara și care sunt 1. demisia imediată a lui Ceaușescu și a clanului său; 2. pedepsirea imediată a celor răspunzători de reprimarea sângeroasă a demonstrațiilor; și 3. organizarea de alegeri libere, devin imperative naționale, imperativele întregului popor.
Conducerea statului român, forțele responsabile din armată și securitate trebuie să știe că acești oameni sunt poporul României și că cerințele lor reprezintă interesele de acum și de viitor ale poporului nostru.
Avem noi informații. O informație foarte importantă, primită prin telefon. La uzinele Timpuri Noi, la orele 22.00, joi seara, până la 2.00 noaptea s-a tras cu arme grele împotriva muncitorilor. După care trupele s-au îndreptat spre uzinele 23 august.
Acum, câteva agenții. Aseară târziu câteva mii de oameni continuau să protesteze în centrul capitalei. Informațiile sunt cunoscute, însă le repetăm. Agenția sovietică de știri arată că mai multe mii de tineri s-au adunat în Piața Universității, au ținut pe rând discursuri, mulțimea scanda lozinci antiguvernamentale, îndemna să nu se folosească violența și striga: „Armata e cu noi!”.
Doi reporteri ai agenției TASS vorbesc de proiectile cu gaze lacrimogene care au fost declanșate împotriva demonstranților. Pe la ora 12.00 noaptea, după ce un ofițer al armatei a apelat în zadar prin microfon studenților să se risipească. Piața era acoperită de gaz dens sufocant, scriu ziariștii sovietici. Unii dintre demonstranți s-au retras pe străzi laterale înguste, dar Piața s-a umplut din nou de oameni în momentul în care gazul s-a răspândit. Ca răspuns, scriu reporterii TASS, demonstranții au început să scandeze: „Nu vom pleca!, Nu vom pleca!”. Două autoturisme au fost incendiate în fața Hotelului Intercontinental. Tancuri și mașini de pompieri au înaintat în Piață de câteva ori, într-o încercare de a intimida mulțimea. Dar oamenii au strigat la securiști: „Noi suntem poporul!”, „Nu suntem teroriști!”, „Voi mâncați pâinea poporului!”. Depeșa TASS continuă în felul următor: „În timp ce scriem, mașini de pompieri încearcă să stingă mașini incendiate și continuă să fie lansate salve enorme de proiectile cu gaze lacrimogene”. Corespondenții sovietici mai adaogă că înainte de primele salve de gaz mulțimea din Piața Universității s-a multiplicat, a sporit, ei alăturându-se oamenii veniți de la periferia Bucureștiului.
***
Acestea au fost, deci, ultimele informații de la București. Propun acum, pentru a ne replia aici, la Munchen, pentru a ne regrupa forțele și a fi capabili de a înregistra și pregăti pentru transmisie noi mesaje telefonice care, vă rog să mă credeți, continuă să sosească cu zecile, să facem o paranteză și vă rog din acest motiv să reascultăm o corespondență din Statele Unite care cuprinde mai multe luări de poziții, apeluri, mesaje de solidaritate din partea unor compatrioți de-ai noștri din Statele Unite. Deci, America:
Nestor Ratesh: Organizații și personalități proeminente din Statele Unite au reacționat cu repulsie și indignare la masacrarea demonstranților pașnici din România.
Vorbind în numele mai multor membri ai Congresului, senatorul Christopher Daad a exprimat astăzi dezgust față de brutalitatea regimului Ceaușescu. „Mă alătur, declară senatorul american, tuturor celor din întreaga lume care și-au exprimat aversiunea și revolta față de uciderea sistematică a cetățenilor români de către propriul lor guvern. Vremea totalitarismului în Europa răsăriteană a trecut. Ceaușescu trebuie să renunțe imediat la puterea sa despotică. Cer administrației noastre, conchide senatorul Christopher Daad, să ia inițiativa organizării unui răspuns internațional concertat și viguros la aceste acțiuni dezgustătoare.”
Importanta organizație Helsinki Watch, cu sediul la New York, a adresat astăzi o scrisoare secretarului de stat James Baker, cerându-i să ia inițiativa convocării unei sesiuni extraordinare a statelor semnatare ale actului final de la Helsinki pentru a lua în discuție măsurile necesare contra guvernului român. „În România, se spune în scrisoare, suntem martorii celor mai brutale violări ale drepturilor omului din Europa de la semnarea acordurilor de la Helsinki încoace.”
Un foarte distins grup de 23 de intelectuali de origine română, în mare majoritate din Statele Unite, au semnat astăzi un apel către persoanele cu funcții de răspundere din aparatul de conducere din România, către armata română și celelalte forțe înarmate.
Iată textul acestui apel: „Așa cum s-a anticipat, în România, unde de câteva decenii populația este sistematic terorizată și privată de cele mai elementare mijloace de subzistență și de orice drepturi civile, actuala criză politică a explodat în violențe. În zile de 16, 17, 18 și 19 decembrie, tancurile și elicopterele dictatorului Ceaușescu au înăbușit în sânge demonstrațiile pașnice ale populației din Timișoara și din alte localități. Mii de oameni nevinovați, tineri, femei și copii, au fost uciși cu o cruzime și o barbarie nemaiîntâlnită în Europa contemporană.
Masacrul de la Timișoara l-a pus pe Nicolae Ceaușescu în afara tuturor legilor umane și l-a exclus fără niciun drept de apel din comunitatea internațională civilizată. Spre a se putea evita alte ciocniri violente dintre populația nemulțumită și forțele de represiune, ciocniri care ar putea degenera într-un război civil, apelăm la toți cei ce sunt răspunzători în aceste clipe de destinele țării, cerându-le să se alăture neîntârziat majorității populației și să pună capăt unei dictaturi mânjite de sânge inocent și întemeiate pe un cult al personalității nerușinat și absurd, care nu poate decât să compromită bunul nume al țării. În acest moment de gravă criză se impune o acțiune imediată și hotărâtă, care să încheie un capitol tragic din istoria României și să deschidă calea către un viitor liber și democratic pentru toți cei care trăiesc pe pământ românesc, fără deosebire de apartenență etnică sau de crez religios”.
Printre semnatarii acestui apel se găsește marele dramaturg Eugen Ionesco, profesorii universitari George Palade, Matei Călinescu, Toma Pavel, Maria Manoliu, Virgil Nemoianu, Sanda Golopenția, Mihai Botez, Mihai Spăriosu, vestitul grafician Eugen Mihăiescu, scriitorii Norman Manea, Andrei Codrescu, Mihai Ursachi, Dorin Tudoran, politologul Vladimir Tismăneanu și alții.
***
Nestor Ratesh: Profesorul George Palade, laureat al premiului Nobel, și-a exprimat sentimentele și separat, într-o declarație făcută postului nostru de radio.
George Palade: Brutalitatea și cruzimea represiei nu au nicio justificare. Guvernul român nu respectă drepturile civile ale cetățenilor țării, deși s-a angajat prin numeroase tratate și convenții să le respecte. Și dacă populația încearcă să protesteze, guvernul, în loc să-i asculte doleanțele și să le rezolve pașnic, răspunde cu tunurile tancurilor și mitralierele elicopterelor, masacrând fără deosebire copii, femei și adulți de orice vârstă și de orice origine etnică. Guvernul român nu-și dă seama că astfel de măsuri degradează bunul renume al țării și al poporului românesc, al cărui istorie s-a bazat totdeauna pe omenie, nu pe barbarism. Nici nu-și dă seama că s-au schimbat timpurile, că a trecut vremea regimurilor arbitrare și a dictatorilor cruzi, amorali și iresponsabili ca Stalin și Hitler. Nu realizează că un climat nou de toleranță și destindere e pe cale să se dezvolte în întreaga Europă. Conducerea guvernului român se mișcă retrograd împotriva curentelor puternice ale istoriei contemporane, fără să-și dea seama că izolează un întreg popor de restul Europei și de restul omenirii, care e gata să întoarcă pagina unui trecut odios și ruinător și să croiască un drum nou spre înțelegere mutuală și prosperitate.
E surprinzător că nu se ridică din cadrele Partidului Comunist Român nicio voce de protest sau de înțelegere a realităților contemporane. Este toată conducerea Partidului Comunist Român de acord cu brutalitatea represiei, cu lipsa totală de respect pentru nevoile, drepturile și aspirațiile tuturor cetățenilor României? E toată conducerea Partidului Comunist Român de acord cu o politică bazată pe un cult de personalitate fără precedent, cult care pune în umbră performanța aparatelor de propagandă ale lui Stalin și Hitler?
Este, iarăși, surprinzător că armata română nu e gata să se opună unei politici care folosește soldații, ofițerii și armele ei ca să masacreze populația. Armata română trebuie să fie armata poporului, nu armata Partidului Comunist, sau armata unui dictator iresponsabil. Greșelile se plătesc în istorie. Erorile unui singur om urmează să fie plătite de cel ce greșește, nu de un întreg partid sau de o întreagă armată a unei țări și, clar ca lumina zilei, nu de poporul unei țări întregi.
Populația României l-a abandonat demult pe Nicolae Ceaușescu. În criza care afectează țara în momentul de față e rândul partidului și al armatei să-l abandoneze pe Ceaușescu fără rezerve, pentru totdeauna.”
***
Nestor Ratesh: Vă rog acum să ascultați cuvintele poetei Nina Casian.
Nina Casian: „De multă vreme încercam să explic și să-mi explic nemișcarea care apăsa ca o lespede de mormânt pe țara noastră. Și o atribuiam printre altele paraliziei care te cuprinde în fața absurdului legiferat, a aberațiilor în lanț, a monstruozității cu o mie de trăsături, unele minore, altele majore, dar zilnice și fără pauze. Această erodare în profunzime și pe termen nelimitat a biologiei, mentalității, psihologiei și demnității unui popor o numeam exterminare sistematică fără vărsare de sânge.
M-am înșelat. Nemișcarea a luat sfârșit și odată cu împotrivirea a apărut și sângele. Suntem în atenția lumii printr-un măcel cum nu s-a mai petrecut în Europa postbelică. Lumea contemplă cu stupoare transformarea unei anomalii și a unei anacronii în asasinat. Pentru noi, cei care de fapt nu ne-am părăsit niciodată țara, stupoarea se confundă cu durerea și cu mai activul sentiment al solidarității.
Recunosc că am sperat că minți mai lucide și eventual animate de un puseu etic de ultima oră vor obține demisia președintelui în cadrul organizat al congresului. Din nou, m-am înșelat. Acum oameni nevinovați plătesc pentru cei vinovați de lașitate, de servilism interesat, de lipsă de perspectivă și de lipsă de generozitate.
Cinste iubiților și stimaților de mine colegi ai mei într-ale scrisului, care au încercat, cu diafana și improbabila, dar nu imposibila armă a cuvântului să fisureze lespedea care ne îngroapă de vii. Evident, acolo aș fi semnat alături de ei. Dar de aici nu pot decât să-mi amestec cerneala cu lacrima în tragicul moment al doliului unificator, dar și al speranței.
Pentru că – și de data aceasta nu cred că mă înșel – acum are loc o renaștere prin jertfă și simt apropierea unor sărbători reale și a unui an nou cu adevărat înnoitor pentru regăsirea verticalității noastre. Parcursul e greu și dramatic, țara nu se va însănătoși peste noapte, dar suntem împreună în lupta cu ucigașii de trupuri și suflete. Și deși istoria nu s-a dovedit întotdeauna logică, sau cel puțin nu pe măsura logicii umane, toate semnele duc spre restructurarea ființei noastre, spre întâlnirea noastră cu noi înșine.”
***
Nestor Ratesh: Fostul ambasador al Statelor Unite la București, David Funderburk, a ținut să-și exprima solidaritatea cu poporul român în limba română.
David Funderburk: „Iubiți prieteni români, am auzit ce s-a întâmplat în Timișoara, Arad, Brașov, Iași, București și alte orașe din România. Din America, suntem solidari cu activitatea voastră pentru libertate, demnitate și drepturile omului. Poporul american, inclusiv români americani, au grijă de oameni în România. Trebuie să știți că recent în America au avut loc demonstrații în orașele Cleveland, Washington, New York, Portland, Los Angeles, Houston, Chicago și altele. Eu cred că clopotul libertății o să sune pentru libertatea pământului României în anul 1990. În 1990 cred că vom putea spune: „Bine ai venit, libertate!”. Vă urez un Crăciun fericit și La Mulți Ani! Să vă ajute Dumnezeu!
În același timp, am recomandat guvernului american să retragă ambasadorul american de la București și să întrerupă relațiile comerciale și orice fel de alte schimburi cu regimul Ceaușescu.”
***
Nestor Ratesh: Academia româno-americană de știință și artă a dat publicității o declarație din care aș vrea să citez câteva pasaje.
„Asasinarea a numeroși demonstranți de către aparatul de represiune al dictatului Nicolae Ceaușescu, unul din cele mai brutale aparate polițienești din lume, arată declarația, constituie o crimă oribilă de care va trebui să dea socoteala toți făptuitorii ei. Protestăm cu tărie împotriva acestui act criminal și ne alăturam glasul comunității democratice din întreaga lume care își manifestă repulsia profundă față de crimele tiranului de la București. A venit timpul ca și România, ultimul bastion al stalinismului, o țară total închisă, lugubră, un negativ fotografic al restului Europei răsăritene, cum o caracterizează în aceste zile presa occidentală, să înlocuiască guvernanții barbari și criminali și să pășească pe drumul reformelor, să se integreze Comunității Europene de națiuni care i-a oferit adesea ajutor și a constituit un factor de accelerare a dezvoltării sale istorice. România trebuie să-și deschidă calea spre democrație, spre dezvoltare economică și culturală, de acord cu structurile contemporane și cu întreaga sa tradiție umanistă.
Academia româno-americană de știință și artă își exprimă și pe această cale profunda admirație și solidaritatea cu intelectualii, studenții, muncitorii și toți locuitorii României, care participă activ la acțiuni imediate și hotărâte, punându-și viața în pericol, pentru a făuri un viitor liber și democratic pentru toți cei care trăiesc pe pământ românesc. Cerem întregii comunități a lumii civilizate să condamne regimul criminal de la București. Cerem demisia imediată a lui Nicolae Ceaușescu și a acoliților săi, pentru a se evita extinderea vărsării de sânge în întreaga țară.”
Acestea au fost pasaje din declarația dată publicității astăzi de Academia româno-americană de știință și artă.
Ați ascultat câteva din reacțiile și luările de poziție de aici, din America, în cursul zilei de joi. Vom reveni.
***
Emil Hurezeanu: Și acum, din nou la Munchen. Câteva informații proaspete.
Grevă generală la Arad. La Arad forțele armate au fraternizat cu populația, iar tancurile au fost văzute împodobite cu steaguri românești din care a fost ruptă stema de partid.
Suntem informați de la București că cartierele mărginașe de la periferia orașului sunt blocate și accesul spre centru este interzis. Ni se sugerează de asemenea din România că, având în vedere faptul că telefoanele funcționează încă în mod normal, cetățenii din diversele cartiere ale Bucureștiului să-și transmită informații în legătură cu felul în care demonstrațiile continuă și de asemenea despre felul în care trupele și vehiculele militare avansează în oraș.
Ni se sugerează de asemenea din România și noi transmitem această informație în eter, în aer și cu siguranță ea va fi înregistrată de către cei cărora le este adresată. Ni se sugerează deci ca țările vecine României – respectiv Ungaria, Uniunea Sovietică, Bulgaria și Iugoslavia – care, toate, în ultimele ore și în ultimele zile au protestat împotriva represiunii din România și s-au solidarizat sub o formă sau alta cu nefericirea poporului român, li se sugerează deci să transmită pe unde medii în limba română, eventual reluând programele în limba română ale unor posturi de radio occidentale.
Cred că trebuie să repetăm din nou și din nou. Imperativele politice și naționale ale acestor ore sunt imperativele primei grupări politice democrate create prin luptă împotriva dictaturii din ultimele zile din România. Comitetul pentru democrație socialistă de la Timișoara cere, deci, demisia imediată a clanului Ceaușescu și pedepsirea exemplară a celor răspunzători de reprimarea sângeroasă a demonstrațiilor din Timișoara, organizarea de alegeri libere.
Acestor cerințe trebuie să li se adauge neapărat și cuvintele strigate în aceste ore la București de tineri și de alți demonstranți: „Armata e cu noi!” și în același timp: „Fără violență!”.
Politicienii, factorii responsabili din armată și securitate trebuie să înțeleagă că acești barbari care încă conduc România, aruncând-o în hăul catastrofal al unui război civil, acești barbari nu au dreptul să deturneze în barbaria lor ucigașă un întreg popor, destinul unei întregi națiuni.