Linkuri accesibilitate

21.12.1989 Studioul special al „Actualității românești” II - mesajul lui Petru Creția


București, 21 decembrie 1989, ora 14:00, baricade

Partea a doua din studioul special al „Actualității românești”: radio Sofia relatează că nu se mai trage asupra demonstranților; mesaj al scriitorilor români din exil; Virgil Ierunca prezintă mesajul filozofului și scriitoruljui Petru Creția, înregistrat înante de proestele de la Timișoara, din 17 decembrie 1989; depeșe de presă de la TASS, Tanjug, Radio Budapesta și revista presei internaționale.

21.12.1989 II Studio special „Actualitatea românească”
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:50:13 0:00
Link direct

Emil Hurezeanu: Așteptăm cu înfrigurare știri din capitale României unde se pare că în continuare au loc confruntări. O știre ceva mai recentă de la Radio Budapesta, cred că transmisă acum o oră – o oră și jumătate ne dă însă și motive de speranță.

Niculae Constantin Munteanu: Te înșeli, e cu două ore în urmă și e transmisă de la Sofia, dar asta nu are nicio importanță.

Cu două ore în urmă Radio Sofia a afirmat că tirul armelor automate a încetat la București și că miliția a încetat să mai urmărească pe manifestanți. De asemenea, Radio Sofia, citând martori oculari, a mai transmis că oamenii au reușit să-i convingă pe milițieni și soldați să nu mai tragă, să nu mai tragă, mai alea în tineri. Se pare, după cum afirmă postul de radio din capitala Bulgariei, că în acest moment la București ar domni o oarecare acalmie. Miliția ar fi adoptat o atitudine de expectativă în timp ce manifestanții continuă să scandeze lozinci. Tot Radio Sofia a mai transmis că oamenii tineri au improvizat o tribună și au afișat slogane, cerând libertate pentru Doina Cornea și ceilalți militanți români pentru drepturile omului.

Emil Hurezeanu: Îl avem acum în studio și pe Gelu Ionescu, care ne va introduce, ne va vorbi despre mai multe proteste venite din partea unor scriitori, împreună cu mesajele și protestele scriitorilor respectivi.

Gelu Ionescu: Ați ascultat și dumneavoastră cu aceeași emoție cu care probabil am ascultat și eu mesajele pe care le-au transmis Ion Negoițescu, Lucian Raicu și Ion Vianu.

Avem o scrisoare de solidarizare cu protestele din România semnată de peste 50 de scriitori exilați sau de origine din România, al cărei text este următorul:

„Scriitorii români exilați sau de origine din România protestează cu adâncă indignare împotriva reprimării sălbatice a manifestațiilor pentru libertate din Timișoara și din celelalte orașe ale României, se solidarizează frățește cu toți demonstranții și întocmai ca pentru tot restul Europei revendică și pentru poporul român dreptul de a-și determina singur soarta prin alegeri libere, care să pună capăt stăpânirii comuniste.”

Acest apel a fost semnat până acum de peste 50 de scriitori de origine română sau exilați, în frunte cu Eugen Ionescu și cu Emil Cioran. Este o mare noutate. Este pentru prima dată când Emil Cioran, în întreaga sa carieră în străinătate, semnează un apel privitor la problemele românești.

Urmează o scrisoare, un apel din partea unui grup de artiști și intelectuali din Timișoara.

„Noi, oameni liberi, emigrați din Timișoara, sub impresia zguduitoare a masacrelor din ultimele zile în orașul nostru, decidem constituirea organizației social-politice Forul Democratic Timișoara. Programul organizației constă în a sprijini lupta de eliberare a României, de a participa la procesul de reintegrare a ei în obștea națiunilor civilizate.

Forul Democratic Timișoara lansează următorul apel: „Apelăm la întreaga țara să se solidarizeze cu victimele căzute, cu victimele în viață, cu populația Timișoarei. Apelăm la Armata Română, la conștiința fiecărui soldat: „Nu trageți în popor!”. Apelăm la opinia publică internațională să susțină năzuința la demnitate a națiunii române. Apelăm la guvernele democrate din lumea întreagă să condamne represiunea criminală a regimului de la București, să folosească pentru aceasta întreg arsenalul mijloacelor diplomatice și economice pe care îi au la dispoziție.”

Noi, Forul Democratic Timișoara, cerem împreună cu populația Timișoarei, împreună cu poporul român:

- demisia imediată și necondiționată a lui Nicolae Ceaușescu din toate funcțiile pe care le deține;

- cerem demisia imediată și necondiționată a conducerii partidului și statului;

- cerem organizarea neîntârziată de alegeri libere și democratice în România;

- cerem aducerea în fața tribunalului poporului a vinovaților pentru masacrele de la Timișoara.

În ceasul acesta de jale și speranță, suntem cu sufletul alături de oamenii fără libertate a Timișoarei, vii și morți, de oamenii fără libertate ai țării. Libertatea însă va triumfa, căci i-a sosit ceasul. Ea va aduce dreptatea.

Semnează: Andrei Ujică, William Totok, Richard Wagner, Herta Muller, Johan Libetz, Victor Cârcu, Nicolae Covaci, Valeriu Sepi, Gunther Reininger, Ștefan Bertala, Bata Marianov.”

Gelu Ionescu: Ați ascultat un apel al unui grup de artiști și intelectuali din Timișoara. Ați remarcat cu toții – o frăție de neamuri: români, maghiari și germani au semnat cu toții acest apel impresionant al timișorenilor.

În fine, vă vom prezenta un document. Un document de o mare importanță, pe care l-am primit acum câtva timp la redacție și pe care îl difuzăm astăzi pentru prima oară. Acest document, semnat de un intelectual de frunte al țării, al cărui nume nu-l devualez încă, va fi prezentat de Virgil Ieruncă.

Virgil Ierunca: „Sfârșit de veac în România”. Așa se întitulează mesajul pe care ni-l trimite și vi-l trimite, Petru Creția.

Cum ne aflăm în preajma sărbătorilor, acest mesaj este, într-un fel, și el o sărbătoare. Sărbătoarea curajului și a demnității unuia dintre cei mai luminați cărturari din România. Multă vreme profesor de filologie clasică – n-am să uit elogiile pe care i le aducea Constantin Noica o noapte întreagă la Mircea Eliade: „Ce mult aș vrea să-l cunoașteți pe Petru Creția!”, se mândrea filosoful cu prietenul său – Petru Creția a fost unul dintre co-autorii de bază ai traducerii în românește a lui Platon, un adevărat moment de cultură ce nu a mai putut fi dus la capăt în zodia de dărâmare și a umanismului clasic, în ultimii ani.

Spirit deschis, Petru Creția a trecut cu aceeași competență de la dialogurile platoniciene la modernitatea clasicizată, ca să zicem așa, gândindu-ne la eseurile sale profunde asupra unor scriitori ca Bontempelli, Eliot sau Virginia Woolf.

Poate însă că meritul și mai mare a lui Petru Creția, cel care îl definește, înrădăcinându-l exemplar în destinul spiritualității românești, constă în a fi sporit cunoașterea lui Eminescu. Ceea ce a întreprins în perioada interbelică Perpessicius, a dus mai departe, cu o metodologie mai adecvată, cu o privire înnoitoare, Petru Creția. El este eminescologul de azi prin excelență. Scuturând arhivele de praf și inerții interpretative, Petru Creția nu s-a mulțumit să îmbogățească patrimoniul eminescian prin inedite aduse la lumină cu o pietate sârguincioasă, dar și-a făcut din Eminescu un îndreptar de responsabilitate – față de cuvânt, de semeni, de țară.

Numai un cărturar care s-a identificat cu conștiința, în același timp nefericită și solară, a lui Eminescu, ne putea trimite o mărturie zguduitoare prin accentele ei, în aceste vremi de cumpănă și de încercare. Să o ascultăm, așa cum spunea Eminescu, „având cu toate astea în față de-a pururi ziua cea de azi”.

8.46

Petru Creția: Sfârșit de veac în România. Și, odată cu al veacului, sfârșitul inevitabil al unei vitrege vremi românești care a purtat nume atât de mincinoase, încât ajunge să le răstorni pe dos ca să rostești adevărul.

Da, s-au sfârșit în chinuri și în sângele acestui veac demonicele regnuri care au zdruncinat nu numai planeta, ci însăși definiția umanului. Marea criză a speciei, care și-a găsit expresie în hitlerism, în stalinism și în maoism, stă acuma să treacă, oricât s-ar îndârji să mai dăinuie în tot mai puține locuri ale lumii crâncena lor moștenire și oricât de mulți ar mai fi imitatorii și epigonii asiatici, africani, sud-americani, chiar europeni, ai marilor modele blestemate. Seamănă toți între ei, toți spun și săvârșesc aceleași lucruri, toți sunt caricaturi fără haz, mizerabile marionete ale destinului națiunii lor. Iar acum, în locurile unde se hotărăște soarta planetei, și ceasul lor a sunat.

Acești autocrați de mâna a doua, sau a zecea, acești pontifi ai unor false religii, au devenit anacronici. O să ținem minte numai numele morților, a torturaților și înfometaților, care au pătimit sub sceptrul lor de tinichea și în slava lor găunoasă. Și să nu vorbim numai de cei fizic vlăguiți și zdrobiți. Să ne gândim deopotrivă la enormele daune morale determinate de violarea brutală, extensivă și cronică a drepturilor cele mai elementare ale omului. Milioane de biete făpturi, trăind decenii după decenii, cu copiii și cu bătrânii lor, sub imperiul spaimei și al minciunii, al sărăciei care ne sălbăticește și al deznădejdii care ne mutilează sufletul. Popoare întregi au răbdat în obidă și în umilință ce nu este firesc să rabde oameni și neamuri, până și-au vândut singurele lucruri pentru care merită să trăiești, numai ca să trăiască pur și simplu – oricum, oricât de jos, în tina istoriei.

Dar neamurile s-au trezit din spaima lor și ceasul siniștrilor despoți a bătut de-a lungul și de-a latul lumii. În Europa – mai mult decât oriunde, în mândra vatră a civilizației occidentale și a străvechilor eu valori.

În chip firesc, vorbind ca român, crescut și îmbătrânit în această tradiție, gândul meu este la țara mea, aceea unde mă aflu.

Starea de lucruri din România, rod al unei dictaturi personale fără analog în acești ani ai continentului, a devenit, sau mai exact a fost dintotdeauna, de netolerat. Nimeni, niciodată, nici măcar puternicele imperii care ne-au împresurat nevoile și neamul, care ne-au îngenuncheat și ne-au secătuit veac după veac, întârziindu-ne din drumul nostru firesc, nu au adus țării, de data aceasta dinăuntrul ei, atâta rău și un rău atât de adânc și de greu reparabil, o atât de iresponsabilă siluire a vechilor datini, un faliment atât de radical al bunului trai, al bunei culturi, al bunelor relații dintre oameni, al bunului nume al țării, al bunei speranței.

Însăși integritatea teritoriului național este pusă în joc prin politica dezastruoasă ducă în privința Transilvaniei și prin totala indiferență, ba chiar ostilitate, cu care e privită de conducerea de la București soarta co-naționalilor noștri din Basarabia.

De fapt, e firesc. Ei sunt reprezentanții noștri activi și neînfricați în lupta pentru renașterea națională. Singuri ei, dintre toți românii, se înscriu astăzi în contextul ireversibilei emancipări a răsăritului Europei.

Noi, ceilalți, părem a vrea să rămânem – în ochii lumii, în ochii noștri, în ochii copiilor noștri – singuri, pe deplin înjosiți și înfrânți. Să fie chiar așa? Știu că glasul meu e prea mic și prea însingurat pentru a da acestei întrebări toată gravitatea cuvenită. Tocmai de aceea mă voi mărgini să o adresez mie însumi și confraților mei – scriitorilor, profesorilor și cercetătorilor, atâția câți au mai rămas. Oare noi, în principiu fruntași ai conștiinței naționale, nu avem datoria față de țară și de noi, să analizăm formele subtile de compromis în care ne-am instalat? Am ajuns să credem că glasul nostru nu mai contează. Dar nu-i adevărat. Nu contează doar pentru că e mut. Și de altfel, dincolo de orice fel de efect posibil, rămâne să ne întrebăm ce relație se va institui între opera noastră și conștiința noastră când ne vom da seama că am lipsit de la ceasul istoriei.

L-am sărbătorit, așa cum am putut, pe Eminescu. Dar unde e lecția lui? De ce nu l-am pus, așa cum merită din plin, între noi și umilitoarea noastră lașitate, când cea mai înaltă demnitate a lui, intransigența aceea fierbinte și pură, trebuia să ne stea drept pildă? Ne-a convenit să credem în eficiența unor mici strategii, ne-am complăcut în idea minor-elitistă că e mai bine să avem mâinile libere, ca să facem puținul care poate fi făcut. Dar mâinile celor luminați cresc din puterea, din neînfricarea și din neîntinarea sufletului. Altfel, nu mai sunt bune decât să ne iscălească demisia de la rolul pe care ni l-am arogat.

Să nu ne întrebe cei care vin după noi: „Ce ați făcut pentru a legitima poziția și demnitatea țării în noua structură a comunității europene?” și „Ce ați făcut cu gândul și cu durerea atâtui sânge vărsat de-a lungul vremii, ca să fim ce se cuvine să fim și am mai putea să fim?”.

Iar cine va bate mâine sau poimâine la ușa noastră, un român ca și noi, să știe bine că ne temem. Dar de un singur lucru – de judecata urmașilor noștri.”

Virgil Ierunca: Mărturia cărturarului Petru Creția întărește – se îndoiește cineva? – strigătul de dreptate al Doinei Cornea, gestul statornic, bărbătesc al lui Dan Petrescu, revolta vocalei umilite a lui Mircea Dinescu. Petru Creția nu este însă numai omul de carte, prietenul textelor vii de la Platon la Eminescu, ci și un gânditor și un poet.

Când în 1979 apărea volumul său de meditații Norii, întreaga critică de autoritate descoperea un eseist pe cât de profund, pe atât de inspirat. În sfârșit, nu întârzia nici poetul. În 1983 volumul întitulat simplu – Poezia, iar în 1986 – Pasărea Phoenix.

Petru Creția își completează azi mesajul cu două poeme: Exercițiul metric și Invazia. Să le ascultăm.

Exercițiul metric

citit de Petru Creția:

„Negri vulturi orbi ocolesc prin vreme,

Albe rugi se izbesc de ceruri,

Vârste vechi se întorc şi stau

Otrăvite-n lume.

Ochii vechi au uitat durerea,

Timpii noi se opresc în maluri,

Greu se întorc spre izvor

Pierdutele ape.

Oarbe rugi se izbesc de arme,

Nu mai ştim dacă timpul trece,

Greu învinge gândul cel drept

Nelegiuirea.

Negru stă între pulberi timpul,

Greu te speli de noroiul lumii,

Rupte lănci zăbovesc în carnea

Neizbăvirii.

Neamuri vechi putrezesc în umbră

Greu răbdând umilinţa rece,

Fără saţ sug din vlaga lumii

Viermii puterii.

Vino timp să deschizi în ziduri

Mândre porţi înspre legi necalpe,

Drepte ruguri să aprinzi în seara

Dreptei osânde.

***

Invazia

Copii ai vremii vechi și-ai altei vremi,

Să nu vă temeți, deși nu e ușor.

Omul nu-i este omului dor lup, ci iad.

Certificatele există, au peceți fără cusur,

Blestemul este atestat documentar.

Dar voi să nu vă temeți, chiar dacă e greu.

Căci sufletul nu trebuie pierdut cu niciun preț,

Chiar dacă, sfâșiată și negată,

Carnea strigă că ajunge,

Chiar dacă s-au făcut de niciun preț credințele străvechi,

Chiar dacă scârna lumii biruie o clipă ori un veac.

Să nu vă temeți!

Pas cu pas, de nicio spaimă,

Să nu vă dați minciunii și ispitei,

Căci e în joc ceva mai mare decât voi

și decât clipa ne-nădăjduirii.

Să fiți viteji în ceasul greu și hâd

Și să nu risipiți agonisita lumii,

Izbânzile vechi ale gândului,

Puterea iubirii, forma spirituală a timpului.

Plângând ca niște proști și tremurând de spaimă

Pentru lume și cinste, pentru voi, pentru noi,

Noi vă rugăm smeriți din vremuri,

Noi vă rugăm semeț de tot ce știm

Să nu vă temeți și să biruiți

Sau să muriți curați și luminați

În negrul veac, dând pulberii un sânge mai înalt!

***

Virgil Ierunca: Poeme angajate și angajante, coborând din zarea de conștiință eminesciană în bătătura istoriei imediate. Poetul Petru Creția dă mâna cărturarului Petru Creția pentru ca împreună să sloboadă din muțenie și resemnare adevărul sfârșitului de veac în România.

Emil Hurezeanu: Un mesaj intelectual, moral, filosofic foarte prețios, al cărui temei îl vom încerca să-l deslușim în minutele următoare. Însă înainte de asta cred că este necesar să ne întoarcem pe scena acțiunilor imediate.

La București mai întâi. Ultima știre disponibilă este cea citită acum vreo 10 minute, este vorba de Radio Sofia, care la sfârșitul după-amiezii a transmis că tirul armelor automate ar fi încetat la București și că miliția ar fi încetat să-i mai urmărească pe manifestanți. Radio Sofia cita martori oculari, transmițând că oamenii au reușit să-i convingă pe milițieni și soldați să nu mai tragă în tineri. Se pare, după aceeași sursă, că în acest moment la București domnește liniștea. Miliția ar fi adoptat o atitudine de expectativă, în timp ce manifestanții continuă să scandeze lozinci. Radio Sofia a mai transmis că oameni tineri au improvizat o tribună și au afișat slogane cerând libertate pentru Doina Cornea și ceilalți militanți români pentru drepturile omului.

Și, în sfârșit, o știre de la Timișoara. Pentru că acestea sunt orașele noastre martir – Timișoara și București. Agenția TASS comunică, potrivit unor martori oculari, că muncitorii din acest oraș au ocupat o serie de fabrici și întreprinderi. Se relatează că unii muncitori s-au baricadat într-o uzină chimică și că au amenințat că o vor arunca în aer în cazul în care forțele de securitate nu se retrag. Dar se pare că de ieri, adică de miercuri, forțele de securitate s-au retras din Timișoara.

Potrivit altor relatări, la Timișoara s-ar fi constituit și un Comitet pentru democrație, din care fac parte personalități ale vieții artistice și juridice, muncitori și reprezentanți ai altor grupuri sociale. Potrivit acestor știri, membrii Comitetului s-ar fi întâlnit ieri cu premierul Dăscălescu, sosit la Timișoara, căruia i-au prezentat o listă de revendicări. Acestea se aseamănă cu cele ale muncitorilor care au ocupat uzina chimică și, în plus, foarte important, cer organizarea de alegeri libere în România.

În țară sunt semnalate la această oră demonstrații anti-dictatoriale și la Arad, Craiova și Iași.

Și acum ne întoarcem pentru o discuție despre textul filosofului și scriitorului Petru Creția. Gelu Ionescu.

Gelu Ionescu: Aș începe mai întâi prin a vorbi puțin despre omul pe care îl cunosc de aproape trei decenii. Am fost împreună colegi la Universitate, până când el a părăsit-o, dezgustat. Deși era unul dintre cei mai faimoși profesori de limbă greacă veche din universitate, nu avea decât postul de lector. Acest dispreț pe care i l-a arătat conducerea Universității l-a dezgustat și a plecat.

Petre Creția este unul din cei mai desăvârșiți intelectuali pe care îi are țara, un om de o vastă erudiție și căruia i se datorează mult. Îi datorează în primul rând generațiile de studenți care au trecut pe la limbile clasice. Îi datorează cititorii în calitatea lui de traducător și de scriitor. Aș putea să spun, făcând, poate, o indiscreție, că dacă nu ar fi existat Petru Creția, nu exista nici ediția Platon și nu exista unul dintre cei mai faimoși, cei mai buni filosofi ai noștri, Gabriel Liiceanu. Gabriel Liiceanu s-a școlit, după cum singur mărturisește, nu numai la școala lui Noica, dar și la școala lui Petru Creția.

Locul lui Petru Creția este la Academia Română. Nu este, evident, membru al Academiei. Este un cercetător oarecare la Muzeul de Istorie. Petru Creția este omul care îl știe cel mai bine pe Eminescu în cultura noastră și care a făcut pentru Eminescu tot atât de mult cât a făcut Perpessicius și George Călinescu sau Vianu. Poate și mai mult.

Trimit pe cei care vor să știe despre câte știe Petru Creția din Eminescu la serialul său de articole publicat în Viața Românească și care este îndreptarul fundamental pentru editarea lui Eminescu în viitor – o editare extrem de necesară, deși, după cum mulți dintre dumneavoastră știți, nici măcar în anul aniversar al lui Eminescu nu avem o ediție completă a operei lui.

Petru Creția ne aduce azi un mesaj moral care pe mine nu mă miră. El arată limpede tuturor scriitorilor și intelectualilor că ignorarea datoriei politice este o mare eroare, mai cu seama în aceste timpuri atât de grele pe care le trăiește țara.

Nicolae Stroiescu Stânișoară: Nu-l cunosc, peripețiile vieții mele au făcut ca eu să nu pot să-l cunosc personal pe Petru Creția, dar îl recunosc în adâncurile dramei postbelice românești, drama existenței, drama trăirii oamenilor, drama spiritualității, drama existenței în veac a țării noastre.

Mi se pare foarte important de subliniat faptul că această mărturie-mesaj, spusă cu propria voce, a fost trimisă înainte de a fi izbucnit evenimentele de la Timișoara, dar ea le prefigurează, ea le explică, ea ne face să înțelegem legătura adâncă dintre drama interioară a unui adevărat cărturar și istoria timpului lui.

Cărturarul acesta observ că a realizat un deziderat de atâtea ori eșuat – bunul echilibru, buna măsură, buna cumpănă dintre contemplație și acțiune. Pentru că mesajul lui este acțiune. Dar este acțiune eficace, pentru că a izvorât dintr-o profundă contemplație.

Sunt cuvinte și sunt imagini pe care nu le voi putea uita. Neîntinarea sufletului, singurele lucruri pentru care merită să trăiești și care erau pe cale să se piardă – de la drama intelectualului până la drama muncitorilor și a oamenilor simpli care au ieșit în stradă la Timișoara, lupta era pentru acele lucruri care sunt singurele pentru care merită să trăiești. Printre acestea – libertatea, demnitatea, omenia…

În orice caz, se dovedește că oamenii spiritului au asupra așa-zișilor oameni de acțiune și mai ales asupra oamenilor puterii acest mare avantaj de a vedea mai bine în viitor. Mesajul lui Petru Creția vedea în viitorul în care s-a iscat revolta de la Timișoara și începutul emancipării care este politică, socială, dar în același timp este și spirituală românească.

Niculae Constantin Munteanu: Eu socotesc că acest text pe care l-am ascultat astăzi este de importanța textelor trimise și citite de la acest microfon care îi au ca autori pe Doina Cornea, pe Dan Petrescu și pe Mircea Dinescu. E unul dintre documentele de primă importanță ale gândirii libere din România, un apel la demnitate scris într-un stil care arată natura adânc morală și demnitatea interioară a adevăratului intelectual român. Face cinste culturii și țării românești acest text al lui Petru Creția, pe care îl vom mai repeta.

Emil Hurezeanu: În substanța lui profundă, acest mesaj este alături de acțiunea directă, de ieșirea în stradă a omului simplu, a muncitorului la Timișoara și București.

Nicolae Stroiescu Stânișoară: Un cuvânt: Domnule Creția, la un moment dat spuneți că glasul Dumneavoastră este prea mic. Nu este adevărat. Este singurul lucru neadevărat din mărturia Dumneavoastră.

Emil Hurezeanu: El a fost mărit acum, multiplicat, în glasurile acestor oameni care demonstrează în România în aceste zile.

Revenim la scena românească. Primim acum o copie după declarațiile postului de Radio București de la ora 18.00. Ei bine, ce credeți – dacă nu cumva ați și aflat, deși nu știu ce mă face să cred că la această oră sunt foarte puțini cei care în România ascultă Radio București - eu bine, ce credeți că spune Radio București?

„Ecouri la cuvântarea de astăzi a președintelui Ceaușescu. Muncitorii din diferite întreprinderi își exprimă totala adeziune față de poziția și ideile…”. Nu mai continui…

„Un lăcătuș” – nu are nume: „Nu vom îngădui nimănui să atenteze la cuceririle revoluționare ale poporului”, și urmează după aceea balivernele cu integritatea, independența și suveranitatea Patriei, care nu au nimic de a face cu ceea ce se întâmplă astăzi în România, cu demonstrațiile de la Timișoara și cu demonstrațiile de la București, cu demonstrațiile de la Arad, de la Sibiu și de la Iași. Nu poporul român, care își cere drepturile fundamentale, pune în pericol integritatea Patriei sale.

Nicolae Stroiescu Stânișoară: În pericol este integritatea morală și fizică a oamenilor peste care trec tancurile Securității.

Emil Hurezeanu: La ora 19.25 Radio București, într-un acces de disperare, se adresa astfel poporului român: „Muncitori, cetățeni, oameni ai muncii! Treceți la organizarea imediată în toate unitățile, în toate localitățile a detașamentelor de luptă și apărare a avuției întregului popor, a bunurilor societăți noastre socialiste, a ordinii și liniștii. În momentul de față aceasta este obligația fundamentală a fiecărui cetățean al patriei noastre socialiste”.

Niculae Constantin Munteanu: Aceleași minciuni, aceeași sfidare mârșavă de care regimul dă semne și în acest ceas de criză în care cad atâtea vieți omenești.

Nicolae Stroiescu Stânișoară: Aș numi-o același delir.

Emil Hurezeanu: Același delir, același cinism mârșav. Oamenii care demonstrează astăzi, în aceste momente, la București, la Timișoara și în atâtea orașe ale țării demonstrează în numele independenței, suveranității și integrității României. Independența, suveranitatea și integritatea României sunt și vor fi salvgardate de acești oameni, care sunt poporul român.

Nicolae Stroiescu Stânișoară: Numai prin emanciparea poporului român se poate restabili o politică cu adevărat românească, se poate restabili România. România a fost mascată de o ideologie străină și sugrumată în capacitățile ei de expresie autentică de un regim dictatorial. Problema este, așa cu spune Hurezeanu, exact invers de pus și de rezolvat – integritatea noastră ca țară și ca popor este pe cale de a se restabili în măsura în care poporul va putea să se exprime pe el însuși și nu să asculte monologul sângeros al lui Ceaușescu.

Niculae Constantin Munteanu: Și el se exprimă, prin toate aceste revolte. Aceasta este adevărată exprimare a poporului.

Emil Hurezeanu: Nu mesajele mincinoase și mârșave ale Radio București reflectă la aceste ore de seară realitatea din România.

Iată un scurt rezumat acum, la mai puțin de 20 de minute înainte de terminarea acestei ore de program, un scurt rezumat a principalelor informații privind evenimentele în curs, și reale, din România.

Citând agenția de știri iugoslavă Tanjug, Radio Budapesta relatează că miliția a tras la București asupra demonstranților cu mitraliere. Tanjug citează declarații ale martorilor oculari care au afirmat că mulți oameni au fost răniți și că există probabil și multe victime.

O telegramă a agenției sovietice de știri TASS informează că la Timișoara muncitorii au ocupat fabrici și întreprinderi, cerând demisia conducerii de la București. Eu cer ca cei care s-au făcut vinovați de asasinarea demonstranților să dea socoteală și cer retragerea unităților militare. Se pare de asemenea că fabricile și întreprinderile din Timișoara nu mai funcționează. TASS citează drept sursă de informație cercurile jurnalistice. Agenția mai anunță că, potrivit ultimilor informații, unitățile armatei au început să părăsească orașul.

Un corespondent al postului de Radio Budapesta relata prin telefon astăzi la orele 16.00 din București că mai multe mii de demonstranți s-au strâns în fața sediului Partidului Comunist, strigând: „Ieri Timișoara, astăzi – Bucureștiul!”. Același corespondent mai relata că, în timp ce vorbea, deasupra Bucureștiului au apărut elicoptere. Mulțimea era masată de-a lungul Bulevardului Magheru, iar centrul este interzis circulației automobilelor și pietonilor. Automobile blindate încărcate cu forțe ale securității încearcă să forțeze mulțimea să intre în străzile laterale.

Trecem acum din nou la câteva reacții internaționale.

Radio Sofia a difuzat astăzi o relatare de la Plovdiv, în care sunt citați doi cetățeni bulgari care au afirmat că au fost martori oculari la ciocnirile dintre miliție și unități ale armatei cu demonstranții la Timișoara la sfârșitul săptămânii. Radioul bulgar nu le-a dezvăluit numele. Ei au relatat despre ciocniri, dar nu au dat nicio cifră referitoare la numărul morților. Au spus că demonstranții strigau: „Jos cu Ceaușescu!”, „Jos cu Partidul Comunist român!”, „Jos cu dictatura!” și „Libertate pentru László Tőkés!”. Ei au mai afirmat că au văzut vitrine sparte și cărți ale lui Ceaușescu arse.

Radio Sofia a subliniat că presa românească de astăzi și-a dedicat pagini întregi relatărilor privind mitingurile așa-zis spontane de sprijinire a lui Ceaușescu în diferite părți ale țării și a citat vorbitorii care au repetat papagalicește vorbele lui Ceaușescu. Radio Sofia mai releva faptul că din cele spuse de vorbitori se vedea că ei nu posedau informații concrete privitoare la evenimentele din vestul țării. Cu toate acestea, palavragii cu simbrie nu s-au sfiit să-i condamne pe așa-zișii huligani, cum i-a calificat Ceaușescu, pe cei care au cerut democrație, pâine și libertate la Timișoara, și să ceară severa lor pedepsire.

Ziarul iugoslav Politica expres scria astăzi că un șofer întors de la Timișoara miercuri, 20 decembrie, a relatat că au avut loc execuții într-o piață publică, dar că nu cunoaște nici data când s-au produs și nici câți oameni au fost asasinați.

Cotidianul belgrădean Politica cita martori oculari care au afirmat că doi soldați și un ofițer au fost împușcați pe loc de agenți ai Securității, deoarece au refuzat să tragă în mulțimea de oameni care manifesta împotriva guvernului.

Agenția iugoslavă de știri Tanjug ar fi aflat că o grevă generală ar fi fost planificată pentru joi la Timișoara, unde Ceaușescu a impus interzicerea circulației după 11.00 noaptea, a interzis adunările formate din mai mult de cinci persoane și a plasat trupele, miliția și gărzile muncitorești în alarmă. Cu toate acestea, miercuri a avut loc o mare demonstrație împotrivă căreia miliția și Securitatea nu au intervenit, probabil din cauza că grupuri de soldați și ofițeri s-au alăturat demonstranților, după cum au afirmat studenți sirieni agenției Tanjug.

În ce-l privește pe ministrul maghiar de externe, Gyula Horn, acesta a afirmat că este optimist referitor la prăbușirea regimului lui Ceaușescu. La rândul lui, Gregor Gysi, președintele noului Partid Comunist Est-German, s-a alăturat altor figuri proeminente est-germane care au semnat o declarație în care autoritățile de la București sunt acuzate de crime.

Cancelarul vest-german Helmut Kohl a condamnat reprimarea unor proteste justificate și pașnice și folosirea armelor împotriva unor cetățeni neînarmați, precum și abominabila încercare de a suprima aspirațiile poporului român către libertate și democrație.

Italienii și-au rechemat ambasadorul de la București, convocându-l totodată pe cel român, Constantin Tudor, pentru a protesta împotriva brutalei represiuni a autorităților comuniste române împotriva demonstranților de la Timișoara.

Președintele Franței, Francois Mitterrand, a afirmat că zilele lui Ceaușescu la putere sunt numărate, adăugând însă că numai poporul român este cel care poate forța îndepărtarea lui Ceaușescu.

În sfârșit, în Cehoslovacia studenții la medicină au organizat o acțiune de donații de medicamente, îmbrăcăminte și alte articole pentru România.

Emil Hurezeanu: Din nou informații. De la Vârșeț, din Iugoslavia, agenția Tanjug relatează că la Timișoara a luat ființă un Comitet pentru democrație socialistă. Membrii săi sunt, potrivit agenției de știri oficiale iugoslave, care citează călători sosiți de la Timișoara, cunoscuți artiști, juriști, ingineri și alte personalități.

Niculae Constantin Munteanu: În continuare, Tanjug arată, citând aceleași surse, că premierul Constantin Dăscălescu a sosit la Timișoara și a primit o delegație a noului Comitet. Acesta i-a comunicat premierului următoarele cereri: demisia întregii conduceri politice actuale a României; organizarea de alegeri libere și democratice; anchetarea masacrului de la Timișoara pentru identificarea celor care au dat ordin de a se trage în populație și a celor care au executat ordinul; înlăturarea oricăror piedici din calea ziariștilor străini care doresc să intre în România; și, în sfârșit, difuzarea cererilor formulate prin intermediul mijloacelor de informare a maselor din România.

Încă o știre scurtă. Un corespondent al agenției Tanjug a afirmat că a văzut cu ochii lui vehicule blindate intrând în mulțime și strivind oameni. Același corespondent a mai spus, textual: „Forțele de securitate au tras în tot ce mișcă”. Precizăm că nu e o știre validată și de alte surse. S-a întâmplat la București.

În legătură cu constituirea la Timișoara a Comitetului pentru democrație socialistă, aș vrea să spun că reprezintă, după părerea mea, un moment istoric. Este prima instituție, cred, a viitoarei Românii, a României de mâine. Și cred că asemenea comitete, răspunzând unor inițiative cetățenești cu caracter democratic reprezintă prin excelență tipul de instituții care, în urma victoriei populare pe care o anticipăm în România, se vor răspândi peste tot. Comitete pentru democrație socialistă. Primul – la Timișoara. Îl salutăm! Ne înclinăm în fața celor care, prin sacrificiul lor, au permis crearea acestui Comitet.

Emil Hurezeanu: Și acum, avem un nou mesaj din străinătate. Un mesaj mai special, pe care îl va introduce Nicolae Stânișoară:

Nicolae Stroiescu Stânișoară: Este mesajul domnului Emil Ghilezan. Domnul Emil Ghilezan este unul dintre colaboratorii și prietenii politici din tinerețe ai lui Iuliu Maniu. Iuliu Maniu a murit ca martir în închisoare pentru că cerea în anii de după război ca România să trăiască în libertate și demnitate, adică cerea ceea ce cer acum românii la Timișoara, al București, la Sibiu și în altă parte. Istoria nu uită și marile adevăruri nu pot muri. Domnul Emil Ghilezan evocă în acest mesaj al său ceva din substanța acestor gânduri, precum și din experiențele sale de om politic, de român și de bănățean.

Emil Ghilezan: Departe de patrie, cu inima îndurerată, vă vorbește un bănățean, îngrozit și consternat de masacrul de la Timișoara. Sunt nepot de protopop, în cimitirul de la Arad odinesc oasele generațiilor familiei mamei mele. La alegerile politice din anul 1946, falsificate și măsluite de comuniști, am fost ales de mândrii cetățeni de la Lugoj, Caransebeș, Orșova, Făget și Teregova deputat în Parlamentul țării, candidat al Partidului Național Țărănesc. Dar nu mi s-a permis să-mi îndeplinesc misiunea de reprezentant al poporului bănățean. Atunci s-a dezlănțuit teroarea care continuă și astăzi, teroare care a produs sute de mii de victime, printre care iluștri martiri ai neamului Iuliu Maniu și Ion Mihalache. Teroarea halucinantă a lui Ceaușescu este continuarea acelor timpuri.

De cinci ori în ultimele secole românii din Ardeal și Banat s-au ridicat în sângeroase răzmerițe pentru a pretinde dreptate, libertate și condiții umane de viață. Cea mai veche, condusă de țăranul Doja, a mobilizat deopotrivă români și unguri și s-a desfășurat mai ales în Banat și pe valea Mureșului. La Arad, în anul 1918, Iuliu Maniu a pronunțat cuvintele istorice: „Vrem ruperea totală de Ungaria!”. Și la adunarea de la Alba Iulia din același an episcopul Caransebeșului Miron Cristea, împreună cu episcopul greco-catolic Iuliu Hosu de la Gherla, au blagoslovit poporul cu ocazia proclamării Unirii.

Timișoara și Aradul deci, de unde a pornit acum răzvrătirea contra tiraniei ceaușiste, sunt orașe care se găsesc în centrul unei regiuni mândre și mănoase, unde tradițiile și aspirațiile politice libertare ale românilor ardeleni au fost întotdeauna adânc înrădăcinate.

Aș fi lipsit de umilință și vinovat de prezumție dacă în aceste zile de grea cumpănă, la adăpostul libertății în Occident, aș îndemna țăranii, muncitorii și studenții bănățeni la grevă generală. Sau pe intelectualii de la Universitatea timișoreană să renunțe la slugărnicie și să asume conducerea celor care înfruntă mitralierele lui Ceaușescu. Dar pot să pretind, împreună cu miile de români din occident care ascultă cu înfrigurare fiecare crâmpei de știre care sosește din țara martirizată, ca soldații români să nu verse sângele fraților și sângele copiilor fraților lor pentru gloria unui nebun. Și pot să sper că în Partidul Comunist din România să găsesc și persoane cu mintea întreagă și sentimente patriotice care își dau seama de catastrofă și sunt hotărâți să înlăture de la conducerea partidului un tiran. Căci în joc nu e numai soarta lui sau a unei familii scelerate, ci integritatea teritorială a țării și supraviețuirea biologică a națiunii române.

Și, pentru a încheia, îmi permit, în ajun de mare sărbătoare a nașterii Mântuitorului, să mă adresez și să-l întreb pe mitropolitul Banatului – scaun arhieresc creat la stăruința unui alt mare bănățean mort și el în închisorile comuniste, pe nume Sever Pop – „Unde ești, preasfințite Corneanu, fiu al Banatului? Fii demn de înaintași! Coboară, preot cu crucea în frunte, în stradă, apără-ți turma – copiii, muncitorii, țăranii și familiile îndoliate! Fii demn de misiunea ta și toată România te va proslăvi, chiar și frații români greco-catolici martirizați de la Lugoj, Arad, Oradea și până la Blaj, cei care de 40 de ani au fost amuțiți. Să vă ajute Dumnezeu!”

Emil Hurezeanu: A fost mesajul domnului Emil Ghilezan. Și acum, stimați ascultători, până la buletinul de știri, până la ora exactă, să ascultăm o reacție din Grecia.

„Un student grec care s-a înapoiat aseară la Atena, venind din România, a declarat ziarului Kathimerini, că pentru români singura sursă de informație este postul de radio Europa Liberă. Tânărul, care face parte dintr-un grup de șase care studiază la Iași și au venit toți aseară la Atena, a declarat: „În timpul sfârșitului de săptămână orașul era în general calm, dar patrulat intens de milițieni înarmați. Singurul eveniment care a mobilizat forțele securității la Iași s-a produs duminică, când pe fereastra unei bănci centrale a apărut lozinca „Jos cu Ceaușescu!”. Miliția a izolat locul și, când a văzut că nu poate șterge inscripția, a înlocuit geamul”, a declarat studentul grec care a cerut să nu i se divulge numele.

În același timp, partidele politice și organizațiile de tineret continuă să condamne intervenția securității la Timișoara. „România este o tragică excepție printre țările Europei răsăritene în calea lor spre democrație, libertate și socialism cu față umană”, arată într-o declarație Partidul Socialist al fostului prim-ministru Andreas Papandreou. Iar organizația de tineret a Partidului Comunist pro-moscovit condamnă ceea ce ea numește „metodele brutale și folosirea violenței de către autoritățile române”. Un partid ecologic grec a organizat o întrunire în centrul Atenei, mulțimea manifestând mai târziu în fața ambasadei române. O declarație aprobată de adunare apelează la guvernul grec să rupă relațiile cu România.

Emil Hurezeazu: Așadar, la Timișoara a luat ființă un Comitet pentru democrație socialistă. Membrii săi reprezintă toate straturile și orientările adevăratei societăți românești. Acest grup i-a cerut primului ministru al lui Ceaușescu alegeri libere, demisia întregii conduceri politice actuale a României, organizarea de cercetări pentru anchetarea și pedepsirea celor răspunzători de masacrul de la Timișoara.

Vezi comentarii

XS
SM
MD
LG