Președintele Finlandei, Sauli Niinistö, l-a acuzat pe omologul său turc Recep Tayyip Erdoğan că tărăgănează în scopuri politice să-și ridice opoziția față de aderarea Finlandei și Suediei la NATO… opoziție care l-a făcut pe secretarul general al NATO Jens Stoltenberg să declare duminică cum el găsește îndreptățită (“legitimate”) îngrijorarea celorlalți aliați.
Pentru moment, Erdoğan continuă să blocheze procesul de aderare a Finlandei și a Suediei la NATO. Extinderea Alianței nu poate avea loc decât prin aprobarea unanimă a celor 30 de membri actuali, dar Erdoğan a formulat revendicări față de cele două țări, Finlanda și Suedia, în chestiuni legate de ceea ce el numește terorismul kurd, și de prezența în țările scandinave a unor militanți kurzi (din gruparea PKK) în exil care au primit azilul politic.
Cu toate astea, Erdoğan e bănuit că ar avea o agendă nedeclarată în scopul de a distrage atenția turcilor de la catastrofala sa gestionare economică, dar și de a-i face pe plac lui Vladimir Putin, precum și, nu în ultimul rând, de a se plasa pe sine în centrul atenției la viitorul Summit NATO de la Madrid.
Dincolo de toate acestea, Erdoğan mai speră și să poată să-l convingă pe Joe Biden să accepte potențiala vânzare de aeronave avansate americane F-16 către Turcia.
Ceilalți membri nu cad, desigur, în capcana retorică a lui Erdoğan. Președintele finlandez Niinistö a mers chiar, într-un interviu cu cotidianul Ilta-Sanomat, până la a da amănunte despre discuțiile sale telefonice cu Erdogan, în care i-a explicat căci eventuala extrădare din Finlanda spre Turcia a unor militați kurzi ar trebui obligatoriu să treacă prin toate canalele legale ale justiției finlandeze și că așa ceva nu poate fi acordat ca o favoare între președinți.
Este de altfel și poziția adoptată de SUA în cazul cererii repetate a lui Erdogan de a obține extrădarea clericului refugiat Fetullah Gulen.
Ironia cea mare este că în ultimii 25 de ani Finlanda și Suedia au fost cei mai mari sprijinitori ai Turciei și ai ambițiilor sale de apropiere de UE. Turcia este un etern candidat la aderarea la UE, de aproape șase decenii, încă de la începutul anilor 1960, iar Finlanda și Suedia au sprijinit în permanență candidatura Turciei, în vreme ce lideri europeni ca Nicolas Sarkozy și Angela Merkel se opuneau, nu în ultimul rând din pricina tendințelor autoritare ale lui Erdogan.
De aceea, secretarul general NATO Stoltenberg a ținut să menționeze în mod explicit îngrijorarea aliaților, după ce duminică el s-a întâlnit cu președintele Finlandei.
Ambii lideri au spus că discuțiile cu Turcia vor continua, dar nu au oferit vreo indicație cu privire la progresul negocierilor sau asupra calendarului.
„Finlanda și Suedia au arătat clar că sunt pregătite să se așeze și să abordeze preocupările exprimate de Turcia”, a spus Stoltenberg.
„Summitul de la Madrid nu a fost niciodată un termen limită”, a adăugat el, referindu-se la reuniunea la vârf NATO de la Madrid la sfârșitul lunii, la care liderii alianței ar putea să nu ajungă la o rezoluție cu privire la cerea de aderare a Finlandei și Suediei.
Dacă Turcia nu își ridică obiecțiile până atunci, Erdoğan va fi reușit într-adevăr să se plaseze în centrul atenției.
