Cât de verde este «energia atomică»?
Imediat după sărbători, europenii au aflat cu surprindere despre noua „taxonomie” (termen rebarbativ pentru mulți) a Comisiei Europene în legătură cu energiile sustenabile și verzi, care includ acum... energia nucleară și gazul.
Sigur, asta trebuie pus mai întâi pe seama Franței, care devine în prima jumătate a anului președinția rotativă a UE, ba chiar influenței personale a lui Emmanuel Macron, a cărui țară scoate din centralele sale nucleare aproape trei sferturi din energia de care are nevoie, și care nu depinde de gazul rusesc, precum Germania.
Germania, în schimb, dorește să-și închidă ultimele trei centrale nucleare chiar anul acesta și în mod limpede nu poate accepta o „taxonomie” europeană, dorită de Franța, prin care energia nucleară ar fi definită o energie „verde”.
Ba chiar, propunerile Comisiei au fost anunțate pe 1 ianuarie, când din pricina sărbătorilor au trecut relativ neobservate. Franța obține peste 70% din energia sa din zecile de uzine nucleare, unele învechite, dar se bucură și de sprijinul Poloniei, care, după ce i s-a impus renunțarea la centralele termice pe bază de cărbune, caută acum să se orienteze spre energia nucleară.
«Energia verde» și estetica peisajului
Dar putem începe prin a încerca să definim ce este «energia verde». Cine merge de la Vama Veche, din România, spre sud în Bulgaria, de-a lungul litoralului Mării Negre, spre Burgas și Varna, va ajunge deodată într-un peisaj ireal de zeci și zeci de uriașe generatoare de electricitate, mori de vânt din beton și oțel ale căror palete și elice se învârt, în ritmuri schimbătoare, producând energia necesară litoralului bulgăresc. Bulgaria se arată astfel, pentru călător, cu mult înaintea României în materie de energie verde.
„Energia verde”, curată sau regenerabilă, constituie una din preocupările majore ale Uniunii Europene, dar și a multor state membre, în special țările scandinave, Olanda și Germania.
De la eoliene (energia generată de vânt) și panouri solare până la biocombustibil din sfeclă de zahăr (sau energie de biomasă: biodiesel, bioetanol, biogaz), preocupările ecologice, eforturile în direcția obținerii energiei verde, sau chiar a înlocuirii surselor tradiționale de energie au devenit tot mai intense în ultimul sfert de secol.
Aici sunt două mari tendințe: există un cadru european, concretizat într-o serie de directive foarte precise, care e completat de legislațiile naționale, acestea putând fi mai mult sau mai puțin stricte.
La nivel național, există variate ajutoare locale sau regionale, din partea primăriilor, de pildă, pentru cei care își instalează panouri solare, pentru a da un exemplu, sau pentru izolarea termică a locuințelor. Ajutoare financiare, reduceri de taxe, rambursări de investiții.
Mai recent, cum am văzut-o în cazul Franței sau al Comisiei Europene, și energia nucleară a început să fie considerată o energie regenerabilă și deci verde, nepoluantă, în comparație cu cea produsă de centralele termice cu cărbune, de pildă… dar se pune problema acumulării deșeurilor nucleare, foarte dificil de stocat sau de distrus și extrem de periculoase pentru natură și habitatul uman.
Unele, cum sunt energia hidraulică sau cea a mareelor sunt foarte cunoscute tradițional. Altele au avut parte de o publicitate excepțională înainte de a da naștere la controverse, așa cum e cea eoliană.
Se consideră că la scară mondială, energia verde, regenerabilă, constituie circa 20% din totalul energiei produse. Variațiile rămânând desigur uriașe, în funcție de climat și mijloacele investite.
Astfel, deja în anul 2017 Danemarca a bătut pentru prima oară un record istoric, producând totalitatea energiei de care avea nevoie țara prin centralele eoliene.
Rămân însă și foarte mari critici împotriva unora din tehnicile de generare a energiei verzi. Am pomenit faptul că până și energia nucleară a ajuns să fie considerată “verde”… Cele mai contestate și atacate sunt însă centralele eoliene. Acele turnuri cu palete, cum sunt cele de pe litoralul bulgăresc, sau din Franța, Olanda și Danemarca deseori sluțesc peisajul. În zone cu animale protejate, ecologiștii au descoperit ce mare număr de păsări rare pot fi forfecate și chiftite în plin zbor între paletele care se învârt în permanență.
În sfârșit, pentru a rămâne tot la cazul Bulgariei, s-a descoperit și cât de multe din acele costisitoare turnuri cu palete nu funcționează și că, pe lângă faptul că sluțesc peisajul, ele nu au fost așadar decât o schemă coruptă de deturnare a banilor, sau de spălare a lor prin proiecte inutile și nefuncționale.
Programele de «energie verde» sunt așadar deseori suspecte într-un regim corupt.
