Juridic, o asemenea limitare selectivă a regimului acordării vizelor Schengen pune deja probleme. Dar principala obiecție e de natură etică și morală: cum rămâne cu autenticii disidenți și opozanți care ar putea fi tentați să iasă din Rusia ca turiști, pentru a putea apoi cere azilul in Europa?
Ministrul ucrainean de externe Dmitro Kuleba le-a cerut europenilor, în numele țării sale, suprimarea totală a vizelor pentru ruși, astfel încât aceștia «să rămână în lumea lor până își schimbă filozofia». Sigur, unele țări din UE -- balticii in primul rând -- au luat deja asemenea măsuri unilaterale, dar ar fi preferat să vadă și o poziție unitară europeană.
Finlanda, de asemenea, care are peste 1000 de km de frontieră cu Rusia și care primește circa 1000 de cereri de viză pe zi, a decis, de la 1 septembrie, să reducă la 10% numărul vizelor acordate rușilor care călătoresc în interes personal sau ca turiști.
Autoritățile finlandeze au cerut de altfel Comisiei Europene să emită o recomandare comună pentru toate statele membre Schengen privind invalidarea sau anularea vizelor eliberate cetățenilor ruși și impunerea interdicțiilor de intrare pentru cetățenii ruși.
Solicitarea a fost prezentată Comisiei printr-o scrisoare trimisă marți, 20 septembrie.
Pe 9 septembrie, Consiliul Uniunii Europene a adoptat o propunere privind suspendarea completă a acordului de facilitare a vizelor cu Rusia, care era în vigoare din 2007. Măsura înseamnă că cetățenii ruși trebuie acum să plătească mai mult pentru o viză Schengen (taxa urcând de la 35 EUR la 80 EUR), vor avea nevoie de mai multe documente pentru cerere, timpii de așteptare vor crește, iar respectivii solicitanți vor putea obține doar rareori vize cu intrări multiple.
Zona Schengen depășește UE
Problema e complicată de faptul că Zona Schengen depășește cadrul UE. Fac parte din Schengen 26 de țări: 22 de țări din cele 27 ale UE, dar și Elveția, Islanda, Liechtenstein și Norvegia. Or, nu e câtuși de puțin sigur că Elveția, unde oligarhii ruși se simt ca acasă, unde au proprietăți și conturi bine garnisite în bănci, ar accepta o inițiativă de suprimare a vizelor. Or, principiul vizei Schengen este că un cetățean non-UE care posedă una, se poate plimba fără opreliști în toate cele 26.
Viza Schengen acoperă 90 de zile pe o perioadă de 180 de zile.
Astfel, în 2021, țările Schengen au primit împreună 3 milioane de cereri de viză, rușii fiind de departe cei mai numeroși: 536.000 de cereri, rata refuzului acordării fiind doar de 3%. Mai mult, refuzul acordării vizei, împotriva căruia poate fi introdus un recurs, trebuie să fie explicit motivat: primejdie pentru ordinea publică, amenințare teroristă sau relațiile internaționale ale uneia din țări.
Cu alte cuvinte, chiar și țările, precum cele baltice, care refuză să mai acorde vize rușilor, nu îi pot opri pe cei care vin acolo cu o viză Schengen eliberată de altă țară.
Potrivit Comisiei UE, cu totul, la 1 septembrie 2022, aproximativ 963.000 de ruși dețin vize Schengen valabile.
Vine apoi un argument care este în același timp de natură juridică și simbolică: adoptând o asemenea măsură, UE și-ar contrazice propriile sale principii, deoarece UE este clădită pe principiul liberei circulații.
Si, desigur, cum a și amintit-o Comisia Europeană, UE trebuie să aibă grijă să protejeze disidenții ruși, jurnaliștii și familiile lor, ba chiar, de acum înainte, și dezertorii. Cererile trebuie examinate caz după caz, iar nu în bloc. Propunerile de sancțiuni sunt apanajul Comisiei, care caută să mențină unitatea celor 27 în fața Kremlinului, iar măsurile propuse trebuie adoptate in unanimitate de cei 27. Cum am spus înainte, UE a suspendat deja acordul mai vechi cu Rusia de facilitare a acordării vizelor de scurtă ședere.
Apoi, deja peste 1200 de persoane importante legate de regim, inclusiv Putin însuși, sunt pe lista neagră a interdicțiilor de călătorie in UE.
Date fiind toate acestea, e limpede că nu putem aștepta curând o măsură comună a UE de interdicție totală a deplasării rușilor în Europa.
Live Briefing | Război în Ucraina
Briefing-ul Europei Libere prezintă și analizează ultimele evoluții ale invaziei rusești în Ucraina și ale ripostei date de ucraineni, dar și reacția internațională.
