Un roman pe cât de francez, pe atât de… feminin, Întâmplări dintr-o viaţă de Sylvie Germain (n. 1954), Nemira, 2014, excelează în subtilităţi de tot felul, de la cele de psihologie la cele de limbaj, ca să nu mai vorbim de atmosfera învăluitoare a cărţii din care nu-ţi mai vine să ieşi.
Ca şi în Amantul lui Marguierite Duras, totul începe de la o fotografie, „singura imagine a mamei pe care o ştie”, după ce că „tata a aruncat toate fotografiile în care apărea ea, începând cu cele de la nuntă, când ea i-a părăsit, pe el şi pe fiica lor, pe atunci în vârstă de unsprezece luni”. E o traumă căreia micuţa – „Ea, Barbara alias Lili, nu-i decât o fetiţă obişnuită, nici frumoasă, nici urâtă, nici docilă, nici rebelă, neînzestrată cu nici un talent special şi pe care de-abia o remarci” – trebuie să-i facă faţă, iar ecuaţia se complică după ce tatăl ei se recăsătoreşte cu o femei cu patru copii. De unde şi aşa era singuratică, iat-o închisă în sine, nu mai puţin curioasă încă: „Stupoarea provocată de prezenţa ei în lume, deşi îşi păstrează natura, îşi schimbă locul, nu originea o intrigă acum – înainte unde eram? Ce eram, cine eram? (…), – ci de-a dreptul motivulprezenţei sale”. O trăieşte din plin, „senzaţia simplă, foarte simplă, foarte puternică, de a fi în viaţă”, în ciuda unor drame de familie – moartea uneia dintre gemene, Christine, apoi a micuţei Sophie Jeanne – sau sentimentale (pierderea lui Jef, anarhist ireductibil, despre care află peste ani că a fost ucis într-o încăierare cu poliţia). Ceea ce caută tânăra femeie este „iubirea, cuvânt care nu conteneşte să bolborosească în ea, violent şi nesigur”, şi asta cu atât mai mult cu cât „nu şi-a dus niciodată până la capăt poveştile de dragoste sau poate că, dimpotrivă, doar a ştiut de fiecare dată să le încheie la timp”. Când în cele din urmă o află din plin, în braţele lui Mathieu, „sunt îndrăgostiţi şi miraţi de-a fi aşa, aproape intimidaţi”, căci fiecare lasă în urmă o viaţă marcată de pierderi.
Ce împlinire totuşi să poţi rosti, pe final: „Totul este consumat, totul este iertat”.
22 octombrie ’18
