Născut în 26 septembrie 1989 la Căpriana, raionul Straseni. Studii incomplete la Universitatea tehnică din Moldova. Student în anul doi la Facultatea de relații internaționale a Universității de studii europene. Lucrează la compania Orange.
Luni
Astazi pentru mine e o zi deosebita! Este ziua de nastere al tatalui meu. Dimineata devreme l-am sunat si l-am felicitat, as fi vrut si sa-l imbratisez, dar este plecat peste hotare, ma revansez la revenirea lui acasa. De zece ani castiga bucata de paine in strainatate. Mai intai a fost in Rusia… dar a ajuns in UE, de ceva timp e in Portugalia. Imi este dor de el. Las tristetea si iau la brat bucuria. Merg la serviciu. Lucrez in permanenta cu oamenii si asta e foarte important. Imi place sa comunic. Totul a decurs bine, ba mai mult chiar a fost o zi foarte productiva. Seara m-am intalnit cu cativa prieteni si am petrecut timpul facand schimb de idei si experienta. Multi din semenii nostril isi pregatesc bagajele. Eu mai raman, acasa, in Moldova pe care mi-o doresc o tara care sa poata motiva tinerii sa-si croiasca viitorul aici.
Marți
Ca de obicei, ziua incepe dimineata devreme. Ma trezesc la ora 6:00 pentru ca sa reusesc sa fiu la munca la timp. Nu-mi place sa intarzii, dar cateodata totusi imi scapa situatia de sub control. Ceea ce s-a intamplat cu testul pe care trebuie sa-l sustin lunar. Pur si simplu am uitat de el. Mi-am dat seama cand veneam la lucru, iar azi era ultima zi. M-am bucurat ca nu eram numai eu in lista uitucilor. Testul respectiv pe care mi-l da angajatorul presupune intrebari la care trebuie sa raspund intr-un timp limitat. Ajungand mai devreme, mi-am organizat totul pe masa de lucru si am mers la sustinera testului. L-am trecut cu brio, dupa care m-am apucat de lucru. Seara, m-am plimbat, daca toata ziua stau pe scaun face bine mersul pe jos. Apoi am ajuns in ospetie la sora mea mai mica. Ea asteapta un bebe. Asa ca voi avea primul nepotel. Sunt momente placute cand iti revezi apropiatii. Pret de cateva ore am stat de vorba cu rudele. Despre ce am discutat: proteste, alegeri, coruptie, saracie. Dar si despre momente de bucurie.
Miercuri
Ziua nu a inceput prea bine, desi am pasit cu piciorul drept. Aveam dureri de cap, ceea ce inhiba procesul de concentrare si atentie. Parea sa urmeze o zi nu tocmai productiva, dar asa a fost sa cred pana la ora 15:00. Dupa o pauza petrecuta in afara biroului, la aer curat, creierul meu s-a imbogatit cu oxigen si eu am inceput sa fiu mai activ si mult mai atent, ziua de lucru s-a terminat cu cateva vanzari foarte mari. In drum spre casa am fost placut surprins sa ma intalnesc cu Valentina Ursu, coordonatoarea cartilor cu aceste jurnale. Am schimbat cateva vorbe si ne-am zis la revedere. Seara am iesit la o plimbare cu prietena mea. Pe drum spre casa ne-a prins ploaia, noroc ca erau magazine prin preajma. Intr-un final ploaia s-a oprit. Racoare. Astept venirea unei toamne fierbinti.
Joi
Astazi era demult planificata “ Ziua Tehnica”. Urma sa merg dupa lucru cu masina la o testare tehnica. Am aflat problema. Impreuna cu prietenul meu Valentin urmeaza sa o reparam. Amicul sare in ajutor mereu cand am nevoie . Am mers la AutoDoctor, am cumparat piese de schimb si dupa asta am asteptat sa vina randul meu, aproximativ două ore, ca sa vad ca piesele nu sunt potrivite pentru masina mea. Da, buna asteptare. Nu-mi place sa stau in coada. Am actionat rapid, am luat bonul de plata si am mers inapoi la magazinul de piese sa le returnez. Vanzatorii au fost receptivi si intelegatori si mi-au schimbat piesele. Rapid m-am intors la Centrul de service si am rezolvat problema pentru urmatorii cel putin 10.000de km. Cine stie pe unde ma va duce drumul pana ajung la aceasta cifra.
Vineri
M-am trezit tarziu, dar azi am zi libera si nu ma grabesc, sunt intr-o ambianta de asteptare a weekend-lui, redactez un pic textul Jurnalului pentru Radio Europa Libera. Sunt deosebit de onorat sa fac aceste notite. Am citit ultima carte cu Jurnale si m-au impresionat gandurile multor autori. M-am gandit ce ar scrie tatal meu intr-o saptamana? Dar mama, care e plecata si ea peste hotare de nouă ani? Totusi nu pot scrie tot ce gandesc si ce traiesc in acest jurnal saptamanal. Nu sunt omul care să se plângă pe viață. Fericirea ți-o faci de unul singur si nu astepti pomana de la nimeni, inclusiv de la stat. Dar tare îmi doresc ca acest stat să fie condus de oameni onești și cu credință în Bunul Dumnezeu.