Linkuri accesibilitate

Teatrele din provincie caută spectatori și bani: din actorie este greu să întreții familia


Teatrul național „Vasile Alecsandri” din Bălți.

La Cahul, trupa Teatrului „Bogdan Petriceicu Hașdeu” apare în fața spectatorilor de peste trei decenii. Pentru zona de sud a Moldovei, teatrul este principala scenă culturală, iată de ce mereu există un public garantat, spune actorul Gheorghe Mândru, directorul teatrului.

Teatrele din provincie între pandemie și restricții bugetare
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:04:48 0:00
Link direct

După amorțeala programului cauzată de pandemie, actorii au acum aproape zilnic reprezentații, pentru adulți și pentru copii. Restricțiile sanitare i-au silit pe artiști să rămână vreme îndelungată în repetiții pregătind noi spectacole pe care sunt gata să le prezinte publicului. Gheorghe Mândru speră să poată relua cât de curând și obiceiul de a aduce lumea din împrejurimi la teatru, cu autobuzul. El spune că de-a lungul anilor colectivul teatrului s-a consolidat și datorită unui parteneriat cu Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați:

Nu au plecat în alte teatre, au plecat la negru, peste hotare...

„Anual se duc basarabeni de aici din zona de sud a Cahulului care sunt pregătiți la noi la teatru, prin studioul teatral, care au făcut doi-trei ani de studio aici la Cahul, lângă actorii noștri și fac facultate acolo. La sigur că nu se întorc toți, dar unul, doi, de acolo vin. Iată anul acesta au venit trei. Acum, avem o cerere de la Colegiul de Arte din Soroca, la fel vor să vină doi tineri, un băiat și o fată. Din păcate, cei care pleacă, la actori mă refer, nu au plecat în alte teatre, au plecat la negru, peste hotare.”

Actorii teatrului din Cahul pot conta pe o remunerație de circa patru-cinci mii de lei lunar, spune directorul instituției, Gheorghe Mândru. Situația e asemănătoare și în alte instituții teatrale, de asta, mare parte din artiști au și o a doua slujbă.

Ina Ilașciuc este actriță la Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Bălți, unde muncește de peste douăzeci de ani. Impresia ei este că domeniul cultural nu a fost niciodată o prioritate pentru cei care fac socotelile bugetare. Doar din actorie, spune ea, e greu să-ți întreții familia. De asta, unii caută al doilea job, alții își încearcă norocul la Chișinău, unde ar fi mai multe oportunități de afirmare:

„Eu cred că fiecare actor care activează într-un teatru nu din capitală, cândva s-a gândit să treacă poate într-un teatru din capitală. În primul rând este partea financiară și asta nu trebuie să o ascundem. Eu nu știu, anume acum cred că, când am nimerit în situația asta când nu putea nimeni să-și facă un ban, în afara teatrului, în afara serviciului, toți au înțeles cât de tare ne-a paralizat situația asta excepțională și pandemia, cât de tare ne-a legat mâinile. Am rămas practic toți fără surse adăugătoare care, pe ici, colo le mai găseam.”

Toți au înțeles cât de tare ne-a paralizat situația asta excepțională...

Pandemia i-a pus în dificultate, dar le-a arătat și sprijinul din partea publicului, care a așteptat cu nerăbdare redeschiderea sălilor de spectacol, spune Ina Ilașciuc. Ea se bucură atunci când recunoaște grupuri de spectatori care vin repetat în sala de teatru.

Cum să faci teatru în provincie dacă nu poți asigura onorarii lunare pentru o trupă care să prezinte spectacole? Apelezi la opțiunea un teatru de proiecte- ceea ce înseamnă că instituția nu are o trupă stabilă, doar personal tehnic și administrativ cu statut permanent, în timp ce artiștii sunt invitați în bază de proiect, explică Petre Popa, directorul artistic al Teatrului „Veniamin Apostol” de la Soroca. Așa s-a născut în 2010 spectacolul după piesa „Cântec de leagăn pentru bunici” de Dumitru Matcovschi, jucat acum la Teatrul Național „Mihai Eminescu” din capitală. Petre Popa spune că mai ales pe timp de vară, lucrează cu actorii care au timp liber:

„Care dintre actori este liber, îmi dă un semn. Îmi iau regizor, montez spectacolul și joc. Eu știam care sunt numărul de reprezentații a unui spectacol, este de 10-12, în rest, joc în altă parte și aduc altceva. Eu trebuie să-mi cresc spectatorul. Am început, într-un timp, nici să nu vând bilete. Intra lumea la spectacol, după care, la ieșirea de la spectacol, era o masă pe care erau bilete de la 10 până la 100 de lei. Și fiecare își cumpăra biletul conform stării pe care o avea după spectacol. Și mi s-a părut corect așa, fiindcă un teatru care este susținut financiar sută la sută de consiliul raional, are scop nu să facă bani pentru raion, pentru că teatrul niciodată n-o să acopere banii raionului, dar să furnizeze produs cultural.”

Directorul Teatrului „Veniamin Apostol” de la Soroca, Petre Popa, spune că pandemia a înghețat mai multe contracte cu instituții culturale din România, acolo unde au proiecte și alte teatre moldovene. Mai puține sunt cazurile în care actorii să treacă definitiv Prutul sau să facă teatru în altă țară decât acasă.

Vezi comentarii

AntiNostalgia 2 – privind spre viitor

Radio Europa Liberă organizează al doilea sezon: din nou filme documentare, dezbateri și mulți invitați din țară și din străinătate pentru a discuta despre lecțiile trecutului ca șansă de a modela un viitor diferit. Un dialog între generații, la care toată lumea este binevenită

Previous Next

Previous Next

XS
SM
MD
LG