Cine visează la pacea socială trebuie să se pregătească de războiul total din campania electorală, astfel că alianța proguvernamentală a început să-și plaseze nebunii pe eșichier. Este un tip de șah care se joacă pe mai multe paliere, iar o bătaie cu frișcă la televizor devine, pe un alt palier, o execuție în masă. De asemenea, covorul roșu întins în calea reginelor este, dacă-l privim cu atenție, un răzor de flori carnivore sau un banc de pești piranha.
Cel puțin asta au aflat reginele PSD-ului zilele acestea când au fost atacate de rege și sacrificate. Gabriela Firea s-a autoeliminat din funcțiile de conducere ale partidului păstrând Primăria, să aibă și ea un acoperiș deasupra pâinii albe pe care o împarte cu soțul. Demisiona din funcțiile de partid după mai multe luni de insurgență lâncedă pe micile ecrane unde-și critica abstract și gongoric șeful. Nu a îndrăznit să meargă mai departe, să-și dea demisia și din partid și primărie, să sară în golul partidelor reziduale ale lui Ponta sau Geoană. „Știu că puterea de sacrificiu pare pentru unii un șablon, dar eu cred că există. Așa cum există demnitate și, din păcate, și multă lașitate. Compromisul e ridicat la rang de artă și strategie,” scria patetic, toată numai sacrificiu, pe pagina de socializare, căci primărița este artistă, membră din 2002 a Uniunii Scriitorilor. O artistă, da, a compromisului.
Dar nici la Primărie nu-i mai e prea bine. Cât a avut susținerea partidului, părea să poată face orice, după modelul lui Robert Negoiță de la sectorul trei care udă gazonul pe timp de ploaie și plantează primăvara pomi ornamentali de 100 de euro bucata pentru a-i scoate toamna uscați, să facă loc altor investiții (de pildă pomi ornamentali gata uscați). Nici măcar monstruoșii îngerași instalați prin oraș să întâmpinăm Crăciunul speriați nu au mai salvat-o pe primăriță. Cum ar fi putut-o salva dacă aripile lor par să le răsară din noadă și duc la gură un clondir plin cu o băutură pasă-mi-te maro? De! angelii radioși ai partidului.
Curtea de Apel București a anulat decizia prin care Primăria Generală a înființat în martie anul trecut vreo douăzeci și două de companii de spălat bani cu detergenți oficiali și legali. Multe dintre acestea cu rădăcini familiale în Voluntari unde stăpân este soțul Doamnei în roz. Era un fel de Fond suveran de dezvoltare și investiții la nivel local care înghite bani tocați de gurile externalizate ale interlopilor partidului. Ca să facem o scurtă digresiune, un alt model care se folosește de scutul uman al contribuabililor pentru a dosi banii bugetari este cel al programelor-fantomă guvernamentale. Ele sunt folosite pentru a drena banii publici pentru campanii nobile (ecologice, sociale, educative) din care toată lumea implicată are de profitat, mai puțin destinatarii din hârțoagele justificative, pentru simplu motiv că banii alocați nu ajung la ei deloc sau doar simbolic (mai multe detalii, aici).
Doamna Firea s-a declarat de-a dreptul șocată de decizia prin care tribunalul o despuia de companii și se apără spunând că a preluat modelul de la importante orașe occidentale. Pe de altă parte, mai afirmă ea, companii municipale există și în alte orașe (făcând, probabil, o aluzie la faptul că mulți primari, printre care și Klaus Iohannis pe vremea când era jude al Sibiului, au administrat asemenea companii, motiv pentru care au și fost acuzați de conflict de interese). Decizia înființării companiilor a fost contestată de consilierii USR pe temeiul unei tehnicalități, și nu pentru că era aberantă și degrabă vărsătoare de sânge bugetar nevinovat: ar fi fost adoptată cu votul unei majorități simple și nu cu cel al unei majorități formate din două treimi din consilieri, procedura legală prin care sunt votate deciziile referitoare la patrimoniul Capitalei. Practic, instanța nu desființează aceste companii, ci constată pur și simplu că, de un an și jumătate, primărița și oamenii ei au beneficiat de pe urma unei ilegalități. Votul dat acum un an și jumătate în Consiliul general ar fi, prin urmare, ilegal și ar trebui repetat. Primărița spune că nu are de gând să cedeze fără luptă această spălătorie de bani în care a investit atâtea rectificări bugetare și spune că va analiza cu juriștii ce e de făcut. Are tonul unei Ariadne seduse și abandonate în mijlocul labirintului politic. Nu prea mai poate face multe: de când a fost marginalizată în partidul pe care-l submina din interior a pierdut și majoritatea firavă din Consiliul General și s-ar putea să nu mai obțină voturi nici măcar pentru plata telefoanelor, ca să nu mai vorbim despre valoroasele investiții în cruci și clopotnițe care se ridică la vreo 35 de milioane de lei în acest an. Așadar, este exclus să obțină două treimi din voturi dacă nu dă ceva la schimb. Și dacă votul va fi reluat și Firea va obține majoritatea cerută de lege, urmăriți traseul banilor din buget să aflați care sunt noii ei angeli radioși.
Însă Firea încă mai poate spera ca în alte scenarii politice să fie în continuare calul câștigător: marginalizarea ei ar putea fi doar o perdea de fum în spatele căreia partidul să-i moșească un destin providențial și prezidențial. Nu se spune degeaba că partidul e o maternitate de stele de care se îngrijește până devin găuri negre, să absoarbă fonduri, oameni și sateliți pentru partid. Poate că de aceea cămașa morții îmbrăcată de Gabriela Firea este roz. Adrian Țuțuianu și Marian Neacșu, alți grei ai partidului, nu au avut șansa aceasta, deși își pun și ei cămăși roz. Poate și pentru că Dragnea are o slăbiciune pentru femei și le susține prin toate mijloacele avansarea politică, dacă știu să se supună șefilor. Țuțuianu, în schimb, făcea pe masculul alfa și, se știe, nu încap doi de teapa lui Dragnea în aceeași târlă. Oricum, tătucul partidului a ieșit din schimbul de pumni mai întremat pentru că și în PSD, ca și în spitalele românești, ce nu te-omoară, te întărește.
Dar nici cei doi miniștri respinși la remanierea de toamnă/iarnă (Olguța Vasilescu și Ilan Laufer) nu și-au pierdut speranțele să joace în alte filme de succes. Președintele i-a șters de pe lista înaintată lui fără a da multe explicații. A aruncat piatra în baltă și a lăsat o mie de comentatori și analiști să-și explice acest refuz sec. Unii spun că dosarul profesional al Olguței Vasilescu conține prea multe poze intime. Olguța Vasilescu este și ea o primăriță glorioasă a partidului. Ea a lăsat urme de neșters în bugetul Craiovei iar biografia ei e un amestec comic de aberații educaționale și confuzii stilistice: a urmat o facultate de filologie, apoi Colegiul Național de Apărare și un doctorat... în sociologie. Doctoratul, se spune, a fost plagiat cu o majoritate de două treimi. Cândva, prin 2016, DNA o chema la ordine să dea explicație pentru luare de mită. Afacerea s-a terminat în coadă de sirenă. La începutul acestui an, Curtea de Conturi a publicat un audit referitor la același an 2016, și la aceeași primărie. Conform acestui raport, s-au constatat prejudicii de 4,5 milioane de lei și abateri contabile de peste cinci milioane, ba chiar și venituri suplimentare și ilegale de circa un milion de lei. Banii au fost tocați de obișnuitele suveici financiare pe care le observăm și în administrația Primăriei Bucureștilor sau în mecanismele puse în mișcare de politicile de guvernare centrale: s-au finanțat reparații, construcții și lucrări care nu au fost realizate nici până în ziua de azi. Au fost închiriate utilaje cu sume mult mai mari și au fost acordate ajutoare de încălzire fictive. Însă nu aceste dosare o bântuie pe fosta ministră, ci activitatea ei la minister. Se apropie luna cadourilor și guvernul a pregătit noi rectificări bugetare pentru a pune petece vechi pe haine și mai vechi, doar-doar o mai ține până la vară plasa pe care sar artistic membrii guvernului. Unii spun că președintele s-a temut că, odată ajunsă la Transporturi, Olguța Vasilescu ar fi aplicat la nivelul întregii țări metodele deprinse la primăria Craiovei și ne-am umple de autostrăzi fictive și de multe subterane pestilențiale.
Coechipierul ei de corigență este Ilan Laufer, respins și el fără explicații de președinte. Astfel că, atunci când Iohannis a spus cu un solecism misterios „Celelalte două propuneri le consider nepotrivite și vor fi refuzate”, fiecare a încercat să citească în ridurile ilustrului chip la ce se gândește, astfel că înțelesurile date corespund gradului de alfabetizare în fiziognomonie al interpreților. Cel mai radical analfabet a fost însuși Ilan Laufer, ministrul a cărui singură majoră contribuție la bunăstarea publică a fost că a susținut piața revistelor glossy cu pectoralii săi rotunjiți de steroizi. Fostul ministru al IMM-urilor spunea că decizia lui Iohannis de a nu-l confirma în noul post (cel de ministru al Dezvoltării, cel mai mare aspirator și expirator de fonduri europene) este o probă de antisemitism, așa cum ar mai fi dovedit președintele și în alte situații (contestarea strămutării ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim, declanșarea unei anchete penale împotriva prim-ministrei Dăncilă pe această temă). În strategiile de gherilă politică folosite de PSD, calomnierea președintelui pe seama etniei sale germane este una dintre armele uzuale și nici nu e de mirare din partea unui partid care-și câștigă voturile cu familia tradițională și cu „Mândria de a fi român.” S-ar putea face o antologie destul de consistentă de abjecții referitoare la Iohannis și familia sa (inclusiv furtul de copii sau traficul de case). Dragnea adusese deunăzi o valiză plină cu dosare. Cu siguranță, dacă ne-am fi uitat mai bine, am fi găsit și dosarul antisemitismului prezidențial. Președintele s-a apărat de spusele lui Laufer, deși nu ar fi trebuit, pentru că a făcut-o indolent și în răspăr, dând senzația că se apără. Au fost mai convingători reprezentanții comunității evreiești care au spus că se disociază ferm de acuzațiile fantelui PSD, că au cooperat excelent cu președintele și cu Forumul Democrat al Germanilor din România și că acuza de antisemitism este absurdă.
În treacăt fie vorba, ar trebui să ne dea de gândit nu doar spusele lui Laufer pe care-l descalifică inteligența și biografia să dea sentințe morale, ci reacția publicului obscur, anonim și suveran de pe Internet, o lume alternativă din ce în ce mai invazivă și importantă în contextul conflictelor asimetrice dintre polii puterii. Este evident că anul centenar ne prinde cu subliminalul făcut praf de șovinism (întrupat în antieuropenism, antisemitism, monoculturalism) și cumva mai divizați ca oricând. Este posibil ca în acest joc de șah multistratificat, rizibilul Ilan Laufer să fie pregătit, în ciuda mustrărilor părintești venite de la tătucul politic, pentru rolul de victimă a politicii de discriminare prezidențială. Laufer dă acum înapoi și spune că a fost târât de emoții, arătând pe de altă parte către refluxul antisemit care i-a umplut pagina de socializare cu zoaie. Pare, așadar, că a declanșat cu bună-știință incendiul și vrea, cu orice preț, să întrețină focul sub această discuție inutilă și dăunătoare pentru imaginea de sine a românilor în anul Centenarului și pentru imaginea României în pragul preluării președinției Consiliului Uniunii Europene. Pentru cei care înțeleg modelele (altfel aberante) de comportament politic ale coaliției guvernamentale, e clar că discuția nu a fost încă tranșată, ci doar amânată.
Este o temă perenă care stârnește emoții extreme într-o țară în care somnul rațiunii nu a fost exorcizat încă de monștrii naționalismului și totalitarismelor. Că vocea lui Laufer se aude clar și puternic în coaliție devine tot mai limpede. Vicepreședintele ALDE, Varujan Vosganian, fost șef al Uniunii Armenilor din România spune că „președintele trebuie suspendat pentru că pare reprezentantul altor interese naționale și etnice (subl.S.Ș) decât ale poporului român” și că ar trebui, prin urmare, dat de o parte. Iar prim-ministra Dăncilă și-a început ședința de guvern semi-remaniat acuzându-l pe președinte că boicotează guvernul „în două domenii vitale. Consider că astfel de acțiuni nu își au locul în Anul Centenar și în condițiile în care urmează să preluăm președinția UE.” Unde o fi plecat doamna aceea docilă recomandată de șeful de la partid după revocarea cabinetului Tudose și de ce a lăsat în urmă un miel turbat?
De altfel, din tema Marii Uniri pare să fi dispărut cu totul, la nivel oficial, ideea pluralismului cultural, etnic sau religios. Mai mult, consacrarea Catedralei Neamului, asociată anului Unirii, tinde să atribuie Bisericii Ortodoxe rolul de mamă-fondatoare a noii națiuni într-o contorsionată ecuație în care exclusivitatea Unirii le revine etnicilor ortodocși români cu precădere. Așadar, sărbătorim Mare Unire, înregistrând inovații tematice în domeniul diferențierii și disocierii, al divizării și anulării. Este foarte posibil ca toate acestea să fie, în cele din urmă, folosite ca teme principale în campanie, de vreme ce coaliția PSD-ALDE a luat-o pe urmele iliberalismului de la Budapesta. Chiar dacă subiectul pare să se stingă de la sine, va mocni sub covoarele de trandafiri până la campania electorală, când rromânismul va da în clocot, alături de tema Statului paralel și a dosarelor prezidențiale. Acum se ascut doar cuțitele și satârele. Atunci vor fi transformați mulți pioni în regine, dar tot atunci vor fi tăiate și multe capete de regină. Și de regi.
