Linkuri accesibilitate

Test de anduranță: Europa are în față doi ani teribili, dar Rusia riscă să piardă confruntarea energetică  


Potrivit analiștilor, noi reduceri ale exporturilor de gaze naturale din partea Rusiei în acest an ar putea lăsa Europa cu o aprovizionare insuficientă cu energie și cu prețuri foarte mari iarna viitoare. (foto de arhivă)
Potrivit analiștilor, noi reduceri ale exporturilor de gaze naturale din partea Rusiei în acest an ar putea lăsa Europa cu o aprovizionare insuficientă cu energie și cu prețuri foarte mari iarna viitoare. (foto de arhivă)

UE a avut noroc și și-a umplut la timp depozitele de gaze naturale. S-ar putea ca iarna viitoare să fie mult mai rece, în special dacă Moscova va înceta toate exporturile de gaze prin conducte - dar, pe termen lung, spun analiștii, Rusia va fi cea care va rămâne în frig.

În această iarnă, în Uniunea Europeană, temerile legate de pene de curent declanșate de reducerile exporturilor de energie rusești, pe fondul războiului din Ucraina purtat de Moscova, au dispărut grație norocului, vremii bune și deciziilor adoptate rapid.

Un început cald al sezonului rece, în lunile octombrie și noiembrie, a permis UE să reducă consumul de gaze naturale și să stocheze mai mult combustibil pentru lunile de iarnă. Între timp, blocajul provocat de COVID a redus cererea în China și a permis redirecționarea către blocul comunitar a petrolierelor de gaz natural lichefiat (GNL) cu destinația Asia.

Oficialii UE au jucat, de asemenea, un rol, încurajând țările să reducă consumul, să îmbunătățească eficiența și să stimuleze furnizarea de energie alternativă pentru a compensa reducerea cantităților furnizate.

Însă norocul ar putea avea două fețe. Analiștii sunt de părere că, dacă Uniunea Europeană nu ar mai avea norocul din acest an și dacă Rusia ar reduce și mai mult exporturile de gaze naturale, Europa nu ar mai avea rezervele de acum și prețurile ar crește fulgerător iarna viitoare.

„Dacă importurile de gaze către UE din Rusia scad la zero în 2023, iar cererea chineză de GNL revine la nivelul din 2021, atunci Uniunea Europeană se va confrunta cu un decalaj serios între cerere și ofertă în 2023", susține Agenția Internațională pentru Energie (AIE) într-un raport publicat în 12 decembrie.

„Pe termen scurt, Europa se află într-o situație dificilă”, scria în noiembrie în Politico Agathe Demarais, director de previziuni globale la Economist Intelligence Unit, adăugând că situația s-ar putea înrăutăți iarna viitoare. „Dar, pe termen lung, Rusia, pur și simplu, nu poate câștiga acest război energetic”, scrie comentatoarea.

AIE a estimat că deficitul de gaze al UE în 2023 ar putea ajunge la 57 de miliarde de metri cubi (mld. mc), adică aproape 15% din cererea prognozată, dar precizează că măsurile care sunt aplicate în prezent - cum ar fi noile proiecte solare și eoliene - ar trebui să reducă deficitul la 27 mld. mc.

UE ar putea acoperi diferența rămasă, dacă mai ar investi 100 de miliarde de euro pentru a extinde proiectele de energie alternativă și pentru a stimula eficiența energetică, a estimat AIE.

Gazele naturale sunt utilizate, în mare măsură, pentru încălzirea locuințelor și a clădirilor, pentru alimentarea centralelor electrice și pentru procesele industriale, cum ar fi producția de îngrășăminte. Un deficit ar duce la creșterea necontrolabilă a prețului energiei în UE, la cote nesatisfăcătoare de gaze pentru industrie și rețeaua casnică și la raționalizarea energiei. Unele țări au pus deja în aplicare planuri de urgență în cazul în care ar apărea o criză.

Multe depind de ceea ce face - sau nu face - Kremlinul.

De la 60 la zero

Rusia a fost cel mai mare furnizor de gaze naturale pentru Uniunea Europeană, aproape 40% din cererea blocului în 2021, ceea ce a oferit Moscovei o influență enormă asupra sectorului energetic al UE.

Și s-a grăbit să folosească această putere după ce a declanșat invazia sa masivă în Ucraina în februarie, încercând să submineze unitatea occidentală și sprijinul acordat de Occident Kievului prin reducerea drastică a exporturilor de gaze către blocul comunitar și prin creșterea prețurilor la niveluri record.

Se preconizează că exporturile de gaze naturale rusești către UE prin conducte vor scădea la aproximativ 60 de miliarde de metri cubi în acest an, comparativ cu 140 de miliarde de metri cubi anul trecut și aproape 200 de miliarde de metri cubi în anul 2019, anul pre-COVID.

Este foarte posibil ca Rusia să își reducă și mai mult exporturile de gaze către Europa în 2023. (foto de arhivă)
Este foarte posibil ca Rusia să își reducă și mai mult exporturile de gaze către Europa în 2023. (foto de arhivă)

În pofida faptului că relațiile între Moscova și Occident au ajuns la cea mai de jos cotă din ultimele decenii, Rusia continuă să aprovizioneze UE cu gaze prin conductele care trec prin Ucraina și Turcia, furnizând, în același timp, GNL (gaz natural lichefiat) către blocul comunitar.

Însă exporturile prin conductele rusești ar putea fi reduse și mai mult sau chiar oprite complet în 2023, se tem unii experți, ceea ce ar putea forța Europa să caute furnizori de gaze într-o lume cu opțiuni limitate.

Potrivit AIE, Rusia furnizează acum UE aproximativ 25 de miliarde de metri cubi de gaze naturale, pe baza unei proiecții anuale. Aproximativ două treimi din această cantitate provine din conductele care străbat Ucraina, unde se desfășoară lupte aprige.

„În cazul conductei ucrainene, cred că există un risc fie de deteriorare accidentală, fie de deteriorare intenționată", a declarat pentru RFE/RL Nadia Kazakova, analist la Renaissance Energy Advisors din Londra. Ea spune că exporturile rusești prin Turcia ar trebui să continue, cu excepția cazului în care Kremlinul stabilește că o închidere completă a gazoductului către UE este oportună din punct de vedere politic și militar. „Vor continua să pompeze până când vor merge până la capăt în Ucraina”, a spus ea.

Chris Weafer, expert în energie pentru Macro Advisory, organizație cu sediul la Moscova, a declarat că nu se așteaptă ca Rusia să reducă și mai mult volumul de gaze furnizat Europei, deoarece are nevoie de bani și nu poate vinde gazele prin conducte către alte piețe pentru că nu are infrastructura indispensabilă.

Rusia a obținut venituri de export extraordinare în 2022, deoarece prețurile materiilor prime au crescut, dar banii au fost în mare parte direcționați către finanțarea războiului, aflat acum în a 11-a lună și fără a se întrevedea un final.

Iar perspectivele pentru veniturile din export ale Moscovei în 2023 arată substanțial mai rău. Petrolul, principala marfă de export a Rusiei, s-a prăbușit deja de la un maxim de 130 de dolari atins în martie la puțin peste 80 de dolari, aproape de minimul ultimului an. Rusia vinde petrolul cu un rabat semnificativ față de prețul pieței din cauza sancțiunilor occidentale.

Cine clipește primul?

Exporturile de petrol și produse petroliere rafinate au reprezentat aproximativ 34% din veniturile bugetului federal al Rusiei în acest an, iar gazele au reprezentat aproximativ 10%, potrivit Elinei Ribakova, economist la Institutul de Finanțe Internaționale cu sediul la Washington.

Se așteaptă ca Rusia să înregistreze deficite bugetare succesive în 2022 și 2023 de aproximativ 2%, ceea ce va obliga Kremlinul să apeleze la așa-numitul fond „pentru zile negre” pentru a acoperi deficitul.

Rusia „va avea nevoie de cel puțin nivelul actual de export de gaze, deoarece va trebui să încerce să mențină deficitul bugetar cât mai scăzut posibil”, a declarat Weafer pentru RFE/RL.

Dar ambele părți sunt dependente de gazele rusești, cel puțin deocamdată. Europa și Rusia „au reușit anul acesta să reducă dependența de gaz una de cealaltă, dar cantitatea de gaze a scăzut acum la un nivel critic”, a spus Weafer. „Niciuna dintre cele două părți nu își poate permite ca volumele de gaze din Rusia către Europa să scadă și mai mult în 2023 și, probabil, și în 2024”.

UE a importat, de fapt, mai mult GNL rusesc în 2022 decât în anul precedent, deoarece s-a luptat să găsească alternative la gazele rusești prin conducte.

„GNL din Rusia este mai acceptabil din punct de vedere politic pentru Europa... permite Bruxelles-ului să spună că are opțiuni. Dar realitatea nu este atât de clară”, a spus Weafer.

UE a acoperit, în mare măsură, deficitul de gaze rusești de 80 de mld.mc prin importul unor cantități mai mari de GNL din Statele Unite și Orientul Mijlociu, prin trecerea la cărbune și prin îmbunătățirea conservării energiei.

Cu toate acestea, creșterea bruscă a prețurilor la energie a provocat o distrugere a cererii industriale de aproximativ 10 miliarde de metri cubi, a precizat AIE.

Concurența pe GNL cu China

Pentru a compensa scăderea gazului rusesc prin gazoducte, UE a importat cu aproximativ 50 de miliarde de metri cubi mai mult de GNL în 2022. Acest lucru ar fi fost mult mai greu de realizat dacă China nu și-ar fi blocat economia pentru a combate COVID.

Între 2016 până în 2021 achizițiile Chinei de GNL au devenit mai mult decât triple, devenind anul trecut cel mai mare importator de combustibil din lume. Se preconizase că va importa și mai mult în 2022, dar blocajele au sfârșit prin a reduce cererea cu 20 de miliarde de metri cubi, permițând ca transporturile de GNL să fie redirecționate către UE.

Este posibil ca Europa să nu fie la fel de norocoasă în 2023. China a renunțat la blocajele și cererea sa de GNL ar putea reveni la nivelurile din 2021, ceea ce ar putea duce la o concurență cu Europa, spun experții.

„Am putea vedea Europa luptându-se să atragă suficient GNL pentru a umple stocurile înainte de iarna viitoare", a declarat pentru RFE/RL Carlos Diaz, analist la Rystad Energy, cu sediul la Oslo.

Președintele rus Vladimir Putin (stânga) și omologul său chinez, Xi Jinping, participă la o ceremonie la Shanghai înainte de semnarea unor acorduri privind proiecte de gaz și infrastructură în 2014.
Președintele rus Vladimir Putin (stânga) și omologul său chinez, Xi Jinping, participă la o ceremonie la Shanghai înainte de semnarea unor acorduri privind proiecte de gaz și infrastructură în 2014.

Parcă pentru a înrăutăți situația, în 2023 se vor reduce livrările de gaz prin conducte sau de GNL din afara Rusiei, a spus Diaz.

Norvegia, Azerbaidjan și țările din Africa de Nord - principalii exportatori de gaze prin conducte către UE - funcționează deja la capacitate sau aproape de capacitatea maximă, spune Diaz. Iar Statele Unite și Qatar nu vor lansa noi proiecte majore de export de GNL decât peste doi ani. UE ar putea compensa o parte din cererea de gaze naturale în 2023 cu o creștere a producției de energie hidroelectrică, dar speranțele că energia nucleară își va reveni s-ar putea să nu se materializeze nici ele, afirmă Diaz.

Consumul UE depinde foarte mult de vreme, a spus el, astfel încât cât greutățile de iarna viitoare se leagă și de situația meteo din celelalte luni ale iernii actuale.

UE a reușit să depoziteze o cantitate mare de gaze naturale la începutul lunii decembrie, grație unei toamne neobișnuit de calde, deși o scurtă repriză de frig a redus aceste rezerve.

Cu cât va fi mai mic nivelul gazelor naturale stocate în primăvară, cu atât mai mult combustibil va trebui să cumpere UE pe o piață cu ofertă limitată pentru a se pregăti pentru iarna 2023-24, a spus el.

Dacă restul sezonului de iarnă se va dovedi „normal”, fără geruri exagerate, atunci UE va ieși din sezonul rece cu rezerve suficiente în depozite, „ceea ce va ușura reumplerea confortabilă până la începutul iernii viitoare", a spus el. Dacă va fi mai frig decât în mod normal, atunci UE ar putea avea parte de un an dificil.

„Mai avem încă trei luni de iarnă, iar gazele stocate au început să se epuizeze într-un ritm rapid, așa că încă nu este sigur că această iarnă va fi atât de confortabilă pe cât se așteaptă unii la ora aceasta”, declara Diaz la 20 decembrie.

„Sinuciderea cu gaze”

În orice caz, însă, analiștii spun că, în timp ce UE ar putea avea de suferit pe termen scurt din cauza reducerii livrărilor de energie din cauza confruntării dintre Bruxelles și Moscova privind invazia Ucrainei, Rusia va avea de pierdut pe termen lung.

„Șantajul Moscovei a convins țările UE, odată pentru totdeauna, că Moscova nu este un furnizor de energie de încredere", a scris Demarais. Pe măsură ce Europa își intensifică eforturile pentru a renunța la dependența sa de Moscova, „începe să se întrevadă posibilitatea ca, în aproximativ trei ani, Europa să nu mai aibă avea nevoie de petrolul și gazele rusești".

Este o schimbare fundamentală care cu greu ar fi putut fi anticipată înainte ca Putin să lanseze invazia pe scară largă a Ucrainei la 24 februarie, chiar și după ani de tensiuni între Moscova și Occident.

„Afacerea cu gaze a Rusiei în Europa... este acum aproape moartă”, scrie Thane Gustafson, profesor la Universitatea Georgetown și autor al mai multor cărți despre industria energetică a Rusiei, într-o postare pe blog din 12 decembrie.

Rusia exportă gaze în Europa încă din anii 1960, iar relația simbiotică a supraviețuit atât vâltorii Războiului Rece, cât și destrămării Uniunii Sovietice în 1991 și tranziției dificile a Moscovei către o economie de piață.

În anii 2000, poziția Rusiei ca principal furnizor de gaze naturale pentru Europa părea asigurată pentru următoarele decenii. Putin, care a preluat puterea la sfârșitul anului 1999, a fost de acord să investească peste 200 de miliarde de dolari pentru a dezvolta noi proiecte de gaze naturale în peninsula Iamal, în nordul îndepărtat, pentru exportul către Europa.

Pentru ca gazul să ajungă pe piață evitând tranzitul prin Ucraina, el a ordonat construirea mai multor conducte noi pentru export, inclusiv Nord Stream 1 și 2 către Germania și TurkStream către Turcia.

În ultimii ani, aceste investiții au ajutat Rusia să genereze anual venituri de peste 50 de miliarde de dolari din exportul de gaze către Europa. În condițiile în care producția internă europeană de gaze naturale este în scădere, Rusia părea că va continua să culeagă profituri din exporturile de gaze către UE.

„Cererea europeană de gaze era proiectată să continue să crească cel puțin încă un deceniu”, a scris Gustafson - dar decizia lui Putin de a lansa o invazie în Ucraina și întreruperea ulterioară a exporturilor de gaze către Europa a „spulberat” încrederea UE în Kremlin „pentru o generație”.

Războiul a accelerat tranziția Europei de la combustibilii fosili la alternative mai puțin poluante, cu rezultatul că, peste cinci ani, Turcia va rămâne „singurul cumpărător” de gaz rusesc în Europa, a spus el. „Rezultatul final este clar.... Putin nu doar că a provocat sinuciderea producției de gaze”, scrie Gustafson. „Odată cu această sinucidere, el a ucis și ultima jumătate de secol de înțelegere".

XS
SM
MD
LG