Calendarele măsoară istoria. Nu doar pentru că pierd, filă cu filă, lunile anului ce se subțiază. Mai e ceva. Chiar calendarele se schimbă. Până la sfârșitul lui 1989, în Est, calendarele erau legate de fabrici și producție. Calendarul prezenta pe fiecare filă trecerea timpului alături de imagini cu fabrici de locomotive și strunguri, ministere și centrale de ramură industrială. Apoi, calendarele au fugit din curtea fabricii și au trecut în patul vedetelor insuficient îmbrăcate, în preajma marilor cluburi de fotbal și pe lângă apusuri de soare foto falsificate în Caraibe. Trupele rock asigurau restul. Mai nou avem calendare ideologice: pro sau anti ceva. Moș Crăciun e tot mai plecat de prin ele. Viitorul? Putem conta pe trecerea timpului.
