Linkuri accesibilitate

„Timpul zboară, indiferent dacă ne convine sau nu”


Adela Postolachi este autoarea jurnalului săptămânal la Radio Europa Liberă

Născută la 19 februarie 1974 în orașul Bălți. Absolventă a școlii de medicină din orașul Bălți în 1992, apoi a Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” în 1998, apoi a urmat studiile post-universitare rezidențiat în 2001. A activat între anii 2002-2003, la Centrul Național de Transfuzie a Sângelui, în 2007-2008 la OMF Onești, CS Edineț, în calitate de medic de familie. Din 2010 până în prezent activează la OMF Terebna,CS Edineț, în calitate de medic de familie. A participat la instruirea femeilor-lidere care ar putea să candideze la alegerile locale și să participe la procesele decizionale, instruire care s-a desfășurat în cadrul Academiei de Liderism Feminin, ediția 2019. Instruirea este susținută de experți naționali și internaționali și se desfășoară în cadrul proiectului „Women 4 Leadership”

Luni

Sunt matinală și îmi încep ziua cu mulțumirile aduse Universului. Apoi efectuez exerciții de relaxare a musculaturii spastice. Deschid Facebook-ul, salut persoanele apropiate, care sunt plecate la muncă peste hotare. Mă îndrept spre bucătărie, unde servesc cafeaua și micul dejun. Apoi aplic ortezele pe membrele inferioare și cu cadrul de mers mă deplasez la serviciu pe jos, pentru a savura din splendoarea vântului de dimineață. Se aud sunetele clopotelor de la biserica din centru satului, astăzi este sărbătoare - Schimbarea la Faţă a Domnului. Creştinii ortodocşi se grăbesc de dimineață la rugăciune. Îi salut și îi binecuvântez cu bunăvoință. Schimbarea la față a Mântuitorului pe Muntele Tabor este una dintre cele mai mari sărbători creștine și ne îndeamnă pe toți să privim spre Domnul Hristos, să-l primim și să-l urmăm ca pe Fiul lui Dumnezeu.

Îi salut și îi binecuvântez cu bunăvoință...

În această zi se duc la biserică mere, pere, prune şi mai ales struguri. Recolta aceasta se numeşte „pârga” din struguri. Fructele se duc la biserică pentru a fi sfințite, apoi se împart credincioșilor care participă la slujbă. De asemenea, se împart pachete cu fructe şi cu bucate de post, în memoria rudelor decedate. Și este o zi de hotar între vară și toamnă, ce marchează despărțirea de vară, adică marchează schimbul veșmintelor oamenilor și ale naturii cu cele ale noului anotimp ce urmează să vină. De acum, frunzele încep să se îngălbenească, apele se răcesc, iar păsările migratoare încep să își pregătească plecarea.

Uite că a sosit și pauză binemeritată. Servim cafea cu echipa și discutăm despre planul activității în continuare. După-amiază este mai liniștită și putem astfel continuă cu completarea registrelor. Prin față ochilor îmi trec o multitudine de fișe medicale, rezultate ale analizelor, investigațiilor. La finisarea lucrului pot pleca acasă. După cină mă plimb, apoi citesc o carte.Timpul zboară, indiferent dacă ne convine sau nu. Și trece tot mai repede și mai repede cu fiecare zi din viaţa noastră. Pentru a ajunge la mari împliniri, ai nevoie de două lucruri: un plan și nu chiar îndeajuns de mult timp. În gând încep a planifică ziua de lucru. Ajunsă la oficiu îmi scot ortezele, trag adânc aer în piept și îmi încep activitatea. Verific lista pacienților programați și încep primirea pacienților. La prima pacienta insist să se continue tratamentul indicat anterior cu consultația colegului otorinolaringolog. Următoarea pacienta necesită consultația neurologului, fiind programată pe a două zi. Și continui cu acordarea ajutorului la o urgentă hipertensivă al unui pacient, limitele tensiunii revin la normă. Mai târziu este programată o mămică cu copilul sau, la control profilactic. Timpul trece nemilos și pacienții unul după altul își primesc fie tratamentul necesar, fie programări la alți specialiști sau fac investigații pentru confirmarea diagnosticului, cât și un suport psihologic care le este atât de necesar.

Marti

E șase dimineață și mă trezesc înainte de a sună alarmă de la telefon. Sunt mulțumita și bucuroasă de ziua nou venită. După micul dejun mă grăbesc la servici. Vremea de afară mă inspiră cu soarele care strălucește și care inundă astfel cu lumina lui verdeața și florile colorate. Totul pare a fi inundat de bucurie: păsările fredonează fără griji cântecele lor vesele, doi fluturi multicolori, grăbiți, plutesc feeric prin aer.

Birocrația pare să predomine în acest centru medical, mă gândesc eu cu tristețe...

Ajungând la serviciu servesc cafeaua și verific lista pacienților programați, care par a nu fi mulți, sper astfel să fie o zi liniștită. Încep primirea, pacienta consultată de otorinolaringolog urmează tratamentul cu o dinamică pozitivă. Avem o urgență: unei fetițe înțepate de o viespe i se acordă primul ajutor cu indicarea tratamentului în următoarele zile. Pacienta consultată de neurolog urmează un tratament în sala de proceduri. Primesc un apel de la Centrul de Sănătate Edineț, administrația solicită să fie completate listele cu pacienți care sunt la evidență cu diabet zaharat, atât și cu datele lor cu caracter personal. Pacienții programați sunt consultați și le sunt prescrise tratamente corespunzătoare.

La pauză de după amiază servim în grabă prânzul și cafeaua cu echipa serviciului medical.
După pauză nu ne relaxăm, completăm fișele medicale și listele care vor fi raportate a pacienților cu diabet zaharat. Birocrația pare să predomine în acest centru medical, mă gândesc eu cu tristețe...

Mai târziu, plec liniștită acasă, întrucât am reușit să îmi acopăr tot volumul de muncă. Acasă luăm cină în familie. Apoi urmează plimbarea de seară. Continui cititul cărții.

Miercuri

Mijloc de saptamână. Zăpuşeala de dimineaţă mă amețește și mă face să vreau să adorm. Exercițiile efectuate mă revigorează totuși și mă trezesc deplin. Servim micul dejun cu toată familia. Fiecare este preocupat, total absorbit de programul său din acea zi. Sub arșița soarelui merg măi încet, pe jos, la serviciu. Deși e dimineață, soarele arde sus pe cer, așa cum nu a mai făcut-o de multă vreme. Drumul este anevoios. Se anunță o zi foarte încinsă. Niciun nor, oricât de mic, nu se încumetă să dea ochii cu soarele care dogorește nepăsător. Ajunsă la serviciu, revizuiesc pacienții care sunt programați și verific prezența cartelelor medicale.

Prima pacienta programată este o tânără aflată în floarea vieții, care suferă de o boală incurabilă. Mă zăpăcește cu întrebări neclare și, într-un final, fără răspuns. Încerc să-i răspund cu cât mai multă acuratețe și să o liniștesc, să-i inspir speranță și încredere. A două pacienta, fiind recent externată la staționar, necesită o consultație, dar și un tratament ambulator. Următorul pacient este programat cu scopul de ai fi eliberate rețete la medicamentele compensate de stat. Totul pare a decurge bine până în momentul în care ajung doi pacienți neprogramați, care au reușit, pe acest timp arid, să răcească. Aceștia sunt consultați și le sunt indicate tratamentele corespunzătoare. Continue să vină pacienți programați, unii după rețete, alții care au nevoie de o consultație.

Același circuit al birocrației pare să se repete la nesfârșit...

Iată și pauză de amiază. Servim cafeaua în ritualul nostru obișnuit și atât de îndrăgit de personalul nostru medical. Între timp apare un reprezentant al unei firme farmaceutice, care ne aduce și noi informații. Din nou, este nevoie de completarea documentației medicale. Același circuit al birocrației pare să se repete la nesfârșit.

Astăzi finalizez mai devreme și plec spre casă să pregătesc cină împreună cu fiica. Mă bucur mult să o revăd, prezența ei îmi aduce o atitudine de calmitate și fericire. Înainte de somn,facem o plimbare prin satul ale cărui lumini difuze se sting treptat.

Joi

M-am trezit la 6 dimineața. Cu ajutorul exerciților efectuate consistent de dimineață îmi voi limpezi gândurile și îmi voi găsi pacea interioară, gata pentru provocările din timpul zilei. Mulțumesc Universului pentru sănătate, pentru lumina zilei, pentru fiecare clipă din viață mea, pentru tot ceia ce am! Savurez cafeaua și iau micul dejun. Îmi aplic cu grijă ortezele pe picioare și mă îndrept spre servici. Este o dimineață superbă, învăluită de o răcoare ce se face simțită, plăcută probabil pentru toți consătenii mei, întrucât este deosebit de revigorantă. Vine că o binecuvântare după căldurile toride și arșiță cumplită de zilele trecute.

Ajung cu greu la servici, întrucât acest drum mi se pare mereu anevoios și revizuiesc programul persoanelor care sunt programate pe ziua de astăzi. Ziua începe cu pacienți care necesită consultații în dinamică, cu revizuirea investigațiilor efectuate. Dar iată că avem totuși și o urgență: o pacienta cu hemoragie externă! Îi acordăm primul ajutor și o lăsăm sub supravegherea asistenților medicali.Totul pare a fi bine, în pofida sosirii unui reprezentant din organele de drept, care solicită informații despre starea gravă a unei paciente. Raportăm datele necesare în anchetă și verificăm starea acesteia, permițându-i să plece acasă.

Ziua începe cu pacienți care necesită consultații în dinamică...

La mult așteptata pauză servim cafeaua împreună cu întregul cadru medical și vorbim despre recentele noutăți. Apoi completăm fișele medicale și examinăm rezultatele investigațiilor. Împreună cu celelalte cadre planificăm care pacienți vor fi programați pe mâine la specialiști. Finalizând ziua și îndreptându-mă spre casă, mă copleșește grijă în privința pacientei anchetate astăzi și în privința stării ei. Oare o să fie bine?

Ajunsă acasă, prepar o cină ușoară-salată de legume și piept de pui fiert. Mă pornesc la obișnuita plimbare dinainte de somn și mulțumesc Universului pentru ziua de azi. Sunt atât de recunoscătoare pentru fiecare minută petrecută astăzi, indiferent de nesfârșita oboseală, de ortezele ce îmi strâng piciorul, de oricare încercare pe care mi-o dă viața. Mă simt în stare să le depășesc pe toate.

Vineri

Iată că a venit și ziua de vineri, această săptămâna a decurs atât de repede! Deschid calculatorul și verific mesajele de pe Facebook, îmi salut prietenii și pornesc către bucătărie. Servesc cafeaua la bucătărie, apoi pornesc pe jos la serviciu. Salut natură care lucește sub razele calde ale soarelui matinal. Astăzi întâlnesc puțini oameni către drumul spre blocul medical. În drum spre serviciu sunt împovărată de gânduri despre muncă pe care o prestez și care îmi place mult. Îmi place să comunic cu oamenii, să le împărtășesc grijile și bucuriile, să identific soluții optime și tratamente pentru ameliorarea stării lor de sănătate. Totuși, această muncă necesită o doză puternică de energie și un efort continuu, care mă seacă de puteri.

Aici închei jurnalul unei săptămâni de lucru...

Ajunsă la servicii fac verificările la programare și încerc să programez pacienții la specialiști, cu cât mai de dimineață posibil. Apoi încep primirile, primii mei pacienți sunt micuții care vor merge în clasa întâi și care au venit cu părinții sunt la controlul profilactic. În așa caz, se indică de a se efectua analize și a se programa la specialiștii necesari. O fetiță care s-a prezentat cu tatăl ei are o plagă netratată la picior, i se acordă de urgență primul ajutor, i se prelucrează plagă și se aplică pansamentul steril. O altă pacienta acuză dureri de spate.

Restul pacienților își așteaptă rândul pentru a le fi verificată tensiunea arterială și a le fi prescrise rețete compensate. Pacienții vin cu diverse probleme de sănătate, ii consult, prescriu tratament, oferindu-le susținere. Sunt cu sufletul împlinit când reușesc să le aduc un zâmbet pe față. Astăzi îmi servesc cafeaua din fugă, întrucât cantitatea mare de pacienți nu îmi permite o pauză. Gândul meu este acasă, îmi doresc să îmi revăd și să îmi cuprind fiica. Mă mobilizez și îmi finisez lucrul. Toate lucrurile pe care nu le reușesc, le reprogramez pe săptămâna următoare.

Aici închei jurnalul unei săptămâni de lucru. Mult așteptatul week-end îl voi petrece în sânul cald al familiei.

Vezi comentarii (1)

Acest forum a fost închis
XS
SM
MD
LG