Mai mulţi cunoscuţi şi colegi de breaslă mi-au spus în ultima vreme, cu satisfacţie, că, în sfârşit, au venit tinerii la putere, că noii conducători pro-europeni instalează tineri talentaţi în funcţii importante. Şi că noua mentalitate a generaţiei tinere va anihila gândirea retrogradă, bătrânicioasă, de sorginte sovietică. Măi să fie!
Cunoscuţii şi colegii sus-pomeniţi chiar mi-au dat mai multe exemple: deputaţi tineri, unul chiar cel mai tânăr din istoria parlamentarismului moldovenesc, o prim-ministră relativ tânără, un preşedinte al parlamentului tânăr, un vicepremier de numai 30 de ani, şi chiar preşedinta ţării e departe de anii bătrâneţii. Ce să spun? E un lucru lăudabil, necesar, frumos. Tinerii trebuie promovaţi, ei, într-adevăr, nu sunt contaminaţi de trecutul sovietic în măsura în care suntem noi, ăştia mai vârstnici. Eu unul mă bucur sincer că tânăra generaţie a venit la putere! Bravo! A venit în mod firesc timpul lor şi bătrânii, care mare lucru n-au făcut în ultimii 30 de ani, trebuie să le cedeze pârghiile puterii.
Doar o precizare vreau să fac, una care sper că nu le va părea supărătoare colegilor cu pricina. Acceptând sosirea tinerilor la putere, salutând această sosire, n-ar trebui să uităm totuşi că criteriul principal ar trebui să rămână profesionalismul şi poate onestitatea. Şi dacă un bătrânel, şi această noţiune e de la o vreme foarte elastică, se descurcă bine într-un domeniu, de ce ar trebui să-l alungăm cu tot dinadinsul? De asemenea, să nu uităm că şi tinereţea uneori dă cu bâta-n baltă. Îmi amintesc, de pildă, de tinerii care luau mită la Aeroportul Chişinău fără nici o jenă. Păi, avem nevoie de asemenea tineri corupți în funcţii responsabile?
