A devenit o tradiție pentru mulți ca, spre sfârșitul primăverii, să migreze în Paradisul cărților, adică la Târgul de carte Bookfest. Ei spun că sunt atrași nu neapărat de manifestările organizate în cadrul târgului, ci mai ales de cărți. „O carte nu te trădează, te întorci mereu la ea”, spun unii vizitatori rătăciți pe potecile „care se bifurcă” ale imensei biblioteci care este Bookfestul.
Târgul are o istorie de doisprezece ani și continuă tradiția anteriorului târg, Bookarest, de care-l deosebesc anvergura și reprezentarea.
În ani, Bookfest s-a ambiționat să semene, chiar dacă de departe, cu unul dintre târgurile de carte occidentale pe care și le-a luat ca model Asociația Editorilor. Amatorii de carte au putut participa la această ediție la sute de evenimente, de la lansări de carte și lecturi în public, la dezbateri și colocvii, iar editorii de carte au adus în pavilioanele expozițonale sute de mii de titluri.
Bookfest - București 2017. Ediția a XII-a
Însă în ciuda aspectului festiv, Târgul nu ascunde temerile multora că, dintr-un motiv sau altul, cartea este o specie în pericol. Scriitorul Leonard Oprea susține că nu sunt multe motive de optimism.
„Se poate ca în curând să apară această perspectivă și anume ca editorul și scriitorul să plătească cititorul pentru a fi cumpărate cărțile și citite”, susține el mai degrabă serios decât glumind. Pe hârtie afacerea pare înfloritoare, mai spune Oprea, pentru că mulți autori au început să plătească editarea și tipărirea cărților din buzunar.
Silvia Colfescu, scriitoare, graficiană și directoare a Editurii Vremea, crede că nu politica e principala vinovată a scăderii interesului pentru carte, ci educația. Iar viitorul nu pare mai încurajator. „Lipsa de educație produce analfabetism funcțional. 40% dintre absolvenții liceelor sunt analfabeți funcțional și viitorul lor este marginalizarea, excluziunea socială”, mai spune Silvia Colfescu.
Iurie Bârsa, directorul Editurii Arc din Chișinău, este însă un luptător și vede partea plină a paharului. El spune că oamenii se întorc cu fața către carte, dar că mai sunt multe de făcut pentru integrarea culturii moldave în cea românească iar editurile au un rol central. „Aș vrea mai multă deschidere a cititorilor față de cărțile pe care le aducem din Republica Moldova, să nu aibă prejudecăți că venim dintr-o zonă crepusculară, facem cărțile cu mare drag, le selectăm, la fel, cu multă seriozitate și ne dorim ca aceste cărți să fie de un circuit înalt atât în Republica Moldova cât și în România deci să avem un spațiu unic, fără discriminări.”
În ciuda strădaniilor, târgul are un aspect desuet, modest și prăfuit. Unii spun că nu mai e un târg de carte, ci un simplu târg, adică un talcioc. Banii puțini, capriciile vremii sau poate că oferta care a conținut multe reeditări și traduceri și prea puțin prime ediții ale unor opere originale au făcut ca numărul vizitatorilor să fie redus, cele mai vizitate standuri fiind cele de literatură pentru copii și, de ce nu, cele de carte străină.
Invitata specială a târgului este Suedia și nu ar fi inutil ca editorii și legiuitorii români să arunce un ochi în legislația și practicile culturale ale acestei țări. Acolo, ca și în alte țări occidentale, funcționează un eficient și nonpartizan sistem de finanțare a cititorilor și consumatorilor de cultură, a scriitorilor, a editorilor și a traducerilor în alte limbi. România pare să se mulțumească cu mult mai puțin. Cu o piață de carte de trei euro de cap de locuitor și cu concurența tot mai puternică a Internetului, producția de carte e țintuită la pat în moarte clinică.
Entuziasmul și optimismul tot mai puținilor amatori de lectură este admirabil, dar pare-se nu suficient.
