Tortura și maltratarea rămân probleme nerezolvate în Republica Moldova. Concluzia aparține Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei care a audiat recent modul în care Republica Moldova execută acele hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului ce au scos în vileag aplicarea torturii și a relelor tratamente de către poliție, investigarea ineficientă a cazurilor, condamnarea în baza probelor obținute în urma maltratării și neacordarea asistenței medicale adecvate persoanelor ajunse în custodia statului.
Avocatul Vadim Vieru, de la Asociația Promo-LEX, spune că fenomenul torturii s-a diminuat în ultimii ani, dar îngrijorează impunitatea, adică nepedepsirea celor care admit tratamente degradante în raport cu persoanele reținute, aflate în arest sau în penitenciare:
„Numărul de cauze trimise în instanța de judecată și condamnarea persoanelor care au aplicat maltratarea indică în continuare o problemă continuă privind eficacitatea și continuarea investigațiilor. Este criticată activitatea procurorilor în mod special. Comitetul de Miniștri a solicitat informații privind motivele reducerii numărului de investigații inițiate și transmise în instanță și dacă autoritățile continuă practica desfășurării unei anchete preliminare înainte de a iniția o investigație mai eficientă. Există în continuare cazuri și apeluri de la deținuți și alte persoane care au avut interacțiune cu reprezentanții statului, care raportează acest fenomen interzis prin convenții internaționale și nu numai”.
Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a verificat măsurile pe care le-a întreprins Republica Moldova privind executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului în grupul de cauze Levința. Este cazul a doi frați care au reclamat că au fost maltrataţi de către polițiști pentru a fi forţaţi să recunoască fapte pe care nu le-au comis şi că au fost condamnați în baza probelor obținute ca urmare a aplicării forței.
Organizațiile neguvernamentale Promo-LEX și Centrul de Resurse Juridice, care au prezentat un raport forului european, s-au arătat îngrijorate de „lipsa unui impact al reformelor și măsurilor de combatere a maltratării întreprinse până acum de autoritățile moldovenești”.
„De asemenea, în vederea prevenirii de noi condamnări la CEDO, au fost solicitate informații dacă au fost luate măsuri pentru combaterea practicilor de neîregistrare oficială a reținerii și detenției persoanei și a fost criticată și lipsa convențialității în timpul examinărilor medicale a persoanelor aflate în custodia poliției care este o problemă serioasă încă și a invitat repetat autoritățile să adopte o astfel de convențialitate”.
Autoritățile nu au avansat prea mult nici în cazul Brăguța, tânărul reținut în trafic de oamenii legii, care a murit într-un izolator după ce a fost bătut și ținut în condiții precare. La patru ani de la acest caz, nu există încă o decizie definitivă și irevocabilă de condamnare. Vadim Vierul spune că rămâne la fel de acută problema acordării asistenței medicale în izolatoarele de detenție preventivă și în penitenciare.
„Comitetul ONU împotriva torturii așteaptă ca Guvernul Republicii Moldova să informeze despre cum se execută această cauză, cum sunt pedepsite persoanele. Dosarele sunt încă în instanța de judecată, iar problemele care au fost constatate în acea cauză, inclusiv de către avocatul poporului, nu au fost soluționate, respectiv, asemenea cazuri ar putea să se mai repete.”
Cazuri de aplicare a forței asupra persoanelor reținute sau condamnate sunt atestate de către reprezentanții Oficiului Avocatului Poporului în timpul vizitelor inopinate la izolatoarele de detenție provizorie sau în penitenciare. Acestea sunt consemnate în rapoarte și transmise procurorilor. Juristul Alexandru Zubco, de la Oficiul Avocatul Poporului, spune că persoanele maltratate evită sau refuză în multe cazuri să reclame că au fost bătute, chiar și atunci când sunt semne evidente. El crede că este vorba de frica de a nu fi supus din nou acestor practici sau a neîncrederii în reprezentanții instituțiilor statului.
„Noi observăm că persoana prezintă leziuni și ea totuși spune că: Pe mine m-au bătut la reținere. Nu sunt atât de multe cazuri, dar 4-5 în semestru sunt înregistrate, în care persoanele totuși vorbesc. Noi le comunicăm imediat procurorilor. Aici mandatul nostru se termină. Putem doar să monitorizăm. Avem informația la zi, dar procurorii trebuie să fie mai activi, să dovedească cazurile și să pedepsească persoanele care admit maltratarea.”
Persoanele care au fost bătute sau sunt private de anumite drepturi, cum ar fi accesul la asistență medicală, atunci când ajung în custodia organelor de urmărire penală sau ispășesc pedeapsa într-un penitenciar trebuie să știe că au dreptul să comunice aceste cazuri la procuratură sau avocatului poporului.
Atâta timp cât statul își asumă izolarea sau detenția unui cetățean bănuit de anumite încălcări, susțin apărători ai drepturilor omului, trebuie să asigure că-i vor fi respectate demnitatea, sănătatea și integritatea umană.
