Fireşte că, la rigoare, se poate afirma că totul e politică, că viaţa noastră de zi cu zi e la cheremul politicii, că politica se întrezăreşte în tot ce ne înconjoară. Deci un jurnalist, de pildă, nu poate evita politica şi pesemne, dacă renunţa la ea, ajunge într-un con de umbră. Anume politica atrage cei mai mulţi spectatori şi face rating. Nu se poate pesemne fără politică, dar la fel de important e cum ne apropiem de ea. Revin la un subiect mai vechi, talk-show-ul politic.
Vasăzică am văzut pe Internet un talk-show-politic dintr-o ţară occidentală care m-a frapat. Era un talk-show care se deosebea de cele mai multe talk-show-uri moldoveneşti, destul de anoste. Invitaţii moderatorului erau doi politicieni, un analist politic şi… un scriitor. Ei bine, câţi scriitori sunt invitaţi în talk-show-urile noastre politice? Mai nimeni nu e invitat deoarece la noi se crede că oamenii de artă nu au ce să spună în emisiuni politice. O greşeală foarte mare. Omul de artă, medicul sau profesorul ar putea să confere discuţiei despre politică un suflu proaspăt, să aducă în discuţie detalii noi.
Omul de artă, medicul sau profesorul ar putea să confere discuţiei despre politică un suflu proaspăt...
Ce făcea scriitorul occidental în emisiunea sus-pomenită? Păi, el mereu se apropia de viermuiala politică dinspre cotidian, se uita la toate subiectele dezbătute din perspectiva interesului contribuabilului simplu. De pildă, politicienii discutau despre un proiect de lege necesar, subliniind contribuţia partidelor Z şi Y la facerea proiectului, pe când scriitorul voia să ştie cum anume modificările partinice se vor reflecta în viaţa de zi cu zi. Mă frapase şi moderatorul care, deşi foarte politicos, ştia să controleze discuţia, nu accepta divagaţii sterile, deşănţate, şi păstra o distanţă egală faţă de toţi invitaţii. I se citea în priviri că politicienii invitaţi nu sunt mai importanţi pentru el decât scriitorul. Nu făcea reverenţe penibile la adresa politicienilor şi se simţea că scopul lui e doar să informeze publicul. Or jurnalismul moldovenesc mi se pare din cale afară de dependent de politică. Prea timorat e în faţa politicienilor. Nu politicianul îi face o favoare jurnalistului, venind la emisiune, ci jurnalistul îi face o favoare politicianului, oferindu-i şansa să fie ascultat de marele public. Dar discuţia e prea lungă şi voi reveni la ea…
