Să zicem că un politician, sindicalist sau vreo altă persoană publică e întrebat: ce faceți cu paharul de pe masă? Îl lăsați unde e? Îl duceți la bucătărie sau îl umpleți cu apă?
Șansa unui răspuns clar e egală cu șansa ca un meteorit să cadă pe pămînt, după ce trece prin urechile acului. Întrebările de mai sus vor primi un răspuns lung, precedat de o introducere care se transformă în conținut și încheiere.
Așadar, întrebarea e: lăsați paharul pe masă? Și răspunsul va fi: noi, partidul sau sindicatul „x” am fost singurii care am analizat din vreme problema și am adoptat o rezoluție la Congresul de Privit Pahare din care rezultă clar că situația trebuie rezolvată, dar numai după o analiză responsabilă care va fi lansată după ce va fi luat în considerare contextul intern și internațional, precum și dialogul cu partenerii sociali pe care îi consultăm tocmai pentru că sîntem datori să rezolvăm marile probleme ale societății și să ne facem datoria față de alegători, așa cum i-am obișnuit și nu așa cum face partidul „y” care promite doar pentru a-i lăsa pe cei mulți cu pahare puține sau deloc.
