„Trebuie să plătim pentru ceea ce a făcut Rusia” | Problemele rușilor care au plecat din țară

Opoziția belarusă a prezentat la Varșovia modelul unui pașaport al „Noului Belarus”, relatează serviciul belarus al RFE/RL. Potrivit reprezentantului pentru afaceri externe al Cabinetului Unit de Tranziție din Belarus, Valeri Kovalevski, membrii opoziției negociază cu reprezentanții țărilor UE recunoașterea unui asemenea document care ar ține cont de „tradițiile europene”.

Designul specimenului este similar cu cel al pașapoartelor din țările membre ale UE. Îi lipsesc însă informațiile în limba rusă, care este limbă de stat în Belarus. Încercări de a introduce în circuitul internațional un astfel de document au fost întreprinse și de reprezentanții emigranților ruși, dar nu au avut succes până în prezent.

Opoziția belarusă din exil a decis se elaboreze un pașaport național numit „Noul Belarus” după ce un număr mare de cetățeni belaruși, care au părăsit țara după represiunile în masă ce au urmat controversatelor alegeri prezidențiale din 2020, s-au confruntat cu problema schimbului de acte la misiunile diplomatice existente ale Belarusului, subordonate regimului lui Aleksandr Lukașenko.

Modelul de pașaport a fost prezentat în cadrul conferinței „Noul Belarus 2023”, organizată recent la Varșovia de Biroul fostului candidat la președinție Svetlana Tihanovskaia, Cabinetul de tranziție unit al Belarusului și Consiliul de coordonare al opoziției.

După începutul invaziei rusești în Ucraina, care a provocat și un exod în masă al cetățenilor ruși care nu sunt de acord cu politicile lui Putin, s-a discutat mult despre ideea unui așa-numit pașaport pentru „rușii cei buni” – pentru cetățeni ruși care au avut probleme legate de legalizarea statutului lor în alte țări ale lumii. Apoi, mulți și-au amintit de pașaportul lui Nansen. La începutul secolului al XX-lea, acesta era eliberat emigranților ruși care au părăsit Rusia după revoluția bolșevică și, mai târziu, altor refugiați care nu au putut obține un pașaport obișnuit.

În luna mai a anului trecut, la conferința de la Vilnius a Comitetului rus împotriva războiului, a fost reînnoit apelul privind emiterea unui document special pentru rușii care au părăsit țara. Din comitet făceau parte, printre alți emigranți politici cunoscuți, Mihail Hodorkovski, Garry Kasparov și Dmitri Gudkov. Comitetul anunțase că este pregătit să reprezinte interesele rușilor care se opun războiului. Astfel, s-a propus lansarea unei „declarații anti-război” prin care semnatarii ar fi împuternicit Comitetul să le reprezinte interesele în diferite instituții. La modul practic, un cetățean rus care a semnat declarația ar fi urmat să primească un document care să confirme că este un „rus bun”, un document care i-ar fi putut facilita accesul la servicii bancare, la obținerea vizelor și la alte servicii care nu mai sunt disponibile pentru cetățenii ruși din cauza invaziei în Ucraina. S-a discutat mult și despre ideea ca rușii care se opun războiului să se „oficializeze politic” pe o platformă specială de internet - care ar pretinde o legitimitate internațională și ar oferi posibilitatea verificării și confirmării identității acestor persoane, printr-o procedură specială, în baza unor standarde europene.

### Vezi și... ###

Rușii iau pașapoarte kârgâze pentru a scăpa de războiul din Ucraina

Dar ideea pașapoartelor pentru „rușii cei buni” a fost percepută negativ atât de rușii care au plecat, cât și de cei care au rămas în țară. Politicienii din opoziția rusă nu au mai încercat să vorbească public despre acest subiect.

Radio „Svoboda” a discutat cu mai mulți cetățeni ruși care au părăsit țara după începerea războiului în Ucraina. Aceștia au vorbit despre experiența lor de legalizare în țara gazdă și și-au împărtășit opinia în legătură cu ideea unui pașaport pentru „rușii cei buni”.

Mihail Kopitsa, un profesor de istorie din Arhangelsk, locuiește acum în Muntenegru, în orașul Herceg Novi, și lucrează ca profesor de istorie la o școală nouă de limbă rusă „Adriatic Novi”, care este frecventată de copii din Ucraina, Belarus și Rusia. Mihail spune că, pentru el, n-a fost dificil să obțină un permis de ședere în Muntenegru:

- Dacă ai un loc de muncă, este foarte simplu să obții permisul de ședere, chiar destul de repede. Școala care mi-a oferit un loc de muncă este înregistrată oficial. Aceasta a furnizat autorităților informații cu privire la locul vacant, iar eu am adunat documentele necesare: cazierul juridic, o traducere a diplomei de studii care a fost aprobată de ministerul educației local, și alte câteva acte. Dacă ai un loc de muncă, iar angajatorul confirmă acest lucru, totul este simplu și rapid.

- Ați avut dificultăți în ceea ce privește legalizarea statutului dumneavoastră, în legătură cu faptul că sunteți cetățean al Federației Ruse?

- Nu. La poliție întâlnești mulți oameni – și ruși, și ucraineni și belaruși. Însă nu am observat nicio atitudine „specială” față de mine din cauza că am pașaport rusesc. Atitudinea a fost aceeași ca față de un reprezentant al oricărei alte țări.

- Ideea unui pașaport pentru „rușii cei buni” s-a discutat mult printre cetățenii ruși care s-au opus războiului și au părăsit țara. Ce părere aveți față această idee și, cum credeți, de ce a eșuat?

- Am o părere bună pentru că, atunci când colegilor mei le-au expirat pașapoartele, a fost problematic să obțină altele noi. Nu toate serviciile consulare rusești funcționează în Muntenegru. Situația aceasta a durat foarte mult timp, însă, până la urmă, s-a rezolvat într-un mod fericit. De aceea, eu cred că a fost o idee bună. Ce-i drept, denumirea „rusul cel bun” stârnește imediat un protest inconștient și greu de articulat - această împărțire în „miei” și „țapi” este viciată din punct de vedere etic. Totuși, după părerea mea, ar fi util și important ca o astfel de idee să fie cumva realizată. Rușii care condamnă războiul au plecat, uneori în semn de protest, alteori pur și simplu pentru că nu mai puteau trăi într-o țară-agresoare. Mulți au fost persecutați.

Noi, de fapt, nu putem conta decât pe noi înșine. Nu există structuri și organizații care să-i ajute în mod specific pe ruși. Ucrainenilor și belarușilor le este mai ușor - există structuri care îi ajută, sunt recunoscuți ca refugiați, au o diaspora, sunt ajutați de instituții de stat în țările în care au venit. Dar nu este cazul rușilor. Noi nu suntem recunoscuți ca refugiați. Nu putem conta decât pe noi înșine. Am plecat pentru că a fost propria noastră alegere. Mi se pare că acest lucru este nedrept. Pentru nu este atât de simplu să faci diferența între „rușii cei răi” și „rușii cei buni”, între buni și răi.

### Vezi și... ###

„Mai bine în codru decât la război!”. Un IT-ist rus s-a ascuns de mobilizare în pădure

Există o mulțime de optimiști printre rușii care trăiesc în afara Rusiei, în țările UE. Aceștia își manifestă uneori pozițiile într-un fel sau altul, deși, în ultima vreme, mi se pare că acest lucru a devenit mai puțin vizibil. Aparent, este o problemă foarte dificilă. Cu toate acestea, pentru acei ruși care sunt împotriva lui Putin, care consideră că este imposibil să se asocieze cu o țară care lovește spitale, școli, ai cărei soldați comit crime de război și al cărei președinte este anchetat, această situație este foarte dificilă pentru ei. Eu și colegii mei ne dăm seama că ne aflăm într-o poziție foarte bună, deoarece avem locuri de muncă și venituri. Și cred că sunt mii de oameni care nu au această oportunitate, care sunt supuși unor privațiuni, care sunt foarte traumatizați de această experiență și care trebuie să se întoarcă, în cele din urmă (în Rusia), unde nu au nicio perspectivă. Este trist și nu este deloc bine pentru ei.

Dacă ar exista ceva de genul pașapoartelor Nansen, probabil că asta ar fi un sprijin pentru aceste persoane. Aparent, belarușii, care elaborau o astfel de idee, s-au dovedit a fi mai consolidați, mai capabili de un fel de interacțiune între ei, dar și cu structurile europene. Poate că au avut mai mult timp pentru asta. În ce-i privește pe ruși, lucrurile sunt mult mai complicate și merg mai prost. Asta ne întristează foarte mult. Dar ce se poate face în această situație? Nu știu. Știu că toți cei care au plecat după 24 februarie (2022) au trecut prin greutăți, de aceea nu putem conta decât pe noi înșine - spune profesorul de istorie Mihail Kopitsa.

Sava Deveatkin este un specialist IT din Moscova care, după anunțarea mobilizării în Rusia, s-a mutat în Kazahstan, iar acum locuiește și lucrează în Almatî. El și-a deschis propria companie în Kazahstan și a obținut fără probleme un permis de ședere (RVP) în țara gazdă:

- Am cumpărat bilete pentru Kazahstan chiar înainte de mobilizarea generală, la începutul lunii septembrie, pentru că toată lumea deja înțelegea ce urma să se întâmple. Așa că am cumpărat bilete în avans și am zburat la Almatî. Lucrez în sectorul IT, dar sunt implicat și în domeniul imobiliar. Atunci când rușii au început să fugă de mobilizare în Kazahstan, autoritățile au interzis așa numit-ul visa run (posibilitatea de a rămâne într-o țară pentru o perioadă mai lungă decât permite viza sau acordul de călătorie fără vize). Înainte putea să stai în Kazahstan timp de trei luni, să mergi în Kîrgîzstan pentru o zi sau două, apoi să te întorci și să ai din nou dreptul de a sta aici timp de 90 de zile. În prezent, mă aflu aici în mod legal (am un permis de ședere) datorită faptului că am o companie aici. Un permis de ședere este un permis de ședere, dar îl obțin doar pentru că am un contract de muncă, în cazul meu cu mine însumi.

Acesta este un fenomen de masă în Kazahstan. Dar, în majoritatea cazurilor, oamenii nu își deschid propriile companii, ci apelează la alte firme cu posturi vacante pentru a rămâne în țară în mod legal. Pentru cetățenii ruși, aceasta este singura modalitate de a nu încălca legea. Contractul de muncă se încheie pentru un an, dar poate fi reînnoit cu ușurință. Dacă aveți un permis de ședere, totul este minunat. De fapt, eu nu am fost verificat nicăieri, pentru că locuiesc în Almatî și sunt mulți ruși aici, așa că nu ies în evidență în niciun fel. Așadar, ideea unui pașaport pentru „rușii cei buni” nu este relevantă pentru mine personal, deoarece cetățenii ruși nu au niciun fel de probleme cu traiul sau cu munca în Kazahstan, spune Sava Deveatkin.

Elena Kotionocikina, un deputat municipal din Moscova, împotriva căreia autoritățile ruse au deschis un dosar penal sub acuzația de răspândire a falsurilor, a povestit jurnaliștilor de la Radio Svoboda prin ce a trecut atunci când a plecat din Rusia și cum a reușit să-și legalizeze șederea în UE. În prezent, Elena locuiește și lucrează în Lituania, având un permis de ședere în această țară:

- După începutul procesului, am fugit în Armenia, iar de acolo am luat trenul până în Georgia, unde am așteptat o viză de tip „C” pentru zona Schengen. Deoarece persoanelor care nu au permis de ședere în Georgia nu li se acordă vize pentru țări din zona Schengen, Lev Aleksandrovici Ponomarev (opozant rus – n.r.) și cu mine am apelat la o organizație pentru drepturile omului cu sediul în Lituania. La cererea acesteia, am primit o viză pentru Georgia. Apoi am venit în Lituania și am primit o viză umanitară „D” - acest tip de viză a apărut după începerea războiului Rusiei împotriva Ucrainei. Acum am un permis de ședere, care este valabil pentru un an - în fiecare an trebuie să depun o nouă cerere, iar după cinci ani pot solicita un permis de ședere permanentă, dacă locuiesc în același loc timp de cinci ani. Am reușit să-mi găsesc de lucru și am deschis o firmă mică, individuală, ca să plătesc impozite. Nu mi-e teamă că permisul de ședere nu va fi prelungit, deoarece există un dosar penal împotriva mea în Rusia.

- Când a început războiul, s-a discutat pe larg ideea de a acorda pașapoarte pentru așa-numiții „ruși buni”. Care este atitudinea dumneavoastră față de această idee și, cum credeți, de ce nu a funcționat?

- Nu știu la ce ar folosi un asemenea document. În principiu, ar putea stimula oamenii să se despartă de regimul lui Putin, pentru că vedem că acest lucru nu se întâmplă. În Europa și în Occident, în general, nu există mecanisme care să stimuleze procesul de rupere a legăturilor cu regimul Putin. În ceea ce privește un pașaport special pentru cetățenii care au părăsit Rusia - nu depinde de noi, ci de birocrația europeană. Dar aceasta nu vede încă necesitatea unui asemenea document, deoarece există deja mecanisme de legalizare a persoanelor în aceste țări. Posibil, un pașaport convențional al unui „rus bun” ar putea deveni un fel de mecanism psihologic prin care oamenii să se separe de regimul lui Putin, dar acest lucru nici măcar nu este discutat în Europa. Singurul precedent este ridicarea sancțiunilor împotriva lui Oleg Tinkov, dar, în general, mecanismul nu este bine stabilit, iar oamenii din Rusia nu au niciun stimulent pentru a se desprinde de regim. Bineînțeles, trebuie să muncim în această direcție, a declarat politicianul de opoziție Elena Kotionocikina.

Jurnalistul Aleksandr Piciughin, care locuiește în Georgia, spune că a devenit problematic pentru cetățenii ruși să obțină un permis de ședere în această țară după invazia rusă în Ucraina. El și familia sa au simțit acest lucru pe propria piele. Cu toate acestea, rușii pot rămâne în Georgia pentru o perioadă destul de lungă de timp, spune Aleksandr:

- În această privință, Georgia are cele mai liberale legi. Cel puțin, poți să te afli aici fără viză timp de un an de zile, iar apoi să faci o scurtă călătorie peste hotare ca să-și resetezi perioada de ședere și să nu-ți mai faci griji pentru alte 360 de zile. Am făcut și eu asta o dată. Bineînțeles, la început am încercat să obțin un permis de ședere, la fel ca mulți alți ruși care au venit aici. Fiul meu are un permis de ședere ca elev la o școală publică din Tbilisi. Eu am solicitat un permis de ședere pentru reîntregirea familiei. Dar după termenul legal de o lună (în ceea ce privește birocrația totul a mers foarte bine) răspunsul a fost negativ, deși atunci avocații mi-au spus că nu au mai existat astfel de răspunsuri la cereri pentru reunificarea familiei. Răspunsul a fost standard - persoana este o amenințare la adresa securității țării. Dar, de obicei, astfel de răspunsuri se dădeau atunci când se refuza un permis de ședere pentru muncă sau ceva legat de afaceri.

- Deci, sunteți considerat drept o amenințare la adresa securității Georgiei?

- Da, dar nu este nevoie să trageți concluzii de anvergură aici - este doar o formulare standard care permite autorităților să evite orice explicații mai detaliate cu privire la motivul pentru care au refuzat să vă ofere permisul de ședere. Dar, bineînțeles, acest lucru afectează foarte mult percepția viitorului tău într-o țară nouă. Ca urmare, nici soția mea, nici fiica mea, nici eu nu avem permis de ședere, dar fiul meu are.

- Așadar, cum ați acceptat această situație?

- Idealismul meu s-a diminuat, bineînțeles. Când am venit aici, am crezut că Georgia era, probabil, norocoasă. Am văzut cine a venit din Rusia și mi-am dat seama că aceasta este partea cea mai bună a societății. Orice țară care găzduiește specialiști în asemenea domenii probabil că are de câștigat. Încă mai cred acest lucru, dar îmi dau seama că autoritățile georgiene pot avea propriile motive pentru a refuza permisele de ședere. Desigur, dacă la momentul sosirii mele am presupus că vom avea un viitor pe termen lung în această țară, pentru că îmi place foarte mult aici, acum îmi dau seama că orizontul este absolut deschis și nu exclud posibilitatea de a mă muta în altă parte, pentru că pur și simplu nu există nimic de care să mă atașez. Încă îmi place atitudinea oamenilor de aici, clima și oportunitățile de realizare personală în condițiile actuale, dar, cu toate acestea, nu exclud că, dacă voi găsi o opțiune mai potrivită, inclusiv în ceea ce privește legalizarea, putem lua o astfel de decizie. Adică, în funcție de o combinație de factori, bineînțeles, ar trebui să existe atât condiții financiare adecvate, cât și disponibilitatea autorităților de a accepta venirea ta pentru o perioadă lungă de timp.

- De îndată ce a început invazia, oamenii care nu au acceptat războiul au început să părăsească Rusia și a apărut ideea pașapoartelor pentru „rușii cei buni”. Dar, se pare că ideea a eșuat. De ce, cum credeți, și ar putea fi necesar un astfel de document, în principiu?

- Toată lumea își amintește de experiența de acum un secol, când a avut loc un exod similar al unor ruși din Rusia. Pe atunci, într-adevăr, existau astfel de documente și aceasta i-a ajutat pe unii. Nu știu de ce nu funcționează acum; poate că s-au schimbat condițiile. Nu pot spune că în țările care i-au primit pe acești oameni există o atitudine absolut univocă față ei. Deocamdată, situația este de așa natură încât trebuie să faci o diferență între stat și țara pe care o iubești, pentru că eu vreau să fiu în Rusia, dar nu vreau absolut deloc să am relații cu statul rus, care, în opinia mea, este criminal. Dacă această idee s-ar realiza cumva, cred că ar fi de ajutor. Dar se pare că trebuie să ne despărțim de aceste viziuni idealiste despre cum ar putea fi. Rușii, chiar și cei care nu susțin războiul și nu vor să aibă nimic de-a face cu statul rus, tot trebuie să plătească partea lor de preț pentru ceea ce a făcut Rusia, spune Aleksandr.