Două săruri tari stăpînesc engleza de ocazii publice: amazing și incredible. Uluitor și incredibil. Forța acestor cuvinte e vie în orice împrejurare: film, lege fiscală, nouă gamă de iaurturi sau navă cosmică. În românește, turma de grenade din titluri e mai felurită. Orice ziar care se respectă va folosi măcar o dată pe zi cuvintele: bombă, colosal, șoc, fără precedent, fabulos, grav, halucinant, îngrozitor, extraordinar, pericol, alarmă, lovitură. Realitatea are nevoie de proiectoare, zgomot și exces. Faptele și cuvintele obișnuite sînt inutile. Un public amorțit de rulajul continuu al noutăților trebuie trezit, măcar o clipă, cu șocuri electrice și miracole, Nemaiauzitul și nemaivăzutul sînt permanente. Orice persoană, orice declarație și orice eveniment confirmă că lumea e agitată, agresivă și gata de orice. Orice clipă pregătește un pericol, o cotitură, o izbitură și, la un loc, un destin imprevizibil. Dar adevăratul șoc vine după. Cînd a terminat de citit și iese pe stradă, victima știrilor observă că totul arată ca înainte. Uluitor!
