Bunătatea e neprofesionistă, umilă și tăcută. În Moldova, România, Polonia, Slovacia și Ungaria milioane de oameni fără nume și titluri au demonstrat ce înseamnă să faci bine celor ce au parte de rău. Nimeni nu i-a organizat, plătit și îndemnat. Nu era nevoie. Sute de mii de refuigați ucrainieni au apărut peste noapte și i-au găsit pregătiți cu tot ce trebuie. Celor fără casă, un loc de dormit, flămînzilor un loc la masă, copiilor plînși o jucărie și un prieten nou. Cum de s-a întîmplat așa? E greu de explicat dar cîteva lucuri sînt limpezi. Vecinul trebuie ajutat. În trecut, te-ai înțeles cu el mai bine sau mai rău dar ai crescut lîngă el și e de-al tău. Limbile diferite nu scad și nu dezmint credința. Nenorocirile trecute nu se uită dacă vin din același loc. Din amintirea lor comună crește ajutorul de azi. Miracolul de la granițele de vest și de sud ale Ucrainei e profund uman.
