Primul semn al furiei e dispariția umorului. Nu numai la furioși, dar și în sine. Asta se vede azi și de aici tristețea. Umorul dispare și la furioși, și în sine. Nici o glumă nu mai poate anticipa realitatea. De pildă, ședința Consiliului Local al orașului american Sewattle la care au fost invitați numai albi. Terma: rasismul. Funcționarii albi au fost informați că sînt rasiști pentru că sînt albi, dar se pot îndrepta. Cum? Rărind întîlnirile cu alți albi, renunțînd la bunăstarea personală și la gîndul că au o slujbă sigură. Alt exemplu: o actriță americană cunoscută și ca militantă de stînga a fost luată cu asalt de o campanie lansată pe net. Apoi, a fost „anulată” - cum se zice mai nou. Adică scoasă din viața publică. Vina actriței: a fost văzută în compania unui bărbat republican, susținător al lui Trump. Altă ispravă: o firmă elvețiană de ciocolată a încetat să producă bomboanele numite Cap de Maur. De ce? Pentru a nu menține un nume rasist. Cine crede că are în față cazuri de umor negru ar face bine să tacă. Umorul nu mai are culoare pentru că nu mai e.
