„Un început de săptămână pe fond de oboseală acumulată de-a lungul „semestrului online”

S-a născut la Lugoj, județul Timiș, la 22 martie 1963. A lucrat cea mai mare parte a vieții în domeniul educației, deși primul job a fost în domeniul IT, întrucât a absolvit Liceul de Informatică din Timișoara. A absolvit Facultatea de Istorie – Filosofie, secția Filosofie – Istorie, în 1986, ca șefă de promoție pe țară. Ulterior a lucrat ca profesor de școală (Sălcuța-Titu), între 1986-1989 și Liceul Iulia Hașdeu din Lugoj (1989-1990). A participat activ la Revoluția din 1989, fiind membră în primul Consiliu al Salvării Naționale din Lugoj. După 1990 a plecat în Marea Britanie pentru a studia. A obținut titlul de Doctor in Philosophy (Ph.D) în teorie politică de la Universitatea din Manchester (1996).

Din 1996 lucrează ca universitar la Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA), București. Actualmente are titlul de profesor universitar și are abilitare pentru a conduce doctorate în științe politice - relații internaționale. A fost consilier al Ministrului Afacerilor Externe şi Director al Direcţiei de Planificare Politică (1998 – 1999). A activat ulterior în sectorul neguvernamental internaţional, fiind directoarea filialei româneşti a organizaţiei Civic Education Project (1999 – 2004). În 1997 şi 2005 a realizat managementul unor proiecte ale Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare centrate pe egalitatea de şanse.

Dintre cele mai importante publicaţii, menţionăm: Construcția Uniunii Europene (2009), Politica sexelor (2004), Individual Freedom and Political Manipulation (2003). Actualmente este prorector la SNSPA, București.

Luni

Am început ziua cu ritualul meditației.

O zi dificilă, un început de săptămână pe fond de oboseală acumulată de-a lungul „semestrului online” și a unei vieți ajustate pentru a mă proteja de virus. În cea mai mare parte, ziua de lucru e concentrată pe citirea de disertații și pe scrierea rapoartelor la licențele pe care le-am coordonat. Nu necesită foarte multă creativitate, dar sunt necesare. Reflectă multă muncă: a studenților pentru conceperea și scrierea tezelor și munca mea de coordonare a unor demersuri intelectuale coerente precum și munca de educare a unei discipline intelectuale la final de studii.

Am avut o discuție cu Alina Inayeh, directoare la Black Sea Trust for Regional Cooperation (BST) a GMFUS, și am inițiat de comun acord o dezbatere în mediul virtual cu tema „Ideologia de gen” și implicațiile sale pentru societatea românească. Va fi o colaborare între SNSPA (Școala Națională de Studii Politice și Administrative, București), Universitatea Indiana (SUA) și BST. Preconizăm să participe Maria Bucur (Indiana), Mihaela Miroiu, Cristian Pîrvulescu și subsemnata (SNSPA). Moderarea va fi asigurată de Alina Inayeh (BST). Încep să fac demersurile necesare, să comunic cu participanții la care ne-am gândit pentru a accept și dată, oră.

Mă ocup cu o serie de emailuri legate de doctoranzi, de situația lor. Am nevoie să centralizez pentru fiecare doctorand numărul de referate de susținut, cine e în prelungire și așa mai departe. E cu atât mai important să fac acest lucru, cu cât s-a schimbat conducerea școlii doctorale și se simte un nou suflu.

Lucrez la proiectul rețelei est și sud-est europene de femei specializate în relații internaționale, studii de securitate și domenii conexe, finanțat de BST și care a început în martie. Am avut o discuție cu Cosmin Grigore, absolventul nostru, care se ocupă de pagina Facebook și de canalul Youtube. Am avut o discuție și cu domnul Matei Ioan, responsabil pentru refacerea și restructurarea paginii proiectului.

Ziua este completată de o discuție telefonică cu mama, care e singură și departe de București, la 500 de km spre vest. Discutăm despre cum se simte, despre ce a mâncat, cu ce s-a mai ocupat în timpul zilei – conversațiile noastre obișnuite.

Printre picături, pe parcursul zilei, mai verific ce se mai întâmplă pe Facebook, ce mai postează prietenii și mă ocup de nelipsitul din ultimele două luni, Duolingo. Sunt în liga Ametist, învăț cu încăpățânare demnă de un Berbec limba rusă. Exotic.

Pentru că mă necăjește de mai bine de o săptămână murdăria de pe mașină, o duc spre seară la spălat și fac și o rundă de cumpărături imediat după.

La cină, m-am enervat cu Realitatea TV. Din nou, o doamnă moderatoare și toți invitații bărbați. Mai mult, discutau despre o femeie, fosta prim-ministră a României, Dăncilă – care , știm, nu a fost o lumină și a fost „ciuca bătăii” întregii Românii mai pe tot parcursul mandatului său. Numirea ei nu a făcut cinste femeilor românce. Dar nici multele emisiuni în care vedem paneluri alcătuite exclusiv din bărbați. Ca și cum experiză feminină nu ar exista.

Închei ziua, încurajând studenții pe grupul de Facebook, urându-le succes și baftă mâine la susținerea tezelor de licență.

Jazz balads seara, înainte de culcare.

Marți

Azi am avut susținere de licențe, în cea mai mare parte a zilei. M-am bucurat de participarea în comisie a unor tineri colegi: Măriuca Constantin, Oana Ion, Radu Cucută, Mihaela Pădureanu. Am fost patru subcomisii și a noastră era subcomisia 4. Nu m-am putut abține să nu remarc faptul că am fost în această subcomisie o majoritate femei în timp ce o altă subcomisie a fost alcătuită integral din bărbați. În general remarc echilibrele și dezechilibrele de gen. Am și documentat de-a lungul ultimilor 2-3 ani prezența în mas- media a panelurilor alcătuite exclusiv din bărbați. Acesta este și motivul pentru care am propus proiectul unei rețele regionale de femei specializate în științe politice, relații internaționale, studii de securitate și domenii conexe – pentru a crește profilul expertizei feminine, care există, dar e ignorată în mare măsură.

Am avut un schimb inamical de replici pe Facebook cu un domn care susținea că mișcarea Black Lives Matter este o mare prostie, o golănie și a catalogat-o „terorism”, și care mai era susținut de câteva doamne care pledau în aceeași direcție. Am replicat că acțiuni violente s-au întâmplat și în timpul Revoluției din decembrie 1989, iar domnul Iliescu a spus despre demonstranții din Piața Universității din 1990 că sunt „golani”. Nu am mai adăugat că îmi venea să-i întreb: Oare Revoluția Franceză cum a fost?

Orice schimbare majoră, orice răsturnare social-politică, orice revoluție vine cu violență și cu agresiuni care reflectă nemulțumirile acumulate de-a lungul timpului de respectivele segmente de populație. Cu cât este mai dificil să te exprimi și să-ți comunici la nivel politic nevoile și interesele, cu atât izbucnirile sunt mai violente și inevitabile. Exemplul Revoluției din decembrie 89 din România este grăitor în acest sens. De ce am fost singurii din regiune care ne-am despărțit de un regim așa-zis comunist cu sînge? Pentru că regimul Ceaușescu a fost ermetic, nu a permis comunicarea nemulțumirilor populației, nu au existat supape de exprimare a nevoilor și a nemulțumirilor, nu au existat facțiuni în interiorul Partidului Comunist care să preia promovarea acestor interese.

Am avut o discuție cu Ionela Liță, o prietenă, despre înmulțirea „influensărilor” populiști, care câștigă audiență prin adoptarea unei atitudini de siguranță atoateștiutoare și ne-am dat seama că este un fenomen care merită studiat și contracarat. Pentru că influențele merg în general în direcția acreditării unor valori nedemocratice – gen violență împotriva femeilor, sfidarea legilor și a statului de drept etc. Ionela a venit cu ideea de a contracara asemenea influenceri prin umor. A rămas să ne gândim la asta, la o formulă practică în acest sens. În opinia mea, influencerii se înmulțesc pentru că o majoritate a oamenilor sunt debusolați în această perioadă de schimbări, și-au pierdut reperele morale de valori, de norme, de credințe și atunci când apare cineva care proiectează imaginea cuiva extrem de sigur pe ceea ce spune și pe propria poziție, el/ea transmite o energie de suport pentru mesajele pe care le transmit. Iau un exemplu foarte cunoscut, pe Cristian Tudor Popescu, care este un om foarte informat, foarte inteligent, cu o cultură impresionantă, dar care uneori face afirmații de tip verdict, fără un suport de argumente adecvat. Și stai și te întrebi de unde vine succesul lui? Păi de-aici vine, din faptul că proiectează o asemenea siguranță de sine încât multă lume se raliază opiniilor lui. Cu mult mai puțină cultură și alt profil, regăsim pe Alexandru Bălan (Colo), Dana Budeanu și pe alții.

După amiază târzie, m-am dus la piscină, unde am petrecut aproape două ore într-un mod foarte plăcut.

Lucrul care m-a impresionat cel mai tare pe parcursul zilei a fost faptul că un număr studenți care au făcut licența cu mine mi-au mulțumit din suflet pentru sprijinul pe care l-am acordat. În particular am fost impresionată de o studentă care mi-a scris că rămân pentru ea un model. Și atunci am reflectat puțin la acest gând și m-am întrebat oare cum am reușit să ajung un model fără să-mi fi propus acest lucru. M-a bucurat însă sentimentul că există o legătură între studenți și mine, că ea se continuă și după absolvire. Indiferent de drumul pe care și-l vor alege sau pe care viața le va deschide, este în avantajul lor și a celor din jur să se considere și să se comporte ca persoane autonome. Dacă am reușit să fiu un model pentru o tânără în acest sens, atunci mă bucur cu atât mai mult.

Seara am urmărit un episod jumate din serialul Afterlife – un serial profund, fără a fi realizat ca dramă, pe care l-am savurat cu plăcere.

Ne-am bucurat, împreună cu câțiva prieteni, că în Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu a fost ales reprezentantul BOR, deși a fost ales polițistul care avut în trecut probleme cu legea. O bătălie pe jumătate câștigată. CNCD este foarte important în democrația românească pentru că susține drepturile minorităților, iar sentințele sale au o valoare simbolică pentru întreaga societate românească.

Miercuri

Am meditat la subiectul anexării de teritorii palestiniene de către Israel.

Am fost dimineață la „bicicleală” cu Mike Cuc, la Stejarii. Frumos! Afară, senin, un antrenor tonic și zâmbitor. M-am dus la piscină, am făcut un duș și am continuat cu câteva lecții cu Duolingo.

Am vorbit la telefon cu Alina Inayeh – facem în continuare planuri în ce privește un webminar pe tema „ideologiei de gen” și am stabilit o întâlnire pentru vineri. Apoi am avut o întâlnire cu un doctorand care scrie o teză despre percepțiile membrilor comunității LGBT cu privire la cadrul legislativ și calitatea vieții lor în România. Mi-am adus aminte de perioada în care finalizam eu propriul meu doctorat, văzându-l pe Marius destul de anxios și nerăbdător să finalizeze teza. După această întâlnire am lucrat la o teză de dizertație și apoi la noua pagina de internet a proiectului rețelei de experte în relații internaționale din estul și sud-estul Europei. Am lucrat și la pagina de Facebook a aceluiași proiect. Am avut marea bucurie de a primi multe sticle de vin de la bună prietenă din Chișinău. Ele simbolizează mult mai mult decât cele 11000 de sticle pe care Vladimir Voronin le-a dăruit lui Traian Băsescu prin anii 2000. Relațiile de la om la om, la firul ierbii sunt cele mai adevărate și mai durabile.

Am petrecut seara acasă. Continui să citesc din cartea Slavenkăi Drakulic, Balkan Express și mă îngrozesc!

Baladele de jazz pe care le ascult aproape cu religiozitate seara mai atenuează din șocul celor citite în carte...

Joi

Am început dimineață „în forță”. Cum? Căutând puncte de vedere și ecouri ale episodului anexării unei părți a Cisiordaniei la Israel, prin așa-numitul „peace deal”. Am constatat că mulți europarlamentari și-au exprimat punctul de vedere împotriva acestei anexări. O serie de puncte de vedere oficiale și ale unor experți arată că este vorba despre încălcarea dreptului internațional. Așa cum arăta colegul meu și prietenul meu, profesorul Liviu Rotman, acesta nu este un acord, pentru că palestinienii nu au luat parte la el. Am mai căutat alte puncte de vedere și am ajuns la Institutul Washington, unde a avut loc o dezbatere în 23 iunie și unde specialiști de înalt prestigiu au discutat despre posibilele consecințe și scenarii ale urmărilor anexării. Am și schimbat câteva replici cu Liviu, a cărei poziție o împărtășesc. Ne-am dat seama amândoi că adoptând această poziție ne facem dușmani în rândul celor cu opinii de dreapta. Dar fiecare dintre noi ne asumăm riscurile.

M-am gândit să scriu un material despre rolul crescând al forței în relațiile internaționale. Dacă până acum câțiva ani relațiile internaționale erau bazate în mare parte pe înțelegeri, acorduri, drept internațional, în ultimul timp forța și a făcut tot mai mult simțită prezența. Bunăoară, anexarea Crimeii s-a realizat prin forță – ne amintim omuleții verzi care au împânzit peninsula și au pus stăpânirea pe principalele instituții. Este adevărat că în acel caz a fost organizat și un referendum care să creeze aparența unui act realizat de bunăvoie. Anexarea de către Israel a unei părți dintr-un teritoriu ocupat în 1967 este un alt act de forță. Adevărat, i s-a dat numele de „acord de pace”. Dar acest nume este înșelător, este „fake”, este doar un nume, o vorbă.

La 10 am fost la bazin, la clasa de aqua gym. Minunat!

De la 11:30 am lucrat la un referat de doctorat al unui doctorand care se află în ultimele sale luni înainte de susținere. Am făcut comentarii pe marginea analizei realizate de doctorand.

La 2 pm am avut o întâlnire cu Elena Popescu, o cunoștință veche, o doamnă contabilă foarte competentă, care mă va ajuta cu contabilitatea într-o întreprindere particulară pe zona de educație alternativă, mentorat, coaching. Am luat împreună un prânz foarte plăcut la o terasă grecească în Cotroceni și am povestit multe lucruri legate de copii, tineri, educație, părinți și așa mai departe.

Pe tot parcursul zilei am schimbat mesaje cu Cosmin, care lucrează la pagina de Facebook a proiectului privind rețeaua de experte în relații internaționale din estul și sud-estul Europei.

De asemenea, mă preocupă reușita webminarului inițiat împreună cu Alina Inayeh și pe care sper să-l reușim joia viitoare, în 9 iulie. Este vorba despre o discuție despre așa-numita „ideologie de gen”, o formulă prin care grupuri conservatoare încearcă să discrediteze studiile de gen – o disciplină academică acreditată în mediul universitar de zeci de ani. De fapt, aceste atacuri la studiile de gen nu sunt altceva decât un atac la valorile liberale și sper ca acest lucru să reiasă din discuția noastră. Fațada este un atac la adresa LGBT (ca în Rusia) cu accent pe transgender (mai puțin cunoscut fenomenul în rândul maselor largi). Promotorii atacului mizează pe temerile create în rândul populației ideea de schimbare de sex. Și de aici pornește atacul la adresa drepturilor femeilor, a drepturilor persoanelor LGBT și în general a altor minorități protejate într-o democrație liberală.

După amiaza am reușit să vorbesc la telefon cu doi prieteni foarte dragi, Marina și Emeric Torkos, care au stat și mai mult izolați în această perioadă decât mine. Ne-am planificat o ieșire într-un loc sigur, fără mulțimi și fără riscuri de contaminare, cât de curând.

Vineri

O zi caniculară. Fără mișcare – gym, bicicletă, înot – cel puțin până la ora la care finalizez jurnalul.

O zi de lucru – centrată pe activitatea doctoranzilor. Am șase în acest an. Unul este mai dificil – pentru că este primul meu doctorand care ar urma să finalizeze cu susținere în septembrie și am emoții. Și nu sunt singura care are emoții :) are și el – cred că mai multe decât mine. Cu efort și răbdare lucrurile se rezolvă. Perseverența și credința că va fi bine sunt de bază.

După amiază am avut o întâlnire cu Alina Inayeh, cu care am pus la cale diferite aspecte legate de webminarul din 9 iulie de la ora 15:00, care va fi difuzat pe canalele facebook ale True Story Project (Black Sea trust for Regional Cooperation al German Marshall Fund, USA), SNSPA, ESEE-Fanel (https://www.facebook.com/ESEE.Fanel/). Sună simpatic „fanel” și mulți se vor întreba ce înseamnă. Este vorba despre paneluri alcătuite doar din femei. O formulă de a atrage atenția că multe paneluri sunt „maneluri”, adică alcătuite exclusiv din bărbați.

Bolul cu cireșe dulci și parfumate mă așteaptă pe masă. Piscina cred că se întreabă și ea: Unde o fi Liliana?​