S-a împlinit un an, pe 11 iulie 2022, de când Partidul Acțiune și Solidaritate a câștigat alegerile în siajul victoriei președintei Maia Sandu, în 2020. S-au făcut mai multe bilanțuri cu această ocazie – mai clemente sau mai critice, chiar răuvoitoare, în funcție de interesele și opțiunile politice ale autorilor. Vom arunca și noi o scurtă privire retrospectivă.
PAS a câștigat alegerile pe valul unor uriașe așteptări populare, dovadă cele 63 de mandate obținute – o majoritate în Parlament de care nu s-a bucurat nicio guvernare de centru-dreapta, declarat pro-europeană, în cei 30 de ani de existență a Republicii Moldova. Garantul schimbării a fost și a rămas președinta Maia Sandu. Ea a reușit să provoace, prin tenacitate și inteligență politică, anticipatele într-o situație când restul partidelor parlamentare nu le doreau sau se gândeau la diverse formule de „coabitare”. Astfel s-a pus începutul unor reforme substanțiale, care să scoată acest stat din mocirla corupției și a subdezvoltării.
Principala realizare a guvernării Maia Sandu este, indiscutabil, obținerea statutului de candidat la aderare pentru Republica Moldova. Factorul geopolitic, agresiunea Rusiei în Ucraina au fost decisive, însă din această ecuație nu poate fi exclusă prestația diplomației moldovene, ajutată și de pledoariile intense ale României pe lângă cancelariile occidentale, grație cărora tandemul Ucraina-Republica Moldova a ajuns pe masa decidenților de la Bruxelles și a țărilor-membre.
Succesele de politică externă ar trebui să fie determinante și pentru schimbările din interior, pentru că noul statut al Republicii Moldova îi va furniza mai multe oportunități și sprijin politic, financiar și instituțional, din partea Uniunii Europene. Condiția este ca autoritățile de la Chișinău să gestioneze cu înțelepciune dificultățile perioadei imediate.
Există întotdeauna un lent proces de erodare pentru orice putere, oricât de bine intenționată ar fi ea, dar pentru PAS, trebuie spus, au fost parcă prea multe obstacole, punând la grea încercare capacitatea noilor guvernanți de a le face față.
Au moștenit o situație dezastruoasă, o țară prădată și sărăcită, bântuită de pandemie, la care s-au adăugat criza energetică și scumpirile aferente, ca să nu mai spunem că războiul din Ucraina ar fi putut compromite chiar și planurile unei guvernări dintr-o țară mai bogată decât Republica Moldova și mai blindată din punct de vedere al securității naționale.
S-au făcut progrese în justiție, deși mai e departe până îi vom vedea pe marii hoți ai Moldovei la pușcărie. Prezența zilele acestea la Chișinău a Laurei Codruța Kövesi, procurorul-șef al Parchetului European, ne dă speranțe că eforturile de până acum vor căpăta un ritm mai alert. Guvernarea a obținut o deschidere mai mare a pieței comunitare pentru produsele moldovenești, a sporit plățile sociale, a oferit compensații financiare populației pe timp de iarnă, ușurând povara facturilor la gaz umflate de ruși.
În același timp, o inflație de circa 30% golește mai rapid buzunarele cetățenilor decât reușesc să crească veniturile. După un an de la victoria în alegerile parlamentare, cred că cel mai important lucru pentru guvernarea PAS e să mediteze cum să evite greșelile neforțate care îi macină sprijinul societății.
În loc de răspuns, am putea evoca recentul scandal provocat de Ministerul Educației și Cercetării (MEC). Proiectul de „reformare” a învățământului superior, lansat de acesta, este mai degrabă o condamnare la șomaj a intelectualilor, savanților, profesorilor care au sprijinit și votat actuala putere, decât dovada unei preocupări reale pentru calitatea studiilor și viitorul cercetării. Atunci care e graba?, se întreabă angajații din acest sector. Ce e cu lipsa aceasta de transparență? Nu are guvernarea urgențe mai mari?
Un proiect de Hotărâre de Guvern – comasarea universităților și lichidarea institutelor de cercetare – decizie ce părea inconturnabilă, deja, se pare, a suferit modificări, în sensul că unele din universitățile vizate nu vor mai fi comasate, după ce, pesemne, actori influenți au reușit într-un mod la fel de netransparent să-și promoveze interesele. Poate e cazul ca pretinsa reformă să fie oprită și reanalizată, și să fie penalizat felul iresponsabil și arogant al celor de la MEC de a proceda cu oamenii și de a compromite întreaga guvernare?
Dacă nu dialoghezi, dacă nu argumentezi măsurile de reformă, vor veni inamicii tăi să umple golul cu interpretări false și tendențioase. Puterea n-ar trebui să confunde rezistența la schimbare a unor grupuri interesate de păstrarea unor scheme de corupție sau privilegii nemeritate cu nevoia de a explica reformele, de a le dezbate, de a găsi cele mai potrivite soluții.
Moldovenii ar mai fi, probabil, dispuși să acorde credit actualei puteri, dacă aceasta ar ieși din starea de autosuficiență în care se complace. Pentru că eșecul guvernării PAS nu va însemna doar decăderea electorală a unui partid, va fi înfrângerea Republicii Moldova, va fi eșecul proiectului de europenizare și modernizare a acestui stat.
Știm cu toții – o atestă și sondajele – că o schimbare a guvernării la Chișinău nu se va solda cu victoria unei garnituri mai bune, mai reformiste, mai deschise față de cetățeni, ci cu revanșa forțelor pro-rusești, cu instaurarea unui regim de tip putinist în Moldova. Nu cred că PAS își dorește asta și nici cei care l-au votat acum un an.
Punctele de vedere exprimate în acest acest articol nu reprezintă neapărat poziția postului de radio Europa Liberă.
