Născută la 22 ianuarie 1987, a absolvit Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la ULIM. Și-a luat masteratul în domeniul relații publice la Academia de Studii Economice din Moldova. A fost voluntar la o serie de organizații studențești și de tineret, a fost în SUA pentru o perioadă de patru luni în cadrul unui program de schimb de tineret și a făcut stagiere în cadrul unui ONG din Sankt-Peterbug. A lucrat în calitate de jurnalist la mai multe portaluri online, dar și publicații tipărite, a fost reporter la agenția IPN, a colaborat la câteva investigații alături de echipa RISE Moldova, iar în prezent se află în concediu de îngrijire a copilului.
Luni
Dragă jurnal, am avut o zi plină de emoții: și bucurii, și tristeți. Bucuriile îmi vin din sânul familiei, unde mă simt iubită și prețuită. În special de copilul meu, pentru care eu reprezint un univers întreg, iar eu la rândul meu îi stau mereu la dispoziție. Știi, dragă jurnal, ce e dificil pentru o mămică aflată în concediu de îngrijire a copilului? Judecățile și stereotipurile celor din jur... Da` tu nu muncești? Da` când faceți următorul copil? De ce îl ții în brațe, că e mare deja? Întrebări de acest gen primesc zilnic și deja am imunitate la ele, astfel că le răspund oamenilor în felul următor: Eu cresc un copil foarte fericit și îmi place să-i dăruiesc toată atenția și toată puterea mea. A fi mamă bună este o muncă, un job destul de dificil uneori. Un job 24/24, fără concedii și fără sărbători, un job în care eu cu plăcere îl deservesc pe micul meu șef.
Mai sus scriam că am avut parte și de tristeți. Aceasta e legată de evenimentele, care au loc la noi în țară. Suntem în plină campanie electorală, iar luptele politice se dau nu doar în public, ci și în particular. Și în loc să fie puse în dezbateri idei, propuneri, proiecte, oamenii de rând aleg să se războiască prin cuvinte urâte, să destrame prieteniile și să uite de bunul simț. Desigur, e mai ușor să-ți înjosești concurentul, atunci când tu însuți nu poți demonstra că ești mai bun și ai mai multe calități. Și mă doare că oamenii de rând se lasă pradă acestor jocuri politice și uită de omenie.
Marți
Astăzi am fost cu micuțul la cumpărături și am folosit transportul public. Eu de felul meu nu sunt pretențioasă, dar atunci când sunt încărcată cu tot felul de pachete și mai am și un copil în brațe – e categoric important să am un loc sigur în transport. Oameni întâlnesc zilnic de tot felul: unii sunt foarte amabili și dispuși să mă ajute, alții – din contra: nici să se uite, nici să ofere un loc pe scaun.
Mi s-a întâmplat chiar primesc tot felul de reproșuri (important: de la femei!), precum că înainte de a ieși din transport ar trebui deja să fiu pregătită spre coborâre, la ușă. La întrebarea mea - dacă ele au auzit de securitatea în călătoria cu transportul public și cum să te pregătești având un copil în brațe – nu am primit vreun răspuns. Pentru oameni contează mai mult acele 10 secunde în care eu cobor și pe care le-aș fura din călătorie decât sănătatea și integritatea unei mame și a unui prunc! Păcat…
În primul rând guvernanții trebuie să-i susțină pe întreprinzătorii autohtoni...
Pe rețelele de socializare, cineva apropiat guvernării scria destul de arogant despre o mare realizare, prin faptul că niște investitori importanți vor să deschidă la noi în țară o întreprindere și să ofere locuri de muncă. Pentru mine această noutate nu e o bucurie prea mare, pentru că eu consider că în primul rând guvernanții trebuie să-i susțină pe întreprinzătorii noștri autohtoni în loc să-i caute pe cei străini. Mă refer la micii întreprinzători și la cei mijlocii, care nu sunt sprijiniți suficient încât să poată face față concurenței, încât să-și achite impozitele și taxele și să evite falimentul.
Deseori cei care au întreprinderi sunt nevoiți să-și închidă micile afaceri, să-i concedieze pe angajați și să plece peste hotare. Și oamenii rămân șomeri. Cunosc cel puțin 3 asemenea situații. Oameni extraordinari, cu mâini de aur, profesioniști și inteligenți, au fost nevoiți să-și închidă afacerea și să părăsească țara.
Au început să plece oameni cu venituri bune, oameni de valoare. Și pleacă pentru că nu văd un viitor pentru copiii lor...
Cu părere de rău, din țară pleacă oameni foarte buni, cu profesii de care avem nevoie extrem de mult, precum medici și profesori. Știi, dragă jurnal, ce am remarcat în ultima perioadă? Că oamenii au început să plece nu din cauza sărăciei, ci din motive socio-politice. Au început să plece oameni cu venituri bune, oameni de valoare. Și pleacă, pentru că nu văd un viitor prosper pentru copiii lor, pleacă pentru că li se scuipă peste opțiunea lor de vot, pleacă pentru că nu-și găsesc dreptate în justiția de la noi. Or, atunci când ți se întâmplă o nelegiuire, primul lucru de care sunt responsabile instituțiile de drept – e să-ți facă dreptate conform legii! Iar dacă această dreptate nu ți se face, te decepționezi și pleci.
Și atunci când instituțiile de drept nu funcționează corespunzător, atunci statul se aseamănă cu un corp bolnav de cancer, adică se autodistruge pe interior. Tot vorbim de ani de zile despre reforma justiției, cea mai importantă pentru un stat sănătos, dar ea nu se mai realizează... probabil cuiva îi convine acest lucru.
Miercuri
După rutina de dimineață am încercat să-i inventez copilului meu cât mai multe și mai diverse activități. Am dansat, am cântat, am făcut exerciții fizice și arte plastice. Da, o mamă obține mai multe specialități deodată atunci când apare un copil. Ea devine și bucătar-nutriționist, și medic, și actor, și jonglor, și animator, și cântăreț, și sportiv – toate la un loc! Asta e minunat, zic eu, și mă gândesc câtă putere are nevoie o mamă ca să le reușească pe toate. De-ar fi numai copilul, dar când mai ai de îngrijit și un soț, și o gospodărie – atunci lucrurile devin mult mai complicate.
Seara citeam un articol despre cum ar trebui să funcționeze o democrație veritabilă, cum ar trebui să se comporte oamenii și ce presupune democrația. Apoi am analizat ce mai vorbește lumea pe rețelele de socializare și am constatat că nici pe departe nu suntem pregătiți pentru democrație.
Oamenii la noi preferă stereotipurile, cred în tot felul de povești băbești...
Oamenii la noi preferă stereotipurile, cred în tot felul de povești băbești și îi judecă pe cei diferiți. Or, democrația adevărată înseamnă respect față de cei diferți de noi, înseamnă respect față de altă culoare, etnie, religie sau orientare sexuală. Într-un reportaj TV, ceva mai demult difuzat, oamenii de pe stradă erau întrebați ce fel de lider și-ar dori astăzi să vină în fruntea țării. Unii au spus că și l-ar dori pe Ștefan cel Mare, mulți au spus că pe Vlad Țepeș. Iar Țepeș e recunoscut drept un faimos tiran și m-a mirat că mulți oameni de la noi și-ar dori un regim dictatorial, fapt ce mă sperie și mă determină să mă gândesc la fenomenul „sindromul Stockholm”.
Dezamăgirea e mai mare când constat că mentalitatea oamenilor nu prea s-a schimbat de vreo sută de ani. Încă în secolul trecut, renumitul publicist și om politic român basarabean Pantelimon Halippa scria despre acest lucru. El menționa că printre principalele cauze ale sărăciei moldovenilor este întunecimea minții. Iată ce scria Halippa: „O ceață deasă de credinți deșarte îl ține pe moldovean ca în clește și nu-l lasă să meargă pe calea luminii, pe calea îmbunătățirii vieții sale, pe calea îmbogățirii traiului său. Toate muncile le face după deprinderile vechi, neținând seamă de faptul că viața s-a schimbat, că popoarele luminate au descoperit fel de fel de meșteșuguri pentru înlesnirea muncii și vieții”.
Și iată că revin la povești în care cred mulți oameni, în tot felul de vrăji și vrăjitoare, tot felul de superstiții care „ar avea legătură cu credința”, dar care de facto nu au niciun temei biblic sau bisericesc. Mai ales observ chestii băbești la proaspetele mămici, care nu știu să facă față unor situații și preferă metodele stră-străvechi decât să apeleze la specialiști. Și asta în Era informațională! Când avem la dispoziție o sumedenie de surse de documentare! Diferența e că și pe Internet trebuie să știi să cauți și să selectezi informațiile veridice despre îngrijirea copilului, iar pentru asta ai nevoie de cunoștințe elementare de la școală de: Chimie, Fizică sau Biologie. Din păcate, însă, nu toți au pregătirea necesară...
Joi
Azi i-am delectat pe ai mei cu o coptură cu mere. Micuțul meu e la vârsta de manifestare a personalității sale, așa că la tot pasul aud: „Nu veau!”. Atunci trebuie să improvizez și să găsesc orice metodă de a-l face să mănânce sănătos, să-și facă igiena și somnul. Iar checul este unul din preferatele sale alimente, așa că pentru a păpa chec, el trebuia să-și pape supica de la amiază. În timp ce el mânca, eu îi tot îndrugam povești despre fiecare legumă, astfel ca el să fie cointeresat să mănânce. În general, eu sunt entuziasmată și le admir pe mămicile care reușesc, prin tot felul de metode care de care mai ciudate și creative, să-și convingă picii să facă anumite lucruri. Bravo, mămicilor, plecăciuni vouă, multă putere și tărie de caracter! Știi, dragă jurnal, abia după ce am devenit mamă, am început să înțeleg și să apreciez mai mult curajul și puterea unei mămici. Un copil mi-a schimbat viziunea asupra vieții, e ca și cum aș descoperi mediul înconjurător din nou, de parcă sunt și eu un copil, care la rândul meu învăț și continui să învăț multe.
Seara în familie avem un obicei: ne uităm la știri și le analizăm. Citesc ce mai scriu prietenii mei pe rețelele de socializare. Oamenii discută despre accidente cu șoferi beți la volan, despre părinți iresponsabili care-și ignoră micuții și consumă alcool, despre oameni răpuși de frig noaptea, pentru că au băut și au adormit în locuri nepotrivite. Deși risc să par plictisitoare, dar mă gândesc din nou la Pann Halippa, care scria că: întunecimea, beția și risipa sunt principalele cauze, care duc moldovenii spre sărăcie. Beția și cheltuielile nechibzuite sunt următorii factori, care ne țin legați de propriile frustrări și nu ne permit să ne dezvoltăm ca și stat. Dacă oamenii ar consuma cât mai puțin alcool, dacă s-ar gândi ca în loc să bea, mai bine să mănânce ceva mai gustos și mai sănătos. Decât să bea mult și uneori băutură de proastă calitate, care te otrăvește, mai bine să bei foarte puțin, dar ceva de calitate înaltă. Deși aici mai bine să se expună specialiștii, pentru că sunt oameni care devin dependenți de alcool, de parcă ar fi drogați...
Iată pe risipă aș vrea să pun un accent aparte. Într-adevăr se atestă la noi în societate un fenomen tare aiurea – cel de a cheltui mult și aiurea. De exemplu: mese încărcate cu extrem de multă mâncare, pe care ulterior le aruncăm deoarece nu s-a consumat toate produsele. Nu știu dacă există vreun obiect de educație în domeniul alimentar, dar tare ne-ar trebui. Mesele de sărbători: încărcate cu mâncăruri multe, cu multe grăsimi și combinații alimentare greu digerabile. Păi de ce să ne mirăm că după sărbători apar tot felul de acutizări la oameni a gastritelor, pancreatitelor și per general probleme ce țin de tractul digestiv? Mâncăm cât încape, de crapă sărmanul stomac și pancreas, că doar e sărbătoare! Și asta în contextul în care medicii recomandă mâncare echilibrată, lejeră, mai ales că a doua zi după sărbători majoritatea magazinelor își încep activitatea și oamenii pot să-și procure produse proaspete și pregăti mâncare caldă, fără risc de intoxicări și fără mâncare de a treia sau a patra zi! Dar, cultura mâncării la noi încă lasă de dorit.
Vineri
Și azi din nou despre electorală. Într-un raport, Promo-LEX a semnalat noi cazuri de intimidare a observatorilor electorali. Anterior, mai mulți candidați susțineau că oamenii care colectau semnături pentru ei fuseseră intimidați, șantajați de oamenii afiliați guvernării, ca să nu mai colecteze semnături.
La ce am ajuns? Să te temi să-ți manifești opțiunea, să te temi și să taci ca să nu te penalizeze șefii...
Stau și mă gândesc, dragă jurnal, la ce am ajuns? Să te temi să-ți manifești opțiunea, să te temi și să taci ca să nu te penalizeze șefii. Știu că acest lucru este foarte greu, dar dacă nu vom insista ca să ne apărăm pozițiile, dacă nu vom pune piciorul în prag în fața șefilor ca să ni se respecte opțiunile – altcineva nimeni nu o va face pentru noi. Și chiar dacă există riscul ca acea persoană să fie dată afară de la lucru, ea va reuși în altă parte, important e să știi ce poți tu ca și specialist. Și atunci îți vei găsi de lucru, sau angajatorii singuri te vor căuta, dacă ești cu adevărat bun în ceea ce faci.
Dar altfel, dacă toți vom tăcea și ne va fi frică – așa și o să trăim: în frică, și copiii noștri tot într-o societate fricoasă vor trăi. Nu trebuie de răbdat și de lăsat mâinile în jos, pentru că alții ne vor călca în picioare. De ce ne mai plângem atunci, când prin frică sunt șantajați deputații, când prin frică de dosare penale sau de a nu primi finanțări sunt ademeniți primarii să se alăture unui partid sau altul... Așa și trăim, tot cu frică, deși înțelegem că de la fiecare în parte pornește lupta cu cei, care vor să ne intimideze. Am observat din propria experiență, că doar atunci când insist și, dacă e cazul fac gâlceavă, doar atunci mi se dă ceea ce mi se cuvine de drept.
Azi putea să aibă loc întâlnirea absolvenților. Și ar fi fost superb să ne vedem cu foștii colegi de liceu, dar cine să mai vină dacă marea majoritate nu mai sunt prin țară? Îi număr pe degete pe cei rămași, dar majoritatea suntem cu pici micuți și nu putem veni.
Iar copiii sunt cei care ne dau energia necesară, speranța de viață, ne aduc zâmbete, uneori și supărări. Pentru că un copil este inocent, este cel mai dulce soare de dimineață, când vine și te cuprinde cu mânuțele micuțe, iar ochișorii îi ard plini cu dragoste și dor. Atunci toată lumea îți pare mai frumoasă și uiți de supărări, de tristețe, uiți de știri și de electorală. Îmi amintesc de mine în copilărie și mă cuprinde un dor și o melancolie dulce... Copilul meu este binecuvântarea mea din Ceruri și îl iubesc cu toată ființa mea, iar când vine și mă sărută – eu mă topesc toată și inima îmi înflorește. Eu le doresc tuturor, care au avut răbdarea să citească acest jurnal, să aibă parte de dragoste adevărată, de bucurii și multă înțelepciune!