Cocktail-uri făcute cu muzică, politică și afaceri se încheie rareori cu bine, fără un scandal atașat. Ultimul care a răzbătut în presă cu cîteva zile în urmă, în săptămînalul german Der Spiegel, se referă la un pianist cunoscut, Justus Franz, astăzi în vîrstă de 74 de ani și la „afacerea” lui, începută în 1995 odată cu crearea unei societăți cu responsabilitate limitată, denumită Filarmonica Națiunilor pentru Pacea Mondială. Ultimele concerte ale Orchestrei, compuse din tineri de talent – limita de vîrstă fiind 35 de ani - recrutați din lumea largă, au avut loc în 2017, iar pe site-ul web al firmei sale, Justus Franz scrie că a fost inspirat în a crea formațiunea simfonică de o expresie folosită de Leonard Bernstein în 1995, „să facem muzică, așa ca prieteni”.
Justus Franz, în tinerețe un elev la pian al Elizei Hansen la Hamburg și al lui Wilhelm Kempff la Positano, absolvent al unor cursuri de dirijorat la Hamburg, a intrat în atenția publică în 1967, cînd a devenit unul din laureații Concursului Muzical Internațional ARD de la München. Premiul i-a deschis o carieră internațională cu un element de vîrf în aparițiile sale pe scenă, în 1975, la New
York, cu celebra Filarmonică dirijată de Leonard Bernstein. Activitatea managerială a început-o în 1986, timp de opt ani fiind intendantul general al Festivalului Muzical Schleswig-Holstein și profesor la Conservatorul din Hamburg.
Ca om de afaceri cooperările sale s-au îndreptat de preferință spre statele est-europene și China comunistă, iar Justus Franz nu ezita să le afișeze pe site-ul Filarmonicii Națiunilor, menționînd concertele cu Teatrul Mariinski din St. Petersburg, Marea Orchestră Simfonică din Moscova, Sinfonia Varșovia, Orchestra de cameră georgiană, Orchestra Filarmonică a Chinei și Orchestra Simfonică din Beijing. Este de altfel un „apărător” al președintelui Putin, potrivit lui „un cetățean normal” interesat de cultură și Mozart, așa cum o declara într-o dezbatere la postul de televiziune german ZDF.
Dacă Justus Franz se află în acest moment în centrul scandalului și implicit al atenției presei este deoarece, potrivit informațiilor obținute de Der Spiegel, un judecător al tribunalului districtual Hamburg a emis un mandat de arestare împotriva lui, pentru a-l forța să furnizeze datele financiare reale ale societății sale.
Dirijorul fusese convocat prima dată de tribunal în septembrie 2017, dar nu s-a prezentat la audiere. În octombrie, societatea sa și-a depus bilanțul, ca falimentară, și numai cu cîteva zile înaintea depunerii cererii de faliment, Justus Franz a transferat funcția de director administrativ, pe care o deținea, pe numele unui om de afaceri, specializat în procedura de falimentare a companiilor.
Problemele financiare ale Filarmonicii Națiunilor, ale cărei concerte îl aveau întotdeauna pe Justus Franz atît dirijor, cît și pianist solist, nu sînt noi. Deja la începutul secolului a fost acuzat că ar fi eludat plata impozitelor pentru milioane de euro. În cele din urmă a reușit să scape cu o amendă. Afacerile și neregulile financiare ale lui Justus Franz și companiei sale sînt legate și de colaborările sale cu muzicieni din estul Europei.
Franz a fost dat în judecată în 2018 de o agenție de impresariat din Lituania, prin intermediul căreia a adus un ansamblu coral de stat de 50 de persoane de la Kaunas, care cîntase în concertele Filarmonicii Națiunilor în Simfonia a 9-a de Beethoven la Bielefeld și Wuppertal în ianuarie. După primul concert, agenția a primit cu dificultate o primă rată, șapte mii de euro. Restul de 30 de mii de euro nu au mai fost plătiți niciodată, în ciuda unei vaste corespondențe. Lituanienii au obținut în cele din urmă o decizie judecătorească obligîndu-l pe Just Franz să plătească, dar insolvența companiei lui, declarată în toamna trecută a condus la un nou impas.
Aceeași insolvență a permis ca avocații dirijorului să obțină pentru moment suspendarea mandatului de arestare, dar nu și revocarea lui, Franz fiind considerat de Tribunal responsabil de starea finanțelor companiei, chiar dacă s-a retras singur din funcția de director administrativ al Filarmonicii. El însuși se consideră o victimă, dînd să se înțeleagă că de situația falimentară ar fi în parte de vină un întreprinzător din orașul Halle pe Saale, ce i-a fost partener și care nu și-ar fi onorat obligațiile financiare.
Partenerul se plînge, la rîndul lui, citat de Der Spiegel, că, în fapt, el nu ar fi devenit în realitate co-director al Filarmonicii și că, în consecință, întreaga responsabilitate îi revine lui Justus Franz. În plus, spune el, în calitate de susținător al Filarmonicii, ar fi fost el însuși înșelat de o companie rusă, ce se angajase să sponsorizeze orchestra Filarmonicii Națiunilor. O afacere tulbure pe care justiția germană se străduie să o clarifice.
