Aflu că Igor Dodon, în emisiunea „Puterea a patra” de la N4, l-a lăudat pe deputatul Gaţcan.
„Îi place cuiva, nu-i place, îl critică, dar el a făcut un gest omenesc în situația aceasta. Atunci când erau blocate pensiile, majorarea salariilor la medici de către așa-numita opoziție, el a găsit curajul într-o situaţie nu atât de simplă. A revenit pentru a debloca situația. Este un gest frumos, omenesc. În premieră, în politica moldovenească, un deputat care declară că pleacă a revenit și eu cred că lucrul ăsta este foarte important”.
Aşadar, un gest „omenesc” şi noi toţi trebuie să-i fim recunoscători domnului Gaţcan pentru faptul că s-a milostivit şi a adus pensiile în casele oamenilor. Dar poate să-i facem un monument? Doar omul a dat dovadă de atâta curaj într-o situaţie deloc simplă, vorba lui Igor Dodon. Iese că toată frământarea asta a domnului Gaţcan, cu săritul dintr-un partid în altul, cu plecarea din Parlament, nu mai contează, ci contează numai faptul că el s-a întors cu gândul la pensionari. Dar de ce grija pentru pensionari nu a învins de la bun început? Sau poate ea nici nu exista?
Urmăresc de ani de zile o chestie dizgraţioasă, fără sfârşit, în acest peisaj arid din RM. Vasăzică, apare câte un politician sau cinovnic care face o bazaconie, o prostie, apoi tot el îşi repară cumva bazaconia şi… devine erou naţional. Şi omul ajunge imediat în lumina reflectoarelor şi toţi îl laudă pentru repararea greşelii. Dar poate era mai bine ca omul să nu facă bazaconii? Poate merită mai multă atenţie şi consideraţie cel care nu face bazaconii şi nu are ce repara? Vânzoleala politică halucinantă l-a făcut pe deputatul Gaţcan mai vizibil decât profesia de medic. Avem un nou erou, care a salvat pensionarii! Să i ne închinăm!
