Când politicienii au probleme cu legea, este de înțeles – până la un punct – că ei caută nod în papură justiției. Dacă însă atacul împotriva justiției este purtat chiar de către ministrul justiției, avem a face cu o situație pe cât de aberantă pe atât de scandaloasă.
De când se află la conducerea ministerului, Tudorel Toader pare a urmări un unic scop: neutralizarea factorilor în măsură să producă neplăceri lui Liviu Dragnea și tuturor celor, din coaliția de guvernământ, care au sau ar putea avea probleme penale. Modificările legilor justiției, modificări criticate de opoziție, de societatea civilă, de nenumărați specialiști în domeniu au găsit în Toader o unealtă docilă, dispusă oricând să argumenteze că albul e negru iar negrul – alb. În paralel, ministru a pregătit minuțios terenul pentru îndepărtarea persoanelor incomode. L-a schimbat pe procurorul-șef al DIICOT (Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism), actualul șef fiind un personaj total incolor, a cărui singură calitate este, firește, obediența. Tudorel Toader a folosit artileria grea pentru a o revoca pe șefa Direcției Naționale Anticorupție, Laura Codruța Kovesi, pe baza unor acuzații fie foarte subțiri fie complet false. A organizat apoi un simulacru de concurs, respingându-i pe cei patru candidați la șefia DNA, pe motivul că n-ar fi avut în vedere în programul lor reforma instituției. Cei patru erau procurori cu experiență și cunoșteau DNA din interior.
I-a mai rămas lui Tudorel Toader o redută de cucerit, anume postul de procuror general. Titularul, Augustin Lazăr, s-a comportat – spun cunoscătorii în materie – ireproșabil și a dovedit că nu se lasă intimidat de presiunile politice. În momentul de față, Parchetul anchetează evenimentele de la mitingul din 10 august. Subiect delicat, cu atât mai mult cu cât ancheta poate urca până la membri importanți ai guvernului. Tocmai acum ministrul declanșează o acțiune de evaluare a lui Augustin Lazăr, neferindu-se să-i adreseze, pe față, reproșuri care prefigurează o decizie similară cu cea din cazul dnei Kovesi. În plus, Tudorel Toader se face ecoul fidel al manipulărilor pe tema „protocoalelor secrete”, temă exploatată de actuala putere pentru a discredita justiția.
Tudorel Toader a fost anii mulți membru al Curții Constituționale, este rector al Universității ieșene, post pe care nu prea l-a onorat întrucât a ales funcția de ministru. Ceea ce știm despre domnia sa conturează profilul unui personaj extrem de ambițios, lipsit de scrupule, capabil de orice mașinațiune pentru a-și atinge scopurile. Este ranchiunos la modul maladiv, nu se lasă până nu se răzbună pe cei care i s-au împotrivit. Deși e jurist, Toader uită un principiu fundamental al democrației: justiția trebuie să fie independentă, iar această independență asigură echilibrul puterilor în stat. Prin acțiunea sa demolatoare, ministrul Toader aduce un uriaș deserviciu societății românești.
