Uneori ai impresia că asiști la o sarabandă a evenimentelor absurde în Republica Moldova. Nu reușești să te dumirești ce e cu una, că imediat te izbește o altă aberație. E ca un atac cu lovituri succesive, lansat pentru a turmenta basarabeanul, ca să nu mai înțeleagă nimic, să rămână groggy, cum se spune în box, să nu aibă nicio reacție de apărare. Sau poate aceste interminabile diversiuni sunt instrumentate pentru a-l ocupa pe cetățean și a trece mai ușor operațiunile de amploare.
Guvernarea nu caută miliardul furat din bănci, dar încearcă să facă un joc al scutirilor și reducerilor fiscale în perspectiva alegerilor, pentru a da impresia că se gândește la oameni, făcând uitate ilegalități și abuzuri în materie de stat de drept și democrație. Justiția moldoveană este reformată, ne asigură guvernarea, și drept dovadă penalul Ilan Shor organizează contramanifestații împotriva Opoziției pro-europene. Shor – principalul bănuit în dosarul fraudei bancare, vedetă a Raportului Kroll – îi amenință cu răfuiala fizică pe liderii partidelor antioligarhice, Maia Sandu și Andrei Năstase, și își însoțește amenințările cu o gesticulație de maidan.
Tot el declară că „de îndată ce va veni la putere” (de unde are această certitudine un condamnat în primă instanță la 7,5 ani de închisoare?) va institui tribunale ale poporului, îi va hăitui pe adversarii săi politici, îi va spânzura de arce, ba le promite și jurnaliștilor independenți, care au scris despre rețeaua sa de magazine sociale – finanțate din surse necercetate de organele de drept – o cruntă lustrație…
Ne-am obișnuit de mult cu coregrafia acestui personaj funambulesc, protejat de regim, dar ceea ce șochează de această dată este retorica sa exterminatoare, condimentată cu un vocabular brutal. ONG-urile civice și organizațiile media, care au protestat împotriva conduitei incalificabile a lui Shor, au dreptate să constate că nu este doar o răbufnire umorală (a câta?) a unui ales local certat cu legea, discursul lui Shor conține îndemnuri la violență, la ură socială și interetnică, o invitație la confruntări între diferite grupuri și segmente ale populației din Moldova.
Interesant este că Shor protestează nu împotriva actualei guvernări care a pus pe brânci populația sau împotriva judecătorilor care l-ar fi condamnat pe nedrept (e foarte calm în această privință!), ci împotriva Opoziției, adversara regimului Plahotniuc, care nu are cum să-i închidă magazinele sociale sau să-i submineze alte afaceri, ci doar a chemat instituțiile statului la transparență și responsabilitate. Servindu-se de un pretext fals, contramanifestațiile lui Shor sunt făcute pentru a devaloriza, a arunca în derizoriu protestele Opoziției antioligarhice și, firește, pentru a intimida.
Multe lucruri s-au întâmplat în acești ani, dar degradarea limbajului public și climatul de ură și intoleranță, întreținut de instigatori de tipul lui Shor, creează o situație cu adevărat explozivă. Numai dacă organele de drept din Moldova nu vor rămâne, ca și până acum, indiferente și spectatoare față de gesticulația periculoasă a primarului de Orhei. Sub presiunea apelurilor publice, Procuratura Generală a anunțat că cercetează probele care îl incriminează pe Shor, în sensul celor afirmate mai sus, și că probabil ne va comunica niște concluzii. Sau poate nu.
În același timp, parcă pentru a aglomera știrile stupefiante, a revenit în actualitate cazul cafenelei „Guguță” din Grădina Publică Ștefan cel Mare din Chișinău – o fostă unitate de alimentație publică pe care firme din sfera de interese a actualei puteri și-au pasat-o una alteia în ultimii ani. După ce au îngrozit lumea cu proiectul unui hotel-monstru de 13 etaje, acestea au venit cu altă găselniță: să ridice în locul cafenelei „Guguță” un centru de afaceri, polifuncțional, de 10 etaje, cu posibila achiziționare și a cinematografului „Patria” din proximitate. Adică tot o namilă de beton și sticlă la nici 50 de metri de Aleea Clasicilor Români – un loc simbolic pentru istoria culturală postbelică și postcomunistă a Moldovei. De ce nu le-a venit ideea să construiască o librărie modernă, de două etaje, cu săli de lectură, conferințe și lansări de carte, care să se înscrie perfect în peisajul parcului?...
S-a scris în ultimii ani despre pericolul distrugerii, profanării Aleii Clasicilor și a Grădinii Publice în general. Au fost parcurse mai multe etape în justiție, unde s-a dat câștig de cauză așa-zișilor dezvoltatori imobiliari cu relații la vârful administrației centrale și municipale, iar recent, pe 19 iulie 2018, Consiliul Național al Monumentelor Istorice a aprobat într-o ședință cu ușile închise schița de proiect a viitoarei construcții – informația a fost făcută publică de către Ion Ștefăniță, Șeful Agenției de Inspectare și Restaurare a Monumentelor din Republica Moldova, care a participat la această ședință și a votat pentru aprobarea proiectului, altfel spus pentru demolarea cafenelei „Guguță” și sluțirea parcului Ștefan cel Mare. Ciudat mod de a proteja patrimoniul cultural și istoric al orașului, manifestat de un expert recunoscut în domeniu!
Obsesia investitorilor imobiliari și a susținătorilor lor din actuala guvernare de a batjocori Grădina Publică Ștefan cel Mare și Aleea Clasicilor echivalează, putem spune, cu refuzul justiției moldovene de a valida alegerile perfect legale din Chișinău și cu obstinația guvernării de a nu renunța la sistemul electoral mixt, adoptat în pofida protestelor interne și a dezaprobării tranșante din partea forurilor europene și americane.
Pentru a ne da seama ce înseamnă proiectul despre care discutăm, să mai adăugăm un detaliu de context. La mai puțin de un cvartal de cafeneaua „Guguță”, în apropierea „Casei Herța” – un muzeu de artă aflat într-o stare deplorabilă din cauza lipsei fondurilor de restaurare –, tronează un uriaș bloc nefinisat, care tot hotel de lux s-a vrut. Și acolo, scrutând istoria acestei construcții ilegale, se vede clar că traficul de influență, corupția de la primăria Chișinău, sub diversele mandate, începând cu cel al lui Urechean și continuând cu succesorii acestuia, au produs o situație strigătoare la cer în care un monument de cultură, „Casa Herța”, ocrotit de stat, este strivit pur și simplu de vecinătatea unui imens și hidos schelet de beton.
Nu știu de ce firmelor de construcții, pornite să dezvolte furibund turismul și afacerile în Chișinău, le scapă hoteluri deja existente în plin centrul capitalei – edificii care s-au degradat ca urmare a unor interminabile privatizări și schimbări dubioase de proprietari, sau care emană în continuare un insuportabil damf sovietic. Mă refer la hotelul „Național” (altă dată, mândria Moldovei!), dar și la hotelurile „Chișinău”, „Turist”. Sunt și altele.
Grădina Publică Ștefan cel Mare și Aleea Clasicilor trebuie apărate. Există o mișcare civică a tinerilor, numită „Occupy Guguță” (după model occidental), care desfășoară un protest permanent în preajma cafenelei, dar este nevoie de o mișcare populară mai puternică pentru a nu permite buldozerelor să intre în parcul Ștefan cel Mare. Așteptăm reacția Uniunii Scriitorilor, o luare de atitudine a Academiei de Științe și a altor uniuni și asociații de creație, vrem să auzim opinia profesorilor și, în definitiv, a tuturor cetățenilor capitalei. Vrem o atitudine clară a Ministerului Educației, Culturii și Cercetării în această problemă.
Dacă nu vor schița niciun gest de împotrivire, dacă vor admite sluțirea parcului central al Chișinăului și a Aleii Clasicilor Români, toate aceste structuri și organizații se vor alege cu un stigmat ce nu va putea fi șters. Faima că au asistat pasiv la un act de barbarie și impietate față de memoria istorică a acestui oraș le va macula toate meritele culturale și patriotice de până acum.
* Opiniile exprimate în acest material aparțin autorului și nu sunt neapărat ale Europei Libere.
