„Mă descurc foarte greu, dificil și le mulțumesc oamenilor, era acolo un domn care m-a ajutat..”
Trecută de vârsta de 30 de ani, Maria folosește de când se știe scaunul cu rotile. Nepăsarea celor din jur o deranjează mai mult decât dizabilitatea de care suferă:
„Sunt din Ialoveni. Cel mai mult mi-i greu pe stradă. Bordurile nu sunt la nivel. În cealaltă am căzut și m-a ridicat un băiat. Întâlnesc foarte multe greutăți pe la magazine, sunt de multe ori scări, nu au rampă. Iată, de exemplu, am fost azi la frizerie, bordurile sunt înalte, oamenii mă apucă de aici și mă ridică. Dar eu le spun că e greu așa. Din păcate, până ce nu văd o schimbare în bine.”
Un recent studiu al Asociației Motivație, organizație ce oferă de peste două decenii sprijin persoanelor cu nevoi speciale, arată că în R. Moldova gradul de toleranța față de persoanele cu dizabilități este foarte mic. Acestea sunt expuse mai multor riscuri, printre care violența și marginalizarea. Cercetarea a fost realizată în două raioane – Strășeni și Fălești, iar concluzia e că persoanele cu nevoi speciale sunt tratate cu indiferență de majoritatea membrilor comunităților. Aproape 60% din respondenții studiului au recunoscut că oamenii pur și simplu nu știu să comunice cu o persoană cu dizabilități.
Victoria Boțan reprezintă Asociația Motivație. Are o dizabilitate locomotoare și spune că știe pe propria piele ce înseamnă să te confrunți cu prejudecăți. Tocmai din acest motiv și-a dedicat timpul îmbunătățirii calității vieții persoanelor cu nevoi speciale.
„Nu există persoane cu dizabilități. Există societăți care creează bariere și dificultăți pentru persoane cu diferite necesități. Respectiv, și noi considerăm că problema nu este în dizabilitatea propriu-zisă. Deseori colegii mei spun că simt că sunt cu dizabilități atunci când se confruntă cu diferite probleme legate de acces la infrastructură, de mentalitate, atunci când se confruntă cu diferite stereotipuri. Deci, problema este în mentalitate și noi ne dorim ca societatea să privească și să abordeze de la egal la egal persoanele cu diferite dizabilități. Acest lucru este foarte important.”
Victoria mai spune că din cauza indiferenței și necunoașterii, persoanele cu nevoi speciale sunt tot mai des supuse violenței. Datele studiului realizat la Strășeni și Fălești arată că 65% dintre femeile și bărbații cu dizabilități sunt în aceeași măsură supuși violenței. Umilirea prin limbaj jignitor este cea mai frecventă formă de violență. Ce ar trebui să se schimbe în societate pentru ca statisticile în acest sens să nu fie atât de îngrijorătoare? Atitudinea, constată Victoria Boțan:
„În regiuni situația este mai dificilă. Eu cred că fiecare dintre noi este responsabil, inclusiv cât noi suntem de activi ca să ne cerem drepturile. Noi am înțeles că dacă așteptăm doar să vină schimbări de la autorități, lucrurile se mișcă foarte greu. Pe parcursul anilor am abilitat diferiți tineri, diferite grupuri de inițiativă la nivel local care foarte mult au luptat. Experiența lor a arătat că propriul exemplu foarte mult schimbă lucrurile. Oamenii când văd persoane cu diferite tipuri dizabilități care merg la muncă, folosesc același transport public, devin mult mai receptivi și nu mai privesc dizabilitatea ca ceva ciudat, dar deja înțeleg că asta poate să se întâmple cu oricare și nimeni nu este scutit de anumite provocări ce se pot întâmpla în viață.”
Studiul realizat de Asociația Motivație mai arată că oamenii nu sunt suficient de bine informați despre cum să ajute sau să asiste o persoană cu dizabilitate, iar șapte din zece respondenți recunosc că membrii comunității lor ignoră drepturile și interesele persoanelor cu nevoi speciale. În opinia Victoriei Boțan, această situație ar trebui să pună pe gânduri guvernanții, or o asemenea stare de lucruri este dăunătoare nu doar pentru persoanele cu nevoi speciale, ci pentru întreaga societate.
