Summitul european de joi și vineri, 19-20 octombrie, este dedicat Brexitului, ieșirii Marii Britanii din Uniunea Europeană, iar din punctul de vedere al europenilor discuțiile abia au început și doar Londra e vinovată de tărăgănarea lor.
Sigur, mai sunt și subiecte care deocamdată ocupă un loc minor, precum acordul nuclear cu Iranul, pe care administrația Trump pare să nu dorească să îl mai accepte, însă Brexit e marele subiect și Theresa May, șefa guvernului britanic, va încerca să își convingă partenerii, ceilalți 27 șefi de stat și de guvern să accepte o poziție mai flexibilă, în special în chestiunile financiare, înecând totul într-o ceață de promisiuni vagi și păstrând în permanență un ochi pe electoratul de acasă și pe opoziția aripii dure a partidului conservator, Tory.
Trei sunt pe moment marile domenii în care persistă divergențe profunde între Londra și celelalte 27 de capitale.
Cel mai important, și în realitate singurul domeniu în care guvernul britanic promite că va accepta practic totalitatea concesiilor cerute de celelalte capitale, ține de soarta europenilor, a cetățenilor celorlalte 27 de țări ale UE care trăiesc și lucrează în Marea Britanie și care se tem pentru viitorul lor.
Londra trebuie să se angajeze să promită că va respecta reîntregirea automată a familiei, dreptul la pensie in alte țări UE, dar și deciziile Curții de Justiție a Uniunii Europene. Mulți cetățeni europeni instalați în Anglia se tem pentru viitorul lor, iar guvernul Theresei May nu a făcut mare lucru până acum pentru a le spulbera spaimele.
A doua mare temă de discuții în seara aceasta va fi în jurul frontierei Irlandei de nord, care dispune de autonomie în Marea Britanie, frontiera Irlandei de Nord, Belfast, cu restul Irlandei, țară independentă și membră UE.
În acest moment, ambele țări fiind în UE, nu există control la frontieră și lucrătorii pot circula liber.
Dacă Londra va instala acolo o frontieră solidă, concretă, cu controlul actelor de identitate, rupând iar Irlanda de Nord de restul insulei, există un mare risc ca violențele intracomunitare să reînceapă, ajungându-se iar la războiul civil care a făcut mulți morți în anii 1980.
Apoi, rămâne chestiunea, deloc abordată până acum, a contribuției financiare a Marii Britanii în momentul divorțului de Europa, problema daunelor și a ceea ce Anglia lasă neplătit în urmă.
Negociatorii de la Bruxelles evaluează datoria britanică la o sumă între 60 și 100 de miliarde de euro.
Londra ar vrea să plătească doar circa 20 de miliarde, sau chiar nimic, potrivit unor miniștri și membri de vază ai partidului conservator.
Pentru a rezuma, este un summit care pune presiune pe Marea Britanie, pentru a obliga Londra și guvernul Theresei May să vină cu un plan de măsuri și decizii concrete la următoarea reuniune la vârf din luna decembrie.
Marea Britanie trebuie să iasă din UE în martie 2019, în timpul președinției române a UE, peste un an și jumătate, și discuțiile reale încă nu au început.
