Linkuri accesibilitate

Un taximetrist: „Dacă ştiam că vrei să port mască, nu mai veneam!”


Realitatea (demascată) cu amănuntul, văzută de scriitorul Iulian Ciocan.

Am chemat un taxi şi am urcat în el şi… am avut o uşoară decepţie. Taximetristul nu avea mască de protecţie. Eu aveam, pe cînd el nu avea. Dar decepţia mea uşoară avea să se transforme în curînd într-o decepţie foarte mare.

Rugămintea mea, aceea ca el să-şi pună o mască, l-a cam iritat pe şofer şi l-a împins spre nişte reflecţii ciudate, din care reieşea că virusul acesta nu e foarte periculos, că e un soi de conspiraţie mondială, că el e sănătos şi nu e obligat să poarte mască. Fireşte, m-am simţit expus pericolului, am încercat să-i explic omului că lucrurile nu trebuie tratate cu frivolitate şi i-am cerut să-şi pună mască. Cu greu, am reuşit să-l conving după o vreme, dar nu a renunţat la ideea că el are dreptate.

Decepţia mea a fost atît de cruntă, încît i-am spus că nu-l mai chemam dacă ştiam că nu poartă mască. Iar răspunsul omului e de reţinut: „Dacă ştiam că vrei să port mască, nu mai veneam!”

Vasăzică, guvernanţii ne asigură că în locurile publice, în spaţiile închise, lumea e obligată să poarte măşti, dar în realitate fiecare face ce-i doreşte muşchiul. În taxiul în care urc, şoferul n-o are şi încearcă să mă convingă că totul e OK, în frizeria în care mă duc să mă tund, unii au mască, alţii n-o au. Şi atunci îmi trece prin minte iată ce. Nu cumva această delăsare e şi opera indiferenţei şi şovăielilor autorităţilor? Sau important e numai un lucru, să se mişte economia?

Vezi comentarii (2)

XS
SM
MD
LG