Ion Andrei Gherasim, directorul executiv al Fundației Corneliu Coposu, a făcut public duminică 20 mai, de pe scena Sălii Studio a Teatrului Național, testamentul olograf al lui Corneliu Coposu, fostul președinte al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat și liderul necontestat al opoziției democrate la începutul anilor 1990.
Alături de el, pe scenă, nume sonore ale culturii și politicii românești (Dan Grigore, Ion Caramitru, politicieni țărăniști și lideri
ai unor organizații nonguvernamentale). Publicarea documentului nu marchează doar trecerea a 28 de ani de la fatidicele alegeri din Duminica Orbului, cele câștigate cu procente suprarealiste de Ion Iliescu și criptocomuniștii lui, ci și 104 ani de la nașterea lui Corneliu Coposu. Organizatorii evenimentului au anunțat că, în scurtă vreme, vor face anunțul referitor la constituirea unei formațiuni politice care să continue ideile Seniorului țărănist.
Testamentul este nu doar o sinteză a activității politice, ci și un manifest pentru generațiile următoare, iar Ion Gherasim și cei care-i sunt alături promit că vor pune în dezbatere publică testamentul pentru că sunt convinși de actualitatea și urgența obiectivelor lui.
S-a vorbit multă vreme de existența acestui document însă nimeni nu-l văzuse până acum. În vara anului trecut, cercetând arhiva personală a liderului țărănist, Ion Gherasim a găsit mai multe pagini scrise de mână de Seniorul partidului, în momentele de cumpănă când se afla în Germania la tratament, în vara lui 1994, Epilogul testamentului fiind scris chiar înainte de o operație care i-ar fi putut fi fatală. Existența testamentului pare să-i fi pus pe jar pe adversarii istorici sau contemporani ai ideii țărăniste: după ce Ion Gherasim a vorbit despre existența documentului și a anunțat că-l va face public, adică la începutul acestei luni, casa în care se află Fundația, locul unde Corneliu Coposu a stat decenii alături de surorile sale, a fost spartă de trei ori pe parcursul unei săptămâni. Hoții au căutat ceva, nu se știe ce, au furat apoi o sumă de bani, parcă pentru a abate atenția investigatorilor sugerând că ar fi vorba despre o simplă găinărie. Cu toții sunt convinși că această efracție repetată viza tocmai descoperirea și sustragerea testamentului din fericire păstrat în alt loc de către cel care-l descoperise. Criminaliștii spun că nu e vorba despre niște simpli hoți: nu au fost descoperite decât niște amprente parțiale și, pare-se, irelevante, iar făptuitorii și-au acoperit urmele cu o substanță iritantă de care mirosul câinilor aduși la fața locului nu a putut trece. S-a spus că e vorba despre profesioniști. Ce fel de profesioniști și cine i-a trimis, se pot face nesfârșite supoziții.
Însă dacă e așa, sunt cumva de înțeles frisoanele și nerăbdarea unora. PNȚCD supraviețuiește în regim de moarte clinică, adus în această stare de interesele „fripturiștilor și dizidenților partidului”, cum îi numește premonitoriu Corneliu Coposu, interese de multe ori opuse fundamental principiilor enunțate și urmate de predecesori. Era conștient că aceste principii au stat la baza intensei campanii de calomnie la care a fost supus imediat după Revoluție: „Intransigența mea, refuzul compromisurilor anti-morale și fermitatea unor atitudini devotate intereselor țării, nu au făcut casă bună cu practica aproape generalizată a poltroniei, a complexului relei credințe, a corupției și a politicianismului asiatico-oriental,” scrie el în Testament. Astăzi, însă, profitând de aureola de „partid al martirilor închisorilor”, liderii partidului au cauționat prin prezență sau absență diverse stele căzătoare ale politicii și au dat greutate morală și emoțională unor idei sociale și economice falimentare. Mai mult chiar, încălcând principiile lui Maniu și Coposu, au dat aparență de legitimitate și moralitate unor interlopi ai politicii cu care s-au asociat din interes imediat și personal.
Mai nou, conducerea partidului întemeiat de Corneliu Coposu s-a integrat în corul de susținători ai guvernului PSD. Evident, în toate aceste alegeri a fost vorba despre bunul plac al celui care a preluat controlul partidului, Aurelian Pavelescu. Acesta a uzat până la descompunere moștenirea de suflet a partidului, compromițându-i zestrea de suferință, demnitate și experiență. Unii spun că e prea târziu pentru a se mai face ceva. Alții, în schimb, cred că principiile seniorului țărănist nu s-au uzat și că ele mai pot fi recuperate. Iar testamentul descoperit anul trecut le readuce în actualitate. Împreună cu cele două surori ale fostului lider țărănist, Flavia Bălescu și Rodica Coposu, Ion Gherasim a decis ca testamentul să nu fie făcut public la comemorarea a 22 de ani de la moartea lui, adică în toamna trecută, ci anul acesta, cu ocazia zilei de naștere a lui Corneliu Coposu. A fost o decizie care are tâlcul ei: Ion Gherasim alături de alte personalități din zona politică și socială intenționează să reconstruiască partidul sau o replică a acestuia care să coalizeze forțele de dreapta. Anunțul a fost făcut cumva neașteptat și parcă în mod neintenționat de Teodor Mărieș, președintele Asociației 21 decembrie. Așadar, pentru mulți dintre actorii principali, miza testamentului este mare: el stabilește niște direcții etice și politice de urmat, în continuarea moștenirii morale și politice a lui Iuliu Maniu ( „Eu nu voi supraviețui. Voi, care veți scăpa de iadul comunist, aveți datoria să duceți mai departe drapelul glorios al Partidului nostru, în interesul României viitoare!” i-ar fi spus Maniu lui Coposu în închisoarea Malmaison), ceea ce exclude de la succesiune actuala conducere, acuzată de compromisuri și deviere de la această linie de intransigență morală.
În ciuda unor insatisfacții, Corneliu Coposu considera că și-a făcut datoria față de țară. Nu am avere, am doar onoare, spune el. A pus interesele țării mai presus de cele personale, cum o făcuse înainte-vreme, și Maniu. Misiunea lui și a celor care-l vor urma la conducere este de a reface partidul, a reîntregi țara și a reinstaura monarhia. Pe membrii partidului îi îndeamnă la unitate și solidaritate, amintindu-le că istoria i-a marginalizat pe orgolioși și fripturiști. El avertizează asupra campaniei de calomniere la care a fost supus și asupra repetatelor eforturi de compromitere a ideilor pe care le reprezintă. „Nu cred că acțiunea viguroasă de demonetizare, întreprinsă pe toate planurile împotriva mea, a dat sau va da rezultate,” spune el, și-și leagă speranțele „de activitate politică viitoare de tinerii mei prieteni, de a căror carieră viitoare am încercat să fiu preocupat”. Printre aceștia, foștii săi secretari personali Costin Borc, vicepremier în guvernul Cioloș, Ioan Gherasim, deputat în anii 1996-2000 și președinte al Fundației Corneliu Coposu, ambii prezenți pe scena de pe care s-a citit testamentul.
Unii spun că testamentul a fost descoperit cu întârziere și că este ușor vetust, că obiectivele sale nu sunt actuale cum nu erau nici când au fost enunțate. Apărătorii testamentului spun că nu e niciodată târziu pentru principii, mai ales că epocii în care trăim îi sunt caracteristice lipsa de caracter și de onoare, minciuna, compromisurile și lașitatea. Pentru aceștia, adevărații săi succesori, Corneliu Coposu continuă să fie un model de urmat ale cărui idei pot sta la baza unei construcții politice. Dacă citim testamentul, vom descoperi că succesorii lui Corneliu Coposu vor avea mult de muncă: aproape toate principiile par să fi fost călcate în picioare și chiar și în aula teatrului și-au făcut apariția fripturiști și orgolioși care, neauzindu-și numele pe lista de speranțe, încercau să minimalizeze pierderile și importanța momentului. După lectura testamentului nu se poate să nu înțelegi speranța unora și dezamăgirea altora. Rămâne doar de văzut dacă cioburile desperecheate ale partidului mai pot fi lipite și dacă electoratul de azi mai vibrează la ideile care duseseră la câștigarea inimilor și alegerilor de acum două decenii. Dacă onoare, morală, verticalitate mai sunt cuvinte românești.
