Îmi amintesc aproape în fiecare an de memorabila descriere a Moldovei făcută nu de Dimitrie Cantemir, ci de Mircea Snegur. Într-un interviu, mai mulţi ani în urmă, primul preşedinte al RM-ului a spus iată ce: „Moldova e ţara oamenilor frumoşi şi harnici!” Ce descriere generoasă! Atîta doar că se potriveşte ca nuca-n perete. Moldovenii sunt mai curînd o adunătură de indivizi fără valori, care se gîndesc numai la ogrăzile lor şi nu au deloc sentimentul apartenenţei la o comunitate. „Pofig veter, important e să am eu profit!” Aceasta e deviza moldovenilor din îndepărtatul an 1991. Şi acest „pofig veter” se vede bine acum, în vremea pandemiei. „Să port mască în magazin? Păi, mă doare-n cot de alţii!”
Urmăresc cu dezgust toată vînzoleala asta din Parlament, toate traseismele care au loc după condamnarea traseismului şi îmi dau seama că între acest spectacol dizgraţios şi viaţa moldovenilor e o legătură indisolubilă. În fapt, aceşti aleşi ai poporului sunt emanaţia limitelor pe care le au moldovenii, sunt creaţia pofighismului moldovenesc. Sunt convins că pe cei mai mulţi dintre moldoveni îi doare-n cot de toată vînzoleala asta, de traseisme şi de guvernare proastă a ţării. Moldovenii au convingerea că altfel nici nu poate să funcţioneze politica. Ei votează, o dată în patru ani, numai ca să nu învingă cineva care le e antipatic, dar cum să-i monitorizeze pe cei mai simpatici eu nu ştiu şi nici nu vor.
M-am ciocnit de multe ori în viaţa mea, pe diferite parcele ale cotidianului, cu bădărania, răutatea şi pofighismul moldovenilor. Asemenea oameni nu pot să producă nişte guvernanţi oneşti. Asta e convingerea mea. Şi cînd îl aud pe Mircea Snegur vorbind despre oamenii frumoşi ai Moldovei, îmi amintesc imediat de toţi bădăranii, inculţii, şmecheraşii puşi pe căpătuială şi pe carieră, de toţi oamenii răi şi egoişti pe care i-am întîlnit de-a lungul anilor. Asta e frumuseţea Moldovei? Şi ceea ce avem în Parlament tot e un soi de frumuseţe?
