S-o spunem pe şleau: ceea ce am avut în RM în ultimii 30 de ani nu a fost un capitalism sănătos, bazat pe meritocraţie, ci un capitalism clientelar, oligarhic, de stat.
Am avut aici un sistem social care a produs mai multe castele faraonice ale unor cinovnici, dar care a ignorat metodic sistemul medical. Un capitalism dirijat de tot soiul de oligarhi şi cinovnici care s-au gîndit cu precădere la binele lor şi pentru care singurii oameni care contau erau cei din instituţiile bugetare. Pandemia a scos la iveală osatura slută a acestui sistem social-economic care e pe cale să trosnească.
O problemă mare e acum creşterea numărului de oameni ale căror venituri se împuţinează. Ce fac lucrătorii agenţiilor de turism, ai restaurantelor sau ai sălilor de fitness? Cred că sunt într-o mare dificultate. Unii primesc salarii mai mici, alţii e posibil să nu le mai primească în curînd. Va creşte simţitor numărul şomerilor. Şi va putea statul, fără o bună parte din impozite, să le plătească tuturor ajutoare de şomaj? Mă îndoiesc. Şi apoi cît de mari sunt ajutoarele acestea?
Înţeleg că guvernanţii sunt nerăbdători să repornească activitatea economică, de luni s-au deschis unele unităţi economice. Dar lucrurile sunt departe de normalitate. E suficient să aruncăm o privire spre Rusia vecină, care înregistrează zilnic cîte 6000 de infectaţi, ca să înţelegem că pandemia va dura. În Moldova, COVID-ul nu a plecat încă. Şi nu se ştie acum dacă vom reveni la situaţia din ianuarie.
Se întorc acum acasă, cu charter-uri şi cu autobuze, mulţi moldoveni. Ei vor îngroşa pesemne numărul şomerilor. E greu de presupus că toţi aceştia îşi vor găsi locuri de muncă. Da, ei au nişte bani acumulaţi, dar banii le se pot termina repede dacă ofensiva virusului continuă. Lucrurile se vor complica pentru toţi, inclusiv pentru statul ineficient, apărut în 1991.
