Printr-un procedeu similar cu cel, literar, de „mise-en-abyme”, presa din multe țări scrie astăzi pe larg despre... libertatea presei, analizând raportul anual al organizației jurnaliștilor Reporteri fără Frontiere (Reporters sans Frontières, RSF).
RSF publică astfel o galerie de sumbre portrete de tirani, șefi de stat și de guvern care sugrumă mass media. Printre ei se află, cum ne-am fi așteptat, Vladimir Putin și Xi Jinping, precum și Ayatollahul Ali Khomeini al Iranului și Bashar Assad al Siriei, dar și Abdel Fattah Al-Sissi al Egiptului și dictatori mai puțin aflați în actualitate, precum eternul Daniel Ortega din Nicaragua, Ilham Aliev al Azerbaidjanului, sau turkmenul Gurbanguli Berdimuhammedov.
Recep Tayyip Erdogan din Turcia și Ramzan Kadîrov al Ceceniei sunt printre noii intrați (ar fi fost și ciudat ca Ramzan Kadîrov, președintele extravagant de autoritar al unei entități a Federației Ruse, să nu figureze pe listă, data fiind prezența lui Putin).
Printre “tiranii bătrâni” merită menționată figura barocă a lui Teodoro Obiang Nguema Mbasogo, în vârstă de 79 de ans și care domnește peste Guineea Ecuatorială din…1979!
Două femei politice dușmance ale presei libere își fac apariția anul acesta: este vorba de Carrie Lam, șefa guvernului supus Chinei din Hong Kong și Sheikh Hasina, în fruntea Bangladeshului din 2009.
Cât despre noii veniți, merită subliniată apariția pe listă a lui Viktor Orbán, singurul lider european „prădător al presei” (asta în cazul în care nu cumva i-am considera pe Putin și Lukașenka „lideri europeni”).
Slovenia o duce doar puțin mai bine
Cum o constată, în Spania, El Pais, Parlamentul European i-a cerut ieri și premierului sloven Janez Janša să respecte libertatea presei în țara lui. Autoritarul Janša a apărut ieri în fața eurodeputaților (neafectat de criticile aduse lui, cum o constată Süddeutsche Zeitung) pentru a-și prezenta programul pe următoarele 6 luni ale președinției rotative a UE, deținută pentru a doua oară de Slovenia, și pentru a răspunde întrebărilor parlamentarilor, dintre care multe au fost în mod previzibil ostile.
(Pentru a-și face și alți prieteni în regiune în afară de Viktor Orbán, Janša a cerut în discursul său ca și Bulgaria, Croația și România să fie primite în spațiul Schengen, deoarece, a insistat el, aceste trei țări „sunt ținute la distanță din motive nenecesare”.)
Avertisment lui Viktor Orbán
Cât despre Viktor Orbán, Uniunea Europeană a pregătit o scrisoare oficială în care avertizează Ungaria că se află în situație de infracțiune, după adoptarea luna trecută a legii anti-LGBT, care este contrarie dreptului european. De asemenea, Parlamentul European a pregătit o rezoluție în chestiunea Ungariei, pe care o va dezbate astăzi în plenară. În mod sigur, faptul că Orbán figurează pe ultima listă a dușmanilor presei redactată de Reporters sans Frontières va fi invocat astăzi, într-o discuție publică a eurodeputaților despre situația statului de drept în Ungaria și Polonia.
Cum o amintește platforma Euractiv, de când a venit la putere, Orbán și Fidesz au reușit treptat să-și supună circa 80% din ceea ce era înainte presa independentă: „grație unor manevre politico-economice și cumpărării companiilor de media de către oligarhi apropiați de Fidesz, partidul de guvernământ. Televiziunile și radiourile publice au fost centralizate în holdingul de stat MTVA, în vreme ce presa din provincie e posedată încă din 2017 de oligarhi apropiați lui Viktor Orbán, pe când presa independentă a fost închisă,” scrie RSF.
După ce a fost închis cotidianul Népszabadsag iar oligarhii s-au convins că au reușit să controleze site-urile Origo.hu și Index.hu, guvernul și-a stabilit ca țintă canalul RTL, cotidianul Népszava și săptămânalele HVG, Magyar Hang, Magyar Narancs, și site-ul 24.hu.
Magyar Narancs anunță de altfel, în deschiderea site-ului publicației, că Orbán nu va fi prezent astăzi la plenara Parlamentului European, cum este obiceiul ca premierul să meargă atunci când eurodeputații discută o infracțiune comisă de țara lui, astăzi fiind vorba mai ales de legea homofobă de săptămâna trecută.
Mai recent, Klubrádió, ultimul post de radio independent din Ungaria, a fost obligat să se mute cu totul online, în februarie, după ce a pierdut în apel împotriva deciziei consiliului național pentru mass media de a-i prelungi licența de a emite.
Amenințările lui Lukașenka
În acest timp, în Bielorusia, opozantul, fost bancher, Viktor Babariko, fost candidat la alegerile prezidențiale din 2020 împotriva lui Lukașenka (dar candidatura i-a fost blocată de comitetul electoral), a fost condamnat ieri de tribunalul din Minsk la nu mai puțin de 14 ani, oficial pentru „corupție și spălare de bani”.
El se afla în închisoare încă din iunie anul trecut, din momentul în care comisia electorală i-a interzis candidatura. Cum o rezumă La Repubblica, în Italia, „dacă anul trecut, pe 9 august, Bielorusia ar fi avut alegeri libere și democratice, Viktor Babariko ar fi astăzi președinte.”
În Spania, El Pais amintește că Lukașenka se află la putere de nu mai puțin de... 27 de ani!
Alți circa 1.000 de opozanți sunt întemnițați în urma manifestațiilor, în care s-au înregistrat cu totul 30.000 de arestări, iar Lukașenka a amenințat, ca un avertisment la adresa Europei, că va lăsa refugiați ilegali să ajungă în țara lui și să-I trimită apoi în Europa, lăsându-i să treacă în Lituania și Polonia.
În Austria, Die Presse analizează cum ar putea Lukașenka să-și pună amenințările în practică.
Povara Napoleon: Rusia returnează Franței rămășițele unui general
Anul Napoleon (200 de ani de la moarte, în 1821) a generat nesfârșite polemici în Franța în legătură cu această stânjenitoare figură istorică, etern adorat și mult hulit.
Le Figaro scrie despre o altă dispută, de astă dată în legătură cu rămășițele unui general al lui Napoleon pe nume Gutlin, ale cărui resturi lumești au fost găsite în cadrul unor săpături în Smolensk în 2019. Generalul a murit în 1812, în timpul campaniei din Rusia a lui Napoleon, iar sosirea iminentă în Franța a resturilor sale a stârnit deja polemică.
In primul rând, sunt mari îndoieli în legătură cu autenticitatea rămășițelor. Corpul va fi repatriat în Franța pe 13 iulie, în ajunul sărbătorii Căderii Bastiliei, fără omagii naționale, contrar a ceea ce se anunțase.
Apoi, ceea ce reduce mult entuziasmul general este și faptul că cei care au insistat cel mai mult pentru organizarea de omagii naționale sunt membri ai partidului lui Marine Le Pen, apropiată de regimul lui Putin, care chiar au droit un moment ca Putin în persoană să fie prezent la ceremonii și, de ce nu? să rămână și de 14 iulie, lucru acum cu totul exclus.
Amsterdamned!
Simultan cu publicarea raportului despre presă al RSF, ca o amintire a primejdiilor prin care pot trece unii jurnaliști chiar și în țările cele mai avansate, jurnalistul olandez expert în criminalitatea organizată, Peter de Vries, a fost împușcat în cap și grav rănit ieri seară în plină stradă în Amsterdam.
Canalul de televiziune olandez NOS rezumă ceea ce se știe în acest moment: trei suspecți au fost deja arestați, inclusiv presupusul trăgător; Peter de Vries este unul din cei care cunosc cel mai bine dedesubturile „procesului Marengo”, procesul fluviu al unei mafii olandezo-marocane, implicată în traficul de droguri, proces în care ziaristul de Vries este consilierul unui martor cheie, Nabil B., asupra căruia au avut deja loc tentative de asasinat. Fratele său (neamestecat în mafie) a fost omorât, ca și o serie de alți martori și membri ai mafiei. În septembrie 2019, propriul avocat al martorului Nabil B. a fost asasinat, iar ieri a avut loc tentative împotriva jurnalistului Peter de Vries, care îi servea lui Nabil B. de purtător de cuvânt.
De Standaard face un „portret al jurnalistului cu alură de star” peter de Vries. Premierul Mark Rutte a numit cele întâmplate „un atac împotriva jurnalismului liber”. Dar De Telegraaf scrie acum că de Vries se află „între viață și moarte”. Acolo unde, în multe țări, se situează și decizia de a mai face jurnalism independent, dincolo de presiuni și constrângeri...
... ca să nu mai spunem de cei care cred că jurnalistul e cineva care le scrie titluri de știri pe care ei le citesc gratuit pe telefon în metrou și cred că știu ce e în lume.
