În ultimele săptămâni dezbaterile pro şi contra uniformei școlare s-au întețit, mai ales după ce Ministerul Educaţiei a început consultări largi cu privire la necesitatea introducerii uniformei școlare. În acest context Centrul analitic independent Expert-Grup a propus într-un studiu semnat de experta Constanţa Popescu o cale de mijloc, cea a codului vestimentar în şcoli. Am vorbit în ajun cu experta rugând-o să explice ce ar însemna la modul practic acest cod vestimentar?
Constanţa Popescu: „Codul vestimentar este mai puţin restrictiv comparativ cu o uniformă. Este un regulament verbal sau scris, în acest caz poate fi unul scris şi consultat cu elevii în prealabil. Acest Cod vestimentar recomandă o ţinută decentă în şcoli şi include foarte puține interdicții. De exemplu, blugii se admit, dar cu excepția celor rupţi sau nu se permite o haină transparentă. În rest el este foarte permisiv. Îţi permite să alegi din garderoba ta. Este cea mai ieftină măsură şi cred că pe termen lung este cea mai bună. Copii vin la şcoală să înveţe şi mi-aş dori ca copii să înveţe să-şi aleagă hainele personale, să poate alege care sunt hainele potrivite pentru şcoală, universitate, serviciu şi care nu sunt potrivite, dar bune pentru week-end sau un eveniment de familie.”
Europa Liberă: Nefiind obligatoriu acest cod vestimentar ar putea fi ignorat cu desăvârșire și atunci rămâne la situaţia în care am fost.
Constanţa Popescu: „Un cod vestimentar bine gândit, prudent, cu puţine interdicții ar putea deveni obligatoriu.”
Europa Liberă: Aţi analizat în studiu experiența altor state. Concluzia care ar fi e o practică răspândită sau nu cea a obligativității uniformei școlare? Şi în câte state se practică acest cod vestimentar pe care Dvs. îl propuneți?
Constanţa Popescu: „Experiența diferitor țări dezvoltate variază și este în continuă dinamică la fel ca şi societatea în care trăim. De exemplu, Suedia şi Franţa au renunţat anterior la uniformă. Alte ţări mai recent au reintrodus. De exemplu, România a reintrodus, dar acum face modificări. Subiectul uniformei este în constantă evoluţie.
În Marea Britanie există uniformă, dar în prezent se discută foarte mult despre costuri. Partidul Liberal Democrat din Marea Britanie discută că costurile sunt excesive şi vor să revadă cerințele minimale. Este important să discutăm despre politici publice, acestea fiind bazate pe dovezi. Am revizuit studiile care există în domeniu. Am găsit foarte puţine studii care încercă să arate care sunt dovezile sau argumentele în favoarea achitării acestor costuri. Sunt foarte studii şi cele care sunt nu arată o schimbare în disciplină sau în performanța academică atunci când se compară școlile cu uniformă cu cele fără.”
Europa Liberă: Vă întreb şi în ce state se practică codul vestimentar pe care Dvs. îl propuneți în cazul R. Moldova?
Constanţa Popescu: „În statele unde nu este uniformă, dar există autonomia școlilor în a aproba un cod vestimentar sau de nu a avea niciunul.”
Europa Liberă: Treceţi în revistă mai multe mituri, cum le numiţi, legate de beneficiile pe care le-ar aduce uniforma şcolară, inclusiv cel că ea egalează social copii şi că asigură unitatea între elevi. De ce ziceţi că e vorba de mituri?
Constanţa Popescu: „Din păcate sau din fericire uniforma școlară disponibilă pe piață este diferită. Există uniformă calitativă, scumpă și o uniformă mai puțin calitativă și foarte ieftină. Astfel în aceeași clasă vom avea copii îmbrăcați în uniformă mai scumpă şi copii din familie cu venituri mai mici vor avea o uniformă mai modestă.”
Europa Liberă: Să admitem că e așa cum spuneți, dar dacă familiile oricum sunt diferite şi neexistând această uniformă pot fi haine diferite, unul îmbrăcat în haine mai scumpe şi altul – în haine mai ieftine. Adică ce se schimbă de fapt?
Constanţa Popescu: „Cel mai important mit la care vreau să mă întorc este totuşi că uniforma şcolară ajută familiile să economisească bani. Vorbim de costuri de minim 2000-3000 de lei per copil, în condițiile în care salariul minim lunar în R. Moldova este de 2380 de lei. Ţinând cont de faptul că există perioada caldă şi cea rece precum şi faptul că trebuie să schimbi hainele, trebuie să ai mai multe ţinute. Aceste haine se cumpără suplimentar la garderoba pentru timpul liber şi astfel este un buget foarte mare. Pentru o familie chiar de părinți bugetari cu doi sau cu trei copii devine o povoară și nicidecum un motiv de a economisi bani.”
Europa Liberă: Ce recomandări aţi avea pentru Ministerul Educației care a realizat un sondaj şi urmează să organizeze şi dezbateri publice privind o eventuală introducere a obligativității uniformei şcolare.
Constanţa Popescu: „Într-adevăr un sondaj online a fost un prim pas, dar nu este suficient, acesta nefiind o metodă reprezentativă. Este important să urmeze consultări publice mai largi la acest subiect, să se implica mai mult profesorii, părinții, copiii. Să fie discutate costurile pentru că sondajul online la moment pune mai multe întrebări, dar niciuna nu e legată de costuri. Poate nu toţi părinţii conștientizează care vor fi costurile, nu am o imagine realistă despre costuri. La fel aş recomanda Ministerului Educaţiei să ofere în continuare o anumită autonomie şcolilor la acest subiect.”
Europa Liberă: Dvs. şi în studiu, şi acum pedalaţi pe ideea costurilor foarte mari pentru o uniformă. Vrea să vă întreb: dar să ai un copil, să-l crești nu implică niște costuri? Ce ar mai fi să-i cumperi şi o uniformă? Eu nu văd o mare problemă din perspectiva mea?
Constanţa Popescu: „Toţi părinţii îşi doresc să ofere cel mai bun pentru copii. În condiţiile în care salariile medii pe economie sunt destul de mici este important să ne asigurăm că există suficienţi bani rămaşi în bugetul familiei şi pentru cărţi, şi pentru vacanţe, şi pentru activităţi academice extracuriculare, şi pentru alimentaţie sănătoasă. Bugetul părinţilor ca şi bugetul de stat este unul limitat, finit. Astfel trebuie să vedem care sunt utilizările alternative la fel de bune a acestui buget tot în interesul copiilor sau a educației copiilor.”
Europa Liberă: D. Popescu, noi am discutat cu câţiva directori de şcoli şi ei contrazic două din concluziile dumneavoastră, cea că uniforma nu ar fi acceptată de părinţi şi cea că ar implica costuri exagerate. Cum va explicaţi această insistență a cadre didactice în favoarea obligativității uniformei școlare?
Constanţa Popescu: „Opiniile diferă la acest subiect. Unii merg pe tradiţie, alţii doresc politici publice bazate pe dovezi. Cred că aici ne împărțim în două tabere. Aş recomanda acestor pedagogi, manageri școlari să considere şi o a treia opțiune. Ei deseori compară extrema pro şi contra uniformelor. Le recomand să examineze şi calea de mijloc, cea a codului vestimentar scris ca și regulament școlar. Este o soluţie de compromis şi mi-aş dori să fie aprobată.”
Aceasta este așadar soluția de compromis după părerea expertei Constanța Popescu. Doi directori de şcoală cu care am discutat în ajun cred însă mai oportună revenirea la uniforma şcolară obligatorie. Directorul Liceului „Mircea Eliade”, Grigore Vasilache regretă că în instituţia sa uniforma nu se poartă, în pofida mai multor încercări de a o introduce:
Grigore Vasilache: „Chiar patru ani în urmă am vrut să facem chestia asta, dar, cu părere de rău,, nu am ajuns la un numitor comun cu toţi actorii. Părinții doreau, copiii nu doreau, după aceea toţi doreau, dar am avut probleme cu firma care ne-a promis că realizează ceva şi nu a reuşit. După care am discutat cu S.A. „Ionel” să ne creeze ei uniformele. Parcă mergea totul bine până într-un moment când ei au cerut achitarea unui avans în aprilie ca să reușească să cumpere stofă. Nu ne-a convenit această variantă. Aici ne-am oprit.
În principiu însă în discuțiile cu elevi din clasele mai mari, în special, care iniţial nu doreau, ulterior au căzut de acord. Cât privește clasele mici, în unele s-a reuşit. Copiii veneau în uniforme, erau mândri. Cred că ar fi ceva bun. Cu părere de rău au loc unele discuții între elevi despre că «iată tu te îmbraci de la piaţa cutare». Prezența uniformei ar exclude aceste cazuri şi ar aduce o altă relație între copii.”
Europa Liberă: Dar ce facem cu familiile vulnerabile care nu vor avea posibilitate să procure aceste uniforme?
Grigore Vasilache: „Ideea uniformei este foarte simplă. Asta nu înseamnă că ea este scumpă sau cu mult mai scumpă. Acelaşi costum, acelaşi sacou, aceleași cămeși părintele le cumpără. Eu nu văd probleme la capitolul costuri.”
Iată şi argumentele directoarei Larisa Silvestru de la Liceul „Prometeu”, instituţie în care uniforma este deja obligatorie, însă doar pentru elevii din clasele primare:
Larisa Silvestru: „Anul acesta am făcut un studiu sociologic la noi în şcoală. Am solicitat părerea de la peste 400 de copii de la gimnaziu. Copiii au elaborat schiţe de uniformă. Toată administrația şi tot colectivul profesoral pledăm pentru introducerea uniformelor în şcoală. Ar fi ideal ca şi Ministerul Educaţiei să emită un astfel de ordin ca totuşi copii să poarte uniforme. E prea mare discriminarea. Unii fac paradă din branduri, din păcate.”
Europa Liberă: Dacă Ministerul adoptă o anumită decizie, cum ar trebui să fie o uniformă şcolară unică pentru toată republica sau să fie lăsat la discreția fiecărui liceu să-şi aleagă uniforma care-l reprezintă?
Larisa Silvestru: „Eu aş pleda pentru o uniformă unică pentru copii din întreaga ţară. Dacă vor fi mai mulţi care vor dori ca fiecare şcoală să-şi aibă uniforma sa, mă rog, nu sunt împotrivă.”
Europa Liberă: Criticii uniformelor spun că acestea implică costuri prea mari şi că familiile mai vulnerabile nu şi-ar permite să le procure.
Larisa Silvestru: „De asta şi spun că ar fi bine să fie o uniformă unică pentru copiii din întreaga ţară. Şi asta pentru că unii pot comanda uniforme Dolce & Gabbana, iar alutl să nu poată cumpăra o uniformă de 700 de lei. Totul trebuie de calculat ca să fie şi modernă uniforma, copilului să-i facă plăcere să o poarte. Clar că o calitate bună cere şi un preţ mare. Trebuie de găsit mijlocul de aur.”
Un elev de la acelaşi liceu ne-a spus însă că e împotriva uniformei şi iată de ce:
„Îmbrăcămintea este una din modalităţile noastre de a ne exprima şi de a fi diferiţi de alţii. Multe persoane la noi sunt interesate de desing şi casual şi când aud că toţi vor purta aceeaşi haină, vor fi la fel, spun că e ceva monoton. Un singur tip de îmbrăcăminte în toată şcoala e alb-negru cum ar fi. Trebuie să fie mai colorat. Chiar dacă nu toţi copiii vor să fie uniformă, administrația școlii a încercat să implice copiii în acest proces. Mai mulţi copii au participat la crearea uniformelor. Asta este bine. probabil nu va fi chiar aşa de monoton.”
