În Chişinău locuiesc după diferite date între 600 de mii şi un milion de oameni, cifrele diferă în funcţie de cei care operează cu ele: autorităţi, politicieni, dar şi de bunul simţ.
Pe data de 3 noiembrie are loc turul al doilea de scrutin pentru alegerea primarului oraşului, în care se duelează un candidat pro-rus cu unul pro-european. Ambii reprezintă forţele politice aflate la putere.
În Chişinău aproape că nu mai există orăşeni băştinaşi. După ce cei mai mulţi chişinăuieni au plecat în Rusia, Europa, Israel, Statele Unite sau Australia, şi nu mai au de gând să revină, golul lor a fost umplut cu o altă populaţie din ţară care a migrat intern.
Fluxul celor care s-a mutat în capitală a influenţat nu doar felul în care se votează la alegeri în municipiul Chişinău, dar şi fața orașului.
Fiecare locuitor nou al urbei pe lângă faptul că plăteşte (sau nu) taxele şi impozitele, își pune și amprenta asupra modului cum arată Chișinăul.
Fiecare edil nou încearcă să îmbunătăţească imaginea oraşului şi activitatea serviciilor publice. Nu sufiecient sau ineficient.
În ultimele aproape trei decenii niciun primar al oraşului nu a rezolvat vreo problemă în proporţie de 100%. Starea drumurilor? Parcările? Transportul public? Activitatea pieţelor şi comerţul stradal? Construcţiile ilegale? Situaţia ecologică? Şi aşa mai departe.
Începutul capitalismului a dăruit Chişinăului un model până atunci necunoscut — existenţialismul, sau atunci când luminile marelui oraş se întâlnesc сu satul tradiţional. Şi lupta cotidiană în căutarea fericirii pe străzile urbanizării, globalizării şi corupţiei.
