Şi s-au tot vînzolit politicienii moldoveni aproape 30 de ani, şi ne-au tot bombardat cu sloganuri, şi au tot mimat făurirea ţării.
Şi credeau toţi aceşti ani că noi suntem nişte proşti care nu avem nimic mai bun de făcut decît să le urmărim cu ochi bulbucaţi vînzoleala sterilă. Ei bine, a venit pe neaşteptate Covid-19 şi a eclipsat această fojgăială, scoţîndu-i la iveală nimicnicia mai mult ca oricînd.
Înţeleg că nu le convine situaţia în care toată lumea vorbeşte despre Covid-19, nu despre regrupările şi strategiile lor. Băieţii erau în lumina reflectoarelor şi, la un moment dat, toată munca lor de ani de zile s-a făcut brusc insignifiantă. Acum politicienii contează numai în măsura în care se pot implica în lupta cu virusul. Or mulţi dintre aceştia au rămas, ca odinioară, captivii vorbăriei, ai unor declaraţii dincolo de care nu se întrezăreşte mai nimic. Îi văd cum încearcă să iasă la rampă, să-şi recîştige faima trecută. Nu ştiu dacă mai au vizibilitatea de altădată. Pe mine nu mă impresionează deloc.
Mai vizibil e deocamdată preşedintele Igor Dodon care apare mereu alături de ministra sănătăţii Dumbrăveanu. A şi apărut deja o glumă pe FB, aceea că preşedintele Dodon pare a fi ministrul sănătăţii. Da, preşedintele pare foarte activ, dar am impresia că e depăşit de situaţie. În locul lui, eu unul m-aş fi opus tratării infecataţilor în mai toate spitalele din ţară. Acestea riscă să se transforme lejer în focare de infecţie.
Iar întrebarea principală este asta: ce a produs toată vînzoleala voastră de 30 de ani pentru sistemul medical, stimabililor? Acum vă văd foarte îngrijoraţi, în discursuri, dar cum aţi întărit voi sistemul medical în ultimele decenii? Aştept să vă treceţi în revistă meritele.
