Se spune adesea, cu o satisfacție acră: ca la noi, la nimenea! Adevărat, cu o mică observație. E mai înțelept să spui: ca la noi, peste tot!
Iată, de pildă, moda plimbărilor de la un partid la altul. Și la București și la Chișinău domnește ideea monopolului. Numai la noi, te culci liberal și te scoli socialist. Sau te scoli socialist și te duci la culcare liberal.
Același fel de a face ochi dimineața și de a-i închide seara e vizibil și în Parlamentul European. În funcție de sănătatea politică a stăpînilor, un deputat sau altul e lovit de revelație și înțelege pe loc: toată viața a fost un conservator ascuns și numai uneltirile altora l-au făcut socialist.
Drept care, omul se ușurează de socialiști și trece la conservatori. Nu de tot. Căci vine o zi în care fostul socialist devine și fost conservator pentru că s-a dumirit: toată viața a fost liberal și numai uneltirile celor ce au vrut să îl facă socialist l-au făcut conservator.
Evident, va veni și ziua sfîntă în care se va vădi că numai uneltirile celor ce l-au vrut conservator, l-au făcut socialist pentru a-l face liberal.
Dar toate au un sfîrșit. Și anume cuvintele: va urma.
